ICCJ. Decizia nr. 4520/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4520/2011
Dosar nr. 3185/3/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.M. a chemat în judecată Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună încadrarea în grad de handicap corect.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 13 iunie 2007 i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap, de către Comisia de expertiză a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul pârâtei, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat, cu o valabilitate de 12 luni.
Prin întâmpinarea formulată, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de faţă sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi pe ale de consecinţă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că anterior sesizării instanţei de judecată reclamanta avea obligaţia de a solicita autorităţii emitente a actului administrativ în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M., susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât prin decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 a reţinut în mod nejustificat gradul de handicap „accentuat” deşi din actele medicale prezentate rezultă gradul său de invaliditate şi necesitatea unui însoţitor.
În susţinerea cererii de recurs au fost depuse înscrisuri respectiv analize şi adeverinţe medicale.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
În fapt contestaţia formulată de reclamantă a avut ca obiect decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, solicitându-se anularea acesteia şi obligarea la emiterea unei decizii prin care să de dispună încadrarea la gradul de handicap corect.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciind că în cauză nu a fost îndeplinită această condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ şi respingând contestaţia formulată ca inadmisibilă.
Soluţia instanţei de fond este însă nelegală şi netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, recurenta-reclamantă a urmat procedura legală prevăzută de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv contestând certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010 conform dispoziţiilor legii mai sus menţionate în termenul legal de 30 de zile, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, această contestaţie fiind soluţionată, respectiv respinsă, prin decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009, această decizie fiind ulterior atacată la instanţă conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Instanţa de control judiciar, constată că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind în mod greşit că în cauză nu ar fi fost îndeplinită procedura prealabilă.
În fapt, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, cât şi din interpretarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, procedura de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010 şi emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 prin care a fost respinsă această contestaţie, astfel că în cauză a fost îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului, procedura de contestare şi emitere a deciziei d către Comisia Superioară fiind echivalente procedurii prealabile obligatorii, prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei civile nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4519/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4521/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
