ICCJ. Decizia nr. 4513/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4513/2011
Dosar nr. 1154/59/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.O. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună stabilirea şi plata, începând cu data de 19 noiembrie 2008 şi până în prezent, a diferenţei drepturilor băneşti ce i se cuvin ca urmare a mutării şi încadrării sale pe o funcţie prevăzută în statutul de organizare al unităţii la care îşi desfăşoară activitatea cu un coeficient de ierarhizare superior pe care l-a avut precum şi actualizarea sumei în raport cu indicele de inflaţie.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că de la 19 noiembrie 2008, urmare a reorganizării unităţii, a fost mutat de la funcţia de subcomisar de poliţie, ofiţer principal 2 cu coeficient de ierarhizare 4,00 pe funcţia de comisar de poliţie, ofiţer principal 1 cu coeficient de ierarhizare 4,20 şi că în prezent şi-a desfăşurat activitatea conform cu atribuţiile noii funcţii.
Prin întâmpinarea formulată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţiile tardivităţii acţiunii şi a inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 118 din 17 martie 2011 a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.O. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii s-a reţinut că atâta timp cât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ acţiunea sa nu este supusă condiţiilor şi termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că de vreme ce drepturile salariale pretinse nu pot reprezenta decât o cerere accesorie unui petit principal vizând dispoziţia de reîncadrare iar reclamantul nu a contestat această decizie, precizând că nu i-a fost comunicată, în lipsă petitului principal, cel accesoriu nu poate fi analizat, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul P.O. motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se greşita stabilire a situaţie de fapt şi aprecierea eronată a probelor administrate şi aplicarea greşită a legii.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că recurentul nu a precizat, pe parcursul procesului, dacă înţelege sau nu să conteste dispoziţia din 15 noiembrie 2008.
Se arată că prin intermediul celor două cereri adresate Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră recurentul a încercat să înlăture neregularitatea administrativă, solicitând în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare în vederea ocrotirii drepturilor sale salariale.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece recurentul a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia dispoziţiei de reîncadrare, iar pentru că a apreciat-o greşit a solicitat sumele pretinse prin acţiune cu titlu de daune materiale.
La dosarul intimatului-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză sentinţa recurată fiind temeinică în raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor cât şi soluţionarea cauzei pe fond prin aprecierea ca nefondate şi respingerea ca atare.
Instanţa, în baza rolului activ şi cu respectarea principiului disponibilităţii s-a pronunţat pe acţiunea recurentului-reclamant astfel cum a fost formulată constatând în mod corect că reclamantul nu a contestat dispoziţia de reîncadrare, iar drepturile salariale pretinse reprezintă un capăt de acţiune subsidiar.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece obiectul acţiunii nu poate fi calificat cu un pretins refuz nejustificat de efectuare a unei operaţiuni administrative în condiţiile în care pretenţia reclamantului-recurent nu reprezintă o operaţiune administrativă ci o cerere subsidiară în raport de anularea unui act administrativ care nu s-a solicitat, în cadrul acţiunii de fond.
În mod corect s-a apreciat că acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este neîntemeiată în condiţiile în care se solicită plata unor diferenţe salariale care nu se puteau dispune legal în baza verificării legalităţii dispoziţiilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din 15 noiembrie 2008.
Curtea verificând actele depuse, în recurs, în susţinerea întâmpinării, constată că recurentul după formularea prezentului recurs a introdus pe rolul Curţii de Apel Timişoara o nouă cerere de chemare în judecată în care solicită anularea în parte a dispoziţiei din 15 noiembrie 2008 şi plata drepturilor băneşti corespunzătoare.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.O. împotriva sentinţei civile nr. 118 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4512/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4514/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
