ICCJ. Decizia nr. 422/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 422/2011
Dosar nr. 2272/33/2009
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 decembrie 2009, reclamantul M.I. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea ordinului nr. 1660 din 25 august 2009, reintegrarea în funcţia publică de manager general al Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin ordinul susmenţionat s-a dispus în mod neîntemeiat încetarea contractului de management nr. 449 din 17 noiembrie 2008, cu motivarea că nu ar fi respectat măsurile dispuse de conducerea ministerului, respectiv că nu ar fi adus la îndeplinire ordinul din 21 mai 2009 referitor la reducerea numărului de aparate de dializă şi înlocuirea Centrului de Hemodializă cu Staţia de Hemodializă.
Reclamantul a precizat că pârâtul a revenit asupra propriului ordin, de modificare a structurii organizatorice a spitalului, dispunând prin ordinul nr. 1176 din 28 septembrie 2009 ca în spitalul din Zalău să funcţioneze în continuare 12 aparate de dializă, fapt ce demonstrează inaplicabilitatea măsurii iniţiale.
S-a mai arătat de reclamant că ordinul atacat este nelegal şi pentru împrejurarea că a fost emis pe durata cât el se afla în incapacitate temporară de muncă, stabilită prin certificat medical.
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 22 martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea ordinului contestat, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi băneşti cuvenite, actualizate la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că încetarea contractului de management al reclamantului s-a dispus urmare a controlului efectuat la Spitalul de Urgenţă Zalău în perioada 21 – 23 iulie 2009 privind funcţionarea Centrului de Hemodializă, fără a se demonstra existenţa unor fapte culpabile ale managerului, deficienţele constatate în raportul de control aparţinând Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj şi Direcţiei Planificarea Sistemului Sanitar şi Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Astfel, instanţa a constatat că imposibilitatea reorganizării spitalului, prin transformarea centrului de hemodializă în staţie de hemodializă, a fost de natură obiectivă, nefiind datorată reclamantului.
De asemenea, s-a reţinut că ordinul nr. 641/2009 nu a prevăzut un termen pentru aducerea la îndeplinire a modificării structurii organizatorice a spitalului, inaplicabilitatea acestor măsuri fiind demonstrată, după opinia instanţei, de emiterea ordinului nr. 1176 din 28 septembrie 2009 prin care s-a dispus funcţionarea în continuare a celor 12 aparate de dializă în cadrul spitalului.
Totodată, instanţa de fond a constatat incidenţa prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003, în condiţiile în care, la data emiterii ordinului contestat, reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat obligaţia reclamantului, în calitate de manager al spitalului, de a asigura aplicarea ordinului nr. 641/2009, act cu caracter executoriu de la data emiterii, în condiţiile în care nu a informat ministerul cu privire la imposibilitatea aplicării ordinului.
De asemenea, pârâtul a arătat că nu a avut cunoştinţă despre incapacitatea temporară de muncă a reclamantului, acesta neinformând ministerul despre împrejurarea că se află în concediu medical.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin ordinul nr. 1660 din 25 august 2009, pârâtul a dispus, în baza constatărilor din raportul de control nr. IB 7190/DC 327 din 18 august 2009, revocarea reclamantului din funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, invocându-se prevederile capitolului VIII lit. m) din contractul de management, respectiv nerespectarea măsurilor impuse de ministerul sănătăţii în domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice.
Potrivit art. 1833 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii se poate dispune revocarea din funcţie a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului timp de minimum 1 an şi /sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor managerului.
Din actele dosarului nu a rezultat îndeplinirea acestor cerinţe, respectiv faptul că neaplicarea modificării structurii organizatorice a spitalului s-a datorat culpei grave a reclamantului care, în calitate de manager, nu ar fi depus diligenţele necesare pentru a asigura executarea măsurilor dispuse de Ministerul Sănătăţii.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că ordinul de reducere a numărului de aparate de dializă nu putea fi pus în practică în raport de situaţia reală a spitalului, care trebuia să asigure dializarea tuturor pacienţilor cronici, urmând ca pe măsură ce aceştia erau preluaţi în noul centru al SC H.M.V. SRL Arad, să poată să opereze în întregime modificarea structurii organizatorice astfel cum a fost dispusă.
De altfel, însuşi pârâtul a realizat imposibilitatea aplicării măsurii dispuse prin ordinul contestat, revenind asupra propriei dispoziţii prin emiterea unui nou ordin, nr. 1176 din 28 septembrie 2009 prin care s-a prevăzut funcţionarea centrului de hemodializă din spital cu 12 aparate până la finele anului 2009.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, împotriva sentinţei civile nr. 135 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
