ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 424/2011
Dosar nr. 771/42/2009
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40 din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată de reclamanta N.L. în contradictoriu cu acest pârât.
A admis excepţia prematurităţii solicitării de plată a despăgubirilor, invocată de pârâta A.N.R.P.
A respins acţiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind prematur introdusă.
A admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta N.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Şi a obligat pârâta să emită dispoziţia privind acordarea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Câmpina, Judeţul Prahova.
A respins în rest acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2009 s/a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având în vedere că în cadrul procedurilor de acordarea despăgubirilor sunt desemnate anumite instituţii care au personalitate juridică Şi competenţe speciale în domeniu.
Cu privire la excepţia prematurităţii, s-a reţinut că aceasta este întemeiată deoarece, Comisia Centrală nu a emis încă dispoziţia reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât A.N.R.P. nu poate emite titlul de conversie sau de plată la acest moment.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că faptul că Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor având ca obiect retrocedarea şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru pârâtă pentru tergiversarea soluţionării dosarelor şi depăşirea unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât, pentru situaţii de excepţie cererile se soluţionează cu celeritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 şi ale art. 304 C. proc. civ., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
In motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că dosarul de despăgubire al reclamanţilor a fost verificat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire, iar ulterior pronunţării sentinţei recurate, dar anterior comunicării ei, a fost transmis evaluatorului, fiind anexată cererii de recurs dovada acestei transmiteri.
In opina recurentei, prima instanţă a concluzionat în mod greşit că s-ar fi tergiversat soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, întrucât procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se declanşează numai odată cu transmiterea dosarelor către Comisie şi presupune, în mod obligatoriu, parcurgerea anumitor etape strict impuse de lege, iar transmiterea la evaluator poate fi făcută numai în ordinea şi condiţiile stabilite prin Decizia nr. 2815 din 15 septembrie 2008.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Câmpina, judeţul Prahova, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziţia nr. 484/2006, emisă de Primarul Municipiului Câmpina.
Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, hotărârea primei instanţe fiind pusă la adăpost de orice critică.
Reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat sub nr. 11971/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Instanţa de control judiciar reţine că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.
Dispoziţiile art. 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Aşadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 punctul 9 sau art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei civile nr. 40 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 426/2011. Contencios → |
|---|
