ICCJ. Decizia nr. 43/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 43/2011
Dosar nr. 6634/2/2009
Şedinţa publică de la 7 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul I.I.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice anularea Ordinului nr. 746 din 27 aprilie 2009 şi a Ordinului 1918 din 29 mai 2009, suspendarea executării acestor două acte şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestora în sensul acordării la salariul de bază a sporului de manager public de 55% conform art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Ordinul 746/2009 s-a stabilit că sporul de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 a fost diminuat cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care îndeplinesc atribuţii de coordonare a unor structuri organizatorice şi respectiv un procent de 30% pentru managerii publici care îndeplinesc atribuţii similare cu ale unui funcţionar public de execuţie.
S-a mai susţinut că prin Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 Ministerul Finanţelor Publice a stabilit sporul de manager public de care beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază, iar prin cele două ordine a fost vătămat un drept fundamental al reclamantului ca urmare a diminuării cuantumului sporului de manager public de la 55% la 25%.
b) Întâmpinarea depusă în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 prin care au fost modificate disp. art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, sporul acordat reclamantului în cuantum de 25% încadrându-se în limitele prevăzute de acest text de lege.
c) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1214 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 746 din 27 aprilie 2009 emis de pârât s-a stabilit în art. l că sporul de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 se diminuează cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care îndeplinesc atribuţii de coordonare a unor structuri organizatorice, respectiv un procent de 30% pentru managerii publici care îndeplinesc atribuţii similare cu ale unui funcţionar public de execuţie.
Prin Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 Ministerul Finanţelor Publice a stabilit sporul de manager public de care beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază.
Ordinul 746 din 27 aprilie 2009 a fost emis în baza prevederilor art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 potrivit cărora pentru activitatea desfăşurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază şi care nu face parte din acesta, precum şi de prime, spor de vechime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabileşte de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice.
Prima instanţă a arătat că prin aceste dispoziţii legale legiuitorul a lăsat la aprecierea angajatorului, respectiv conducătorul autorităţii publice angajatoare cuantumul ce se acordă managerilor publici angajaţi ai acestora.
Curtea de apel a considerat că sporul de manager public acordat reclamantului se încadrează în limitele prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 35/2009, astfel că diminuarea sporului faţă de perioada anterioară intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale nu poate constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate.
Instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiat şi motivul de nelegalitate invocat de reclamant constând în nulitatea ordinelor ca urmare a nemotivării, întrucât acestea nu au făcut decât să transpună în practică dispoziţii legale de imediată aplicare.
2. Instanţa de recurs
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul I.I.D., a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs reclamantul a criticat sentinţa primei instanţe, arătându-se că Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 nu este motivat cu privire la temeiul de fapt care a condus la diminuarea sporului de manager public, prin enunţarea unor criterii obiective şi legale, de natură a exclude arbitrariul.
A fost invocată practica Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind previzibilitatea aplicării legii, precizia acesteia, arătându-se că era necesară indicarea unor criterii clare care să fie cunoscute de cel căruia i se adresează.
A precizat recurentul că prin diminuarea sporului i-a fost vătămat dreptul la salariu.
Cu privire la Ordinul nr. 746 din 27 aprilie 2009 s-a arătat că acesta este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 92/2008 nu conţine o subclasificare, astfel că pârâtul a depăşit prerogativele legale.
b) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Reclamantul ocupă funcţia de manager public principal în cadrul Oficiului de plăţi şi contracte Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Prin Ordinul nr. 746/2009, s-a stabilit că managerilor publici din cadrul aparatului propriu şi unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice li se diminuează sporul de manager public cu minim 10%, iar celor care îndeplinesc atribuţii similare cu ale unui funcţionar public de execuţie, cu un procent de 30%.
Prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a stabilit reclamantului sporul de manager public de 25% din salariul de bază.
Legislaţia aplicabilă
O.U.G. nr. 35/2009, art. XI- Alin. (2) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, se modifică şi va avea următorul cuprins:
";(2) Pentru activitatea desfăşurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază şi care nu face parte din acesta, precum şi de prime, spor de vechime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabileşte de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice.";
Analiza legislaţiei aplicabile în domeniul sporului salarial pentru managerii publici relevă că pentru activitatea desfăşurată, managerii publici beneficiată de un spor de până la 55% aplicat la salariul de bază, alături de alte drepturi de natură salarială.
Legiuitorul a lăsat la aprecierea conducătorilor autorităţilor publice sau instituţiilor publice, nivelul individual al acestui spor.
Astfel, potrivit legii sporul este de până la 55% din salariul de bază, şi ca urmare cuantumul efectiv trebuie să se situeze până la limita maximă de 55%.
Ordinul nr. 746/2009 şi Ordinul nr. 1918/2009 sunt acte administrative, fiind emise de o autoritate publică în vederea organizării executării legii, respectiv a O.U.G. nr. 35/2009.
Prin Ordinul nr. 746/2009, s-a stabilit cadrul general privind nivelul sporului de manager public, iar prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a concretizat individual sporul acordat reclamantului.
Aceste ordine sunt legale, fiind adoptate în realizarea sarcinii impuse prin O.U.G. nr. 35/2009 care a reglementat competenţa materială a conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice de a stabili nivelul individual al sporului de manager public.
Sporul acordat se încadrează în limita legală de până la 55%, iar dreptul de apreciere asupra nivelului aparţine conducătorului autorităţii, drept stabilit prin lege.
Ambele ordine sunt motivate prin indicarea prevederilor legale care au constituit temeiul adoptării lor.
Actele administrative supuse analizei nu impuneau o motivare specială, întrucât conducătorul autorităţii publice a executat legea care nu prevedea introducerea unor criterii pentru stabilirea cuantumului sporului.
Înalta Curte precizează că instanţa de contencios administrativ are competenţa de a analiza legalitatea actului administrativ, respectiv conformitatea acestuia cu legea.
În speţa prezentă, aşa cum s-a explicat mai sus, şi cum legal a reţinut şi judecătorul fondului, actele administrative a căror anulare s-a cerut respectă cerinţele legii în baza cărora au fost adoptate.
c) soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I.D., împotriva sentinţei civile nr. 1214 din 9 martie 1010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 430/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
