ICCJ. Decizia nr. 4268/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, la 02 februarie 2009, reclamanta comuna Șiria reprezentată prin Primar a chemat în judecată pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Ortodoxă Română M., solicitând anularea în parte a deciziei din 30 decembrie 2008 în sensul respingerii cererii de retrocedare formulată de pârâta Parohia Ortodoxă Română M. privind retrocedarea Căminului cultural și a remizei PSI.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma cererii de retrocedare din 28 ianuarie 2003, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România i-a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române M., prin decizia arătată, imobilul înscris în CF M., compus din suprafața de 5755 mp și 3 imobile construite: casă nefolosită, cămin cultural și remiză PSI.
A arătat reclamanta că numai terenul și casa sunt proprietatea Parohiei Ortodoxe Române M., Căminul Cultural și remiza PSI nefiind ridicate din fonduri bisericești ci din fondurile fostei comune M., astfel că cererea de retrocedare a fost greșit admisă în întregime de către comisie. Cele două construcții sunt edificate pe suprafața de 902 mp, care excede suprafeței de 5.755 mp, fiind alăturată acesteia.
Pârâtele au depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că cele două imobile au fost construite de către Biserica ortodoxă din M., dar au fost preluate abuziv de către Statul Român.
Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a invocat prin întâmpinarea sa și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei raportat la art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare, solicitând declinarea competenței în favoarea Secției de contencios administrativ fiscal a Curții de Apel Timișoara; excepție susținută și de către pârâta Parohia Ortodoxă Română M..
Instanța a respins excepția, în ședința din 9 martie 2009, cu motivarea că dispozițiile din legea specială, art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/ 2000 sunt aplicabile în speță, față de cele generale din art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 524 din 15 martie 2010, Tribunalul Arad a admis contestația reclamantei Comuna Șiria prin Primar și a constatat că imobilele Căminul Cultural M. și remiza PSI sunt proprietatea Comunei Șiria, prin construire. Prin aceiași sentință s-a anulat în parte deciziei comisiei din 30 decembrie 2008 în sensul că a fost respinsă cererea Parohiei Ortodoxe M. de revendicare a clădirilor Căminul Cultural M. și remiza PSI, situate pe parcela înscrisă în C.F. M., proprietatea Biserici Ortodoxe M., menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, recurs care a fost admis prin decizia civilă din 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia menționată, Curtea de Apel Timișoara a casat sentința civilă a Tribunalului Arad și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță față de dispozițiile art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 raportat la prevederile art. 10 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19 noiembrie 2010.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 21 din 20 ianuarie 2011, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele considerente:
Parohia Ortodoxă Română M. a formulat o cerere de retrocedare înregistrată din 28 ianuarie 2003 prin care a solicitat retrocedarea imobilului reprezentat de construcții și teren aferent, situat în satul M., comuna Șiria, județul Arad, înscris în CF a localității M.. Prin decizia din 30 decembrie 2008 Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a admis cererea de retrocedare formulată de Parohia Ortodoxă Română M. și a dispus retrocedarea către aceasta a imobilului reprezentat de construcții și teren aferent, situat în satul M., comuna Șiria, județul Arad, înscris în CF a localității M..
Prin art. 2 din decizie s-a dispus predarea efectivă a imobilului mai sus menționat prin Protocol de predare primire între deținătorul actual și titularul retrocedării, titularului deciziei revenindu-i obligația de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor, ulterioare preluării abuzive, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) O.U.G. nr. 94/000.
Comuna prin Primar a susținut prin contestația formulată împotriva acestei decizii că este proprietara Căminului Cultural și a remizei PSI, construcții care au fost ridicate din fondurile comunei, astfel că în mod greșit s-a reținut de către pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase că imobilele menționate trebuie retrocedate Parohiei Ortodoxe M..
Curtea a constatat că în vederea soluționării cererii de retrocedare au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnice extrajudiciare, și anume: raportul de expertiză tehnică extrajudiciară și raportul de expertiză, rapoarte solicitate de către Primăria comunei Șiria în vederea stabiliri vechimii construcțiilor ce au destinația de Cămin Cultural și Remiză PSI.
în raportul de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit că din corelarea informațiilor culese și a particularităților tehnice constructive ale clădirii Căminului Cultural existent, rezultă că perioada de realizare a acestuia cuprinde intervalul anilor 1937-1944.
în raportul de expertiză tehnică din 2008 s-a concluzionat că din verificările efectuate din teren și informațiile culese rezultă că construcția reprezentată de remiza PSI a fost edificată în perioada 1936-1946 iar modificările și extinderile ulterioare s-au realizat în perioada 1995-2005.
Constatările făcute de către experți prin rapoartele de expertiză depuse au fost confirmate și de declarația martorului Cristea Aurel, declarație dată în fața notarului public autentificată din 02 aprilie 2008 precum și de înscrisul reprezentând o copie a cronicii Parohiei Ortodoxe Române din M. de la 1 ianuarie 1932 din care a rezultat că în anul 1937 a început și s-a zidit în roșu Casa Culturală iar în toamna anului 1938 s-a terminat și Sala mare a Casei Culturale.
Astfel fiind, Curtea a constatat că din probatoriu administrat cu ocazia analizării cererii de retrocedare rezultă că ambele construcții reprezentate de Căminul Cultural și remiza PSI au fost edificate anterior preluării de către Statul Român a imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare și că această situație de fapt a fost recunoscută inclusiv de către reclamantă în cadrul notelor de ședință depuse în fața Curții de Apel în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
Totodată Curtea a reținut că în cadrul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a statuat că cele două construcții sunt construite pe parcelă. Prin același raport s-a statuat că suprafața terenului înscris în CF M. este de 6.748 mp iar suprafața conform măsurătorilor este de 6.782 mp.
Prin urmare, prima instanță a stabilit că cele două construcții au fost edificate care a fost revendicat de Parohia Ortodoxă Română, fiind construită anterior preluării imobilelor de către stat respectiv în perioada anilor 1937-1944.
în ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că cele două construcții au fost edificate de către Comuna Șiria astfel că titlul de proprietate asupra acestora revine Comunei, Curtea a apreciat că această afirmație nu este susținută de dispozițiile legale menționate.
Referitor la adăugirile sau modificările realizate la construcțiilor ulterior preluării abuzive, prima instanță a considerat că în mod corect prin Decizia din 30 decembrie 2008 revine Parohiei Ortodoxe Române M. cu obligația de a achita fostului deținător contravaloarea acestora.
2. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comuna Șiria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..
în motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că inițial Comisia Specială de Retrocedare, care a emis decizia din 3 decembrie 2008 contestată și ulterior instanța de fond nu au stabilit corect că proprietarul celor două imobile, respectiv al Căminului Cultural din M. și remizei PSI, este Comuna Șiria, întrucât acestea nu au fost ridicate din fonduri bisericești, ci din fondurile comunei, cu sprijinul cetățenilor, fapt care rezultă din declarațiile martorilor L.G. și C.S.. Se menționează și faptul că Biserica Ortodoxă nu ar fi avut fonduri pentru edificarea celor două construcții și nici interes în ridicarea unei case de cultură și a unei clădiri ce urma a fi folosită în evenimente referitoare la stingerea incendiilor.
De asemenea, se precizează că atât Căminul Cultural din M. și remiza PSI se află în domeniul public al Comunei Șiria, dat în folosință în anul 1940 pentru a deservi cetățenii localității M.. Se menționează și faptul că prin procesul verbal din 2006 încheiat în ședința Consiliului Parohial M. depus la dosar, s-a admis că aparține Comunei Șiria Căminul cultural ce trebuie să fie folosit în serviciul cetățenilor.
Recurenta-reclamantă aduce critici sentinței atacate și din perspectiva faptului că la emiterea deciziei din 2008 au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (1), (2) și (3) O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare, Comisia Centrală neverificând cu temeinicie calitatea de proprietar a Parohiei Ortodoxe M. asupra Căminului Cultural și a remizei PSI și nici existența dovezii privind preluarea abuzivă.
Recurenta Comuna Șiria a formulat și note de ședință prin care menționează că nu există un titlu de preluare a bunurilor care fac obiectul deciziei de retrocedare din 30 decembrie 2008, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România nu a analizat temeinic cererea din 28 ianuarie 2003 a Parohiei Ortodoxe M. cu privire la existența actelor juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu, a celor două construcții, respectiv Căminul Cultural și remiza PSI, astfel că decizia menționată a fost emisă cu încălcarea legii.
Comisia specială de retrocedare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând sentința recurată ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în mod corect s-a constatat că atât Căminul Cultural cât și remiza PSI au aparținut, anterior preluării abuzive de către Statul Român, Parohiei Ortodoxe Române M..
Cu privire la aplicarea art. 1 alin. (4) O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se arată că recurenta nu a răsturnat dovada proprietății solicitante, Parohia Ortodoxă M., asupra construcțiilor în litigiu, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din actul normativ menționat.
Parohia Ortodoxă Română M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentei.
Se precizează că imobilele în litigiu ce i-au fost retrocedate au fost proprietatea sa, fiind preluate de statul român în mod abuziv.
3. Soluția instanței de recurs
înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat anularea deciziei din 30 decembrie 2008 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România în ceea ce privește dispoziția privind retrocedarea către Parohia Ortodoxă Română M. a Căminului Cultural M. și a remizei PSI.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public, sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
în accepțiunea Normei metodologice din 15 septembrie 2005 de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, republicată, sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobilele aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării.
Conform art. 4 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000 "(1) Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare. (2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3). (3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive. (4) în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (5) în aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".
Potrivit Normei metodologice din 15 septembrie 2005 de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, republicată, respectiv a art. 4 se precizează că cererea de retrocedare se face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde printre altele, indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii.
La pct. 3 al Normelor metodologice se prevede că "pentru stabilirea dreptului de proprietate, persoana care se pretinde a fi îndreptățită poate depune actele enumerate la art. 4 alin. (3) O.U.G. nr. 94/2000, republicată. în acest caz, depunerea unui singur act (declarație de martor, expertiză extrajudiciară), nu este suficientă pentru întemeierea prezumției dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului, la data preluării abuzive fiind necesară coroborarea mai multor dovezi în acest sens.
Din cuprinsul dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă faptul că pentru a fi dispusă retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată și ale Normei metodologice de aplicare a acesteia, se impune ca imobilele să fi fost preluate în mod abuziv, iar solicitanții să atașeze cererii de retrocedare dovezi în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor pentru stabilirea calității de fost proprietar.
înalta Curte a solicitat părților din cauza dedusă judecății să identifice și să depună la dosarul cauzei titlul în baza căruia bunurile în litigiu care fac obiectul deciziei de retrocedare din 2008 contestată, au fost preluate de Statul român.
Un astfel de înscris nu a fost depus la dosarul cauzei.
Prin urmare, în lipsa unui titlu în baza căruia bunurile ce fac obiectul cererii de retrocedare formulată de Parohia Ortodoxă M., respectiv Căminul Cultural M. și remiza PSI, au fost preluate abuziv de Statul român, nu se poate reține că unei astfel de cereri îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
De altfel, atașat cererii de retrocedare, solicitanta nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada preluării. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât Căminul Cultural cât și remiza PSI au fost folosite de Comuna Șiria.
în consecință, în mod greșit, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a considerat că cererea Parohiei Ortodoxe M. se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
O eventuală dispută asupra dreptului de proprietate cu privire la bunurile în litigiu se poate soluționa pe calea dreptului comun.
în concluzie, față de cele reținute anterior, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei, în sensul anulării deciziei din 30 decembrie 2008 emisă de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 în ceea ce privește dispoziția referitoare la retrocedarea Căminului Cultural M. și remizei PSI.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4265/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4264/2011. Contencios → |
|---|
