ICCJ. Decizia nr. 4518/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4518/2011
Dosar nr. 268/2/2010
Şedinţa publică din 4 octombrie 2011
Reclamanta E.N. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul, prin intermediul Ambasadei României din Chişinău, să-i primească cererea şi actele necesare cu privire la redobândirea cetăţeniei române într-un termen rezonabil, scurt (maxim 30 de zile).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în luna noiembrie 2006 s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însă a fost refuzată. Motivul refuzului a fost acela că reclamanta trebuia să depună mai întâi o cerere de intenţie ca să fie programată de către Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău pentru depunerea actelor referitor la redobândirea cetăţeniei române prin intermediul Poştei Moldovei şi undeva peste 3-6 luni, să primească invitaţia de programare. S-a adresat în acelaşi sens, pârâtului ce a refuzat însă, să îi comunice o astfel de dată.
Ulterior, la data de 7 august 2009, a formulat o nouă cerere pentru a-i fi fixată data la care să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, solicitare la care nu a primit niciun răspuns concret, în sensul de stabilire a unei date, astfel că a considerat că este în situaţia unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, formulând acţiunea de fată.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, art. 101, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3421 din 15 septembrie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta E.N. şi a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe ca, prin intermediul Ambasadei României la Chişinău să primească cererea reclamantei şi actele necesare cu privire la redobândirea cetăţeniei române în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în raport de exigenţele prevederilor legale în materie, răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui termen în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române chiar în condiţiile existenţei unor dificultăţi obiective de desfăşurare a activităţii la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău se constituie într-un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Recurentul a susţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre întemeiată pe o greşită interpretare a legii atunci când a apreciat că „răspunsul pârâtului se constituie într-un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004".
Astfel, susţine recurentul, acţiunea de fond a rămas fără obiect la data pronunţării în cauză, deoarece procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăseşte în practica Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău.
Printr-o altă critică, recurentul susţine că vătămarea produsă în circumstanţe care exclud culpa autorităţii administrative nu poate atrage condamnarea acesteia. Pe de altă parte, susţine recurentul, Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău nu a exercitat un „drept de apreciere", încât să fie întrunite condiţiile excesului de putere reţinut de instanţa de fond, ci a informat pe toţi petiţionarii de faptul că se aplică un criteriu general obiectiv, respectiv cel cronologic.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că reclamanta s-a adresat în două rânduri pârâtului, respectiv în noiembrie 2006 şi în august 2009 manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă cererea a rămas fără răspuns.
Înscrisurile administrate în cauză nu sprijină în nici un fel susţinerile recurentului Ministerul Afacerilor Externe referitoare la răspunsul comunicat intimatei-reclamante privind eventuala programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Această împrejurare este de natură a o afecta pe reclamantă în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. (1) din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, deficienţele administrative în organizarea înregistrării şi procesării cererilor depuse în vederea redobândirii cetăţeniei române, deficienţe reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare cererii iniţiale a intimatei şi în faptul că aceasta nu a primit nici un răspuns din partea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, autoritatea abilitată şi învestită cu soluţionarea cererii sale, au dus la crearea unei stări de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatei-reclamante.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfăşoară activitatea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău şi numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetăţeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Cu toate acestea, în evaluarea comportamentului administrativ al autorităţii pârâte, instanţa trebuie să aibă în vedere principiul menţinerii unui just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială şi exorbitantă (cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei; cauza Străin şi alţii împotriva României).
Nu trebuie ignorat nici faptul că procedura de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei se subsumează principiului soluţionării cererii într-un termen rezonabil, consacrat de art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.
Caracterul de termen rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanţei de judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.
În speţă, faţă de termenele scurte şi imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în ceea ce priveşte procesarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, faţă de faptul că nici până la data judecării cauzei reclamanta nu a primit un răspuns la cererea formulată, deşi aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea concluzionează că în mod corect a reţinut instanţa de fond refuzul nejustificat la pârâtului de a stabili un termen pentru primirea cererii reclamantei.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
De altfel, Legea nr. 21/1991 a şi fost modificată în sensul simplificării procedurii de depunere a cererilor, context în care susţinerile recurentului-pârât apar ca lipsite de fundament, fiind create condiţiile respectării drepturilor intimatei-reclamante.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinţei civile nr. 3421 din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4517/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4519/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
