ICCJ. Decizia nr. 4521/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4521/2011
Dosar nr. 4503/2/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Reclamanţii Z.M.F., J.F.Y., S.P.C.Y., S.S.P.M., S.J.G., M.G., S.M.M.P., D.M., S.R.R., S.C.I. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire pentru sumele ce reprezintă cuantumul despăgubirilor propuse prin decizia din 10 septembrie 2007 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, la plata penalităţilor de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere în situaţia neexecutării acesteia, obligarea conducătorului autorităţii centrale la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, obligarea în subsidiar, la plata daunelor morale în sumă de 400 . 000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamanţii au arătat că dosarul administrativ a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că, deşi cuantumul despăgubirilor este deja stabilit prin decizia nr. 265/2007, Comisia, după aproape 3 ani de la înregistrarea dosarului , nu a emis titlul de despăgubire, contrar prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5010 din 9 decembrie 2010 a respins acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 18 mai 2010 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 8119, prin care a fost emis titlul de despăgubire, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea recursului formulat, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat în esenţă că sentinţa civilă recurată este nelegală în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Arată recurenta că decizia Comisiei Centrale a fost emisă la data de 18 mai 2010 iar acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată la data de 20 mai 2010, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a admis plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare se arată, în mod greşit a obligat instanţa de fond pe recurent la plata cheltuielilor de judecată deşi acţiunea a rămas fără obiect.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Reclamanţii-intimaţi au depus note de concluzii scrise şi au solicitat respingerea recursului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Înalta Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
Este adevărat că reclamanţii-intimaţi au formulat o cerere către recurenta-pârâtă în sensul solicitării emiterii deciziei, titlu de despăgubire, la data de 1 aprilie 2010, însă înainte de a fi introdusă cererea de chemare în judecată, respectiv la data de 18 mai 2010, pârâta-recurentă a emis decizia solicitată iar la primul termen de judecată acţiunea a rămas fără obiect.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
Rezultă din interpretarea celor mai sus arătate că nu se poate considera în raport de data îndeplinirii procedurii prealabile şi data introducerii acţiunii - că recurenta era pusă în întârziere, acesta fiind de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile.
Aşadar, se apreciază că în mod greşit instanţa fondului a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată, va menţine celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 5010 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4520/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4522/2011. Contencios → |
|---|
