ICCJ. Decizia nr. 4519/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4519/2011
Dosar nr. 2904/2/2010
Şedinţa publică din 4 octombrie 2011
Reclamanta B.V. a chemat în judecată pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, N.E.E. prin Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Justiţiei de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, obligarea pârâţilor la emiterea şi comunicarea Ordinului privind acordarea cetăţeniei române de îndată, obligarea pârâţilor la plata de daune moratorii în cuantum de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data avizării cererii de redobândire a cetăţeniei şi daune morale în cuantum de 1.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus la Ministerul Justiţiei - Direcţia Cetăţenie, cerere de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2004, cerere ce face obiectul Dosarului nr. 2404/2004 şi că de la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române s-a interesat periodic de stadiul soluţionării acesteia, însă, răspunsul a fost invariabil acelaşi, în sensul că dosarul se află în lucru şi că trebuie să aibă răbdare.
A mai susţinut că, începând cu data de 10 februarie 2010 s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi, că în raport de prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010 coroborate cu cele ale art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, a înţeles să cheme în judecată ambele instituţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, respingând primele patru capete de cerere ca rămase fără obiect.
Totodată, a admis cererea de plată a daunelor morale şi a obligat pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei la 1000 RON daune morale şi la 4,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Având în vedere faptul că pârâta a emis ordinul de redobândire a cetăţeniei române pentru reclamantă, Curtea va respinge capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte cererea de plată a daunelor morale acesta este întemeiată, întrucât cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost depusă în anul 2004, fiind soluţionată după mai mult de 5 ani de zile. În acest interval de timp reclamanta nu a putut să se bucure de drepturile conferite de statutul de cetăţean român fiind, astfel, prejudiciată pe plan moral. În ceea ce priveşte cuantumul acestor daune, Curtea apreciază că suma de 1000 RON reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului suferit de lipsirea pe o perioadă de mai mult de 5 ani de zile de un drept personal nepatrimonial.
Cu privire la acest capăt de cerere au calitate procesuală pasivă atât Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, care are în prezent obligaţia de a soluţiona astfel de cereri, cât şi Ministerul Justiţiei, care a avut competenţă în această materie pe parcursul celor 5 ani cât a durat soluţionarea cererii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs atât Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie cât şi Ministerul Justiţiei.
În recursul său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel hotărârea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată este nelegală, susţine recurenta, întrucât reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu moral încercat şi nu a explicat în ce fel o întârziere în rezolvarea cererii sale i-a produs un prejudiciu moral.
În ipoteza în care instanţa apreciază că acordarea daunelor morale este întemeiată, recurenta a solicitat să nu fie obligată la plata acestora, întrucât nu a avut competenţa soluţionării cererii reclamatei pe întreaga perioadă, de la introducerea cererii de redobândire a cetăţeniei şi până la soluţionarea acesteia.
Recurenta a mai susţinut că, la scurt timp după ce Agenţia Naţională pentru Cetăţenie a devenit operaţională, Comisia pentru Cetăţenie a avizat pozitiv cererea de redobândire a cetăţeniei rămâne române a reclamantei (la data de 29 martie 2010) fiind emis la data de 17 august 2010 şi Ordinul nr. 117/P din 17 august 2010, astfel că Agenţia Naţională pentru Cetăţenie nu a încălcat nici termenul rezonabil de soluţionare a cererii.
Pentru aceste motive recurenta susţine că nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.
La rândul său, Ministerul Justiţiei, prin recursul declarat, a susţinut că în ceea ce-l priveşte nu se poate vorbi de un prejudiciu creat reclamantei prin nesoluţionarea cererii, câtă vreme acordarea cetăţeniei nu constituie o obligaţie pentru statul român.
Reclamanta, susţine recurentul, nu a probat nici existenţa prejudiciului moral pe care pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a nesoluţionării cererii sale într-un termen scurt, rezonabil, deşi sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 C. civ.
Aşa fiind, susţine recurentul, în mod eronat instanţa de fond l-a obligat la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată, Ministerul Justiţiei nefiind în culpă procesuală. De altfel, Ministerul Justiţiei nu a pierdut nici procesul, deoarece cauza a fost respinsă ca rămasă fără obiect, fiind recunoscute pretenţiile reclamantei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate numai în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, motiv pentru care sentinţa atacată va fi modificată în parte, fiind menţinute celelalte dispoziţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
în speţă, reclamanta a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 1000 RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluţionării într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existenţa unui prejudiciu moral în sensul art. 998-999 C. civ.
Chiar dacă nu se pot administra, în principiu, probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se impune totuşi să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea producerii unor suferinţe morale, a impactului concret asupra persoanei în cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenţei şi cuantumului acestora.
Înalta Curte apreciază că obligarea autorităţilor pârâte la soluţionarea cererii reprezintă prin ea însăşi o reparaţie echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecinţele negative ale conduitei autorităţilor publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamantă.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., cauza Mazăre contra României), precum şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX -II, Mc/Agenţiei Europene pentru Medicamente - EMEA), arătând că emiterea/anularea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, va admire recursurile, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa recurată, în sensul că respinge cererea privind plata daunelor morale, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4518/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4520/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
