ICCJ. Decizia nr. 426/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 426/2011
Dosar nr. 1597/57/2009
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 121 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.M.D., împotriva pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Camera Agricolă Judeţeană Alba, a anulat Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 emis de ministerul pârât şi l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Consiliul Judeţean Alba si a respins acţiunea faţă de acest pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ordinul nr. 2161 din 9 octombrie 2009 emis de MAPDR, prin care reclamantul a fost practic, demis din funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba şi a cărei anulare face obiectul acţiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV şi art. XV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Alba, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată, deoarece acest pârât nu este nici emitentul actului administrativ atacat Şi nici nu au existat raporturi de serviciu între reclamant şi Consiliul Judeţean Alba.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că dat fiind faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009 - cu referire la dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. IV, art. V şi art. VIII ale anexei nr. 1, este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat.
In ceea ce priveşte cererea reclamantului de reintegrare în funcţia deţinută anterior, instanţa de fond a reţinut că faţă de dispoziţiile aceleiaşi decizii ale Curţii Constituţionale, precum şi faţă de situaţia potrivit căreia Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba a fost desfiinţat prin H.G. nr. 1609 din 6 decembrie 2009, funcţia de director coordonator adjunct nemai regăsindu-se în statul de funcţii, pretenţiile formulate şi recalculate sunt neîntemeiate.
Capătul de cerere vizând acordarea de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi de care reclamantul susţine că ar fi beneficiat, a fost apreciat de prima instanţă ca nefondat, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a fost lipsit de acestea, încasându-le până la data de 08 ianuarie 2010, când, la cerere a fost trecut pe o funcţie de execuţie de consilier I, treapta 1 în cadrul OJCA Alba.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul R.M.D. Şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs, reclamantul R.M.D. aduce următoarele critici sentinţei atacate:
In mod greşit instanţa de fond nu a obligat ministerul pârât să-i plătească indemnizaţia de conducere Şi sporul de vechime pe perioada 08 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010, deşi a anulat ordinul de eliberare din funcţie;
In mod greşit prima instanţă nu a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv adjunct la intimata Camera Agricolă judeţeană Alba, această funcţie fiind echivalentă celei de director coordonator adjunct deţinută anterior la OJCA Alba.
Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale critică sentinţa atacată sub următoarele aspecte:
Printr-o primă critică formulată recurentul-pârât susţine că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2162 din 09 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.
Astfel, susţine recurentul-pârât că reclamantul prin Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba, în aplicarea art. IX alin. (1) şi (4) şi art. V din O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituţia publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
In opinia recurentului-pârât regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale este întemeiat şi urmează a fi admis, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D. este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
Prin Ordinul nr. 1143 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6),- (10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1143 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. precum şi a contractul de management nr. 42 din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 şi H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
In considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator adjunct în cadrul OJCA Alba s-a desfiinţat, iar ulterior prin H.G. nr. 1609/2009 s-a desfiinţat chiar OJCA Alba.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 1143 din 28 mai 2009 cât şi contractului de management nr. 42 încheiat între părţi la 28 mai 2009, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond, în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1143 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale este întemeiat.
2. Recursul declarat de reclamantul R.M.D.
Recurentul-reclamant critică sentinţa atacată sub aspectul respingerii capătului de cerere privind reintegrarea în funcţia publică de conducere deţinută anterior şi al respingerii cererii de acordare a despăgubirilor materiale.
Având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, în sensul admiterii acestuia pentru considerentele arătate anterior, criticile aduse de recurentul-reclamant şi care vizează capetele de cerere accesorii celui principal referitor la anularea actului de eliberare din funcţie nu mai au temei legal, fiind vădit nefondate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulată şi împotriva acestui pârât, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M.D. împotriva sentinţei nr. 121/CA din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul R.M.D. şi împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi dezvoltării rurale, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 427/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
