ICCJ. Decizia nr. 4516/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4516/2011
Dosar nr. 1925/54/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.B. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună obligarea acestora la plata sumei de 2.946.310,2 RON, reprezentând contravaloarea compensaţiilor băneşti ce trebuiau acordate proprietarilor ce deţin păduri cu funcţii speciale de protecţie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeţei de 4435,67 ha, teren cu vegetaţie forestieră în baza procesului-verbal de punere în posesie din 19 decembrie 2006 şi a titlului de proprietate eliberat la 18 ianuarie 2007 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor a Judeţului Gorj.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa din 17 decembrie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că pentru perioada 10 martie 2008 reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a solicitat aceste compensaţii astfel că este inadmisibil a le solicita direct în instanţă.
Pentru perioada 5 ianuarie-mai 2009, s-a reţinut că nu există la dosar dovada solicitării compensaţiilor, fiind, de asemenea, inadmisibil să fie cerute direct în instanţa.
Cât priveşte procedura prealabilă, s-a reţinut că vizează existenţa unei cereri având ca obiect acordarea compensaţiei iar nu contestaţia în faţa organului emitent a refuzului autorităţii pârâte.
Referitor la acţiunea introdusă împotriva Ministerului Mediului şi Ministerului Finanţelor s-a reţinut că trebuie respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta O.B., în termen, motivat şi legal timbrat, motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se invocă greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii.
Se arată că în raport de obiect, contestare refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei-recurente de acordare a compensaţiilor pentru lipa de folosinţă a pădurilor protejate, în cauză au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi apreciat în mod eronat în ceea ce priveşte existenţa calităţii pasive a Ministerului Mediului şi a Ministerului Finanţelor.
Aceasta deoarece acţiunea reclamantei a fost formulată în termen, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară procedura prealabilă, iar în raport de obiect şi de dispoziţiile O.U.G. nr. 115/2009 şi de dispoziţiile H.G. nr. 1635/2009 calitate procesuală pasivă are Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Pe fond se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.
La dosar intimatul-pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat.
Soluţia de respingere a acţiunii este nelegală şi este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 inclusiv în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a intimatului Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Deşi din dispozitivul hotărârii atacate, în mod greşit nu rezultă soluţionarea cauzei în baza unei excepţii sau pe fond, Curtea, din cuprinsul considerentelor care au fost criticate şi în motivele de recurs constată că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere pe excepţie şi fără a cerceta fondul cauzei pe trei motive: inadmisibilitatea pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea formulării acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Ministerului Finanţelor.
Curtea apreciază că toate excepţiile reţinute de instanţa de fond nu sunt fondate, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte cadrul procesual intimatul Ministerul Mediului având calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acţiunii constatare drept de acordare a compensaţiilor pentru lipsa de folosinţă a pădurilor protejate.
În raport de obiect contestare refuz nejustificat de soluţionare a cererii privind un drept recunoscut de lege, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă prealabilă fiind necesară pentru contestarea unui act administrativ unilateral tipic şi nu în cazul unui act administrativ asimilat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte tardivitatea formulării acţiunii aceasta este formulată în termen. Recurenta a depus în perioada 10 septembrie 2007-19 februarie 2009 sesizări la ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, Guvernul României sau Direcţia Silvică Gorj în care solicită acordare de compensaţii. Cele sesizate nu au primit o rezolvare în sensul soluţionării exprese în sensul respingerii sau admiterii cererii, autorităţile declinându-şi reciproc competenţa de rezolvare în raport de diferitele acte normative aplicabile.
Curtea apreciază că în raport de adresa din 5 ianuarie 2009 şi faţă de demersurile anterioare, acţiunea reclamantei depusă la o instanţă necompetentă la 5 iunie 2009 este formal în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, în cauză are calitatea procesuală pasivă Ministerului Mediului şi Pădurilor autorităţii care în baza O.U.G. nr. 115/2009 şi H.G. nr. 1635/2009 a preluat toate drepturile şi obligaţiile decurgând din actele normative privind pădurile.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluţia de respingere a acţiunii în raport de excepţiile reţinute în considerente este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se verifica pe fond dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile existenţei unui refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.B. împotriva sentinţei nr. 608 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4514/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4517/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
