ICCJ. Decizia nr. 4523/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4523/2011
Dosar nr. 369/33/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.F.C. SRL Apohida a chemat în judecată Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării procesului verbal de constatare din 27 ianuarie 2011 privind proiectul „Înfiinţare fabrică de procesare carne, cu capacitate de 6000 kg/zi la S. judeţul Cluj, cuantumul debitului datorat fiind de 4.480.535,68 RON, până la pronunţarea instanţei cu privire la anularea acestui act, conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului din 26 iulie 2007, a beneficiat de o finanţare în cuantum de 4.480.535,68 RON pentru implementarea proiectului susmenţionat şi că, în urma unor măsuri impuse prin adresa comisiei Europene din 25 octombrie 2010, pârâta a procedat la întocmirea unei note de descoperire a unei nereguli, şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control, întocmind procesul verbal de constatare şi impunând reclamantei restituirea întregii sume de care a beneficiat pentru acest proiect.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 321 din 25 mai 2011 a admis acţiunea formulată de reclamantă dispunând suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat la 27 ianuarie 2011, până la pronunţarea instanţei cu privire la cererea de anulare a acestui act la fond.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.010,3 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, atâta vreme cât chiar organul care a întocmit procesul verbal contestat a recunoscut că nu deţine suficiente probe pentru a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ emis iar pentru formarea convingerii sunt necesare dovezi, respectiv primirea notei de control DLAF, sau a raportului fiscal OLAF, ori rechizitoriu DNA, asupra actului administrativ atacat planează o îndoială serioasă.
Cu privire la cerinţa producerii unei pagube iminente s-a reţinut că aceasta este evidentă, raportat la cuantumul sumei imputate, la condiţiile economice actuale, la faptul că societatea nu deţine disponibilităţii în conturi, finanţarea în vederea activităţii de producţie fiind asigurată din credite bancare.
S-a mai reţinut că producerea unei pagube iminente rezultă şi din faptul că s-a demarat procedura executării silite de către pârâtă prin transmiterea spre executare a procesului verbal către Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Judeţului Cluj, care a emis titlu executoriu din 9 mai 2011 în dosarul de executare şi somaţia, în acelaşi dosar de executare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată în motivele de recurs că în mod greşit prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă şi s-a dispus suspendarea procesului-verbal de contestare din 1 februarie 2010 până la soluţionarea în fond a cererii de anulare. Aceasta deoarece în cauză nu erau îndeplinite cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie ce a existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se arată că în mod greşit s-a apreciat că adresa din 24 februarie 2011, din care rezultă că oferta din 13 aprilie 2007 este originală, infirmă vădit legalitatea procesului verbal contestat.
Aceasta deoarece emiterea procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, titlu de creanţă executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 şi normelor metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 nu este consecinţa voinţei unilaterale a recurentei, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei-intimate în derularea contractului de finanţare din 26 iulie 2007, care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract.
Obligaţia reclamantei-intimate, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că toate ofertele depuse erau viabile şi că acestea proveneau de la companii viabile şi eligibile.
În ceea ce priveşte înscrisul depus de reclamanta-intimată şi însuşit de instanţă, reprezentat de declaraţia cetăţeanului german, potrivit căreia oferta din 13 aprilie 2007 trebuie considerată o ofertă originală a firmei E. deoarece este redactată pe un formular original al firmei şi poartă ştampila acestei firmei, aceasta se arată nu are relevanţă şi nu infirmă vădit legalitatea procesului verbal de constatare, în condiţiile în care asupra declaraţiei cetăţeanului german planează suspiciunea de neautenticitate.
În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube emitente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în cauză nu este îndeplinită această condiţie deoarece reclamanta-intimată nu a depus la dosar acte din care să rezulte efectele păgubitoare ale imputării sumei de 4.480.535,68 RON reprezentând debit constituit prin procesul verbal de constatare la cifra de afaceri a societăţii sau la fondul de salarii alocat angajaţilor acesteia.
Or, executarea unei obligaţii bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
Se invocă practică şi se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare şi a depus acte şi a invocat, în principal excepţia lipsei de interes în promovarea prezentului recurs pe motiv că nu mai este actual, întrucât prin decizia din 20 septembrie 2011 s-a soluţionat favorabil contestaţia formulată de intimată şi a fost anulat procesul verbal de constare şi documentele subsecvente. În subsidiar, pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
La dosar recurenta a depus concluzii scrise.
Curtea , în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va aprecia că nu poate fi reţinută excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă în raport de decizia din 20 septembrie 2011 prin care s-a admis contestaţia formulată împotriva procesului verbal de constatare.
Aceasta deoarece suspendarea procesului verbal de constatare, dispusă în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 subzistă până la pronunţarea instanţei cu privire la cererea în anularea acestui act la fond. Iar în dosarul de fond, înregistrat la data de 13 aprilie 2011 pe rolul Curţii de Apel Cluj pe cererea de chemare în judecată.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că emiterea deciziei din 20 septembrie 2011 nu determină lipsa de interes în promovarea prezentului recurs şi va respinge excepţia invocată intimata-reclamantă.
În ceea ce priveşte recursul declarat Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Instanţa de fond prin soluţia de admitere a cererii de suspendare a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate şi a eminenţei unei pagube.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate privind condiţia existenţei unor motive temeinic justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect s-a apreciat că în raport de situaţia de fapt că există motive temeinice care să infirme prezumţia de legalitate a procesului verbal de constatare.
Pe de o parte adresa din 24 februarie 2011 confirmă că oferta din 13 aprilie 2007 este oferta originală a firmei E. neputându-se reţine caracterul nereal invocat în recurs deoarece afirmaţia nu este susţinută de vreun mijloc de probă.
Pe de altă parte însuşi decizia din 20 septembrie 2011 şi motivele de fapt care au determinat admiterea contestaţiei administrative împotriva procesului verbal de constatare confirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei de suspendare dispusă prin sentinţa atacată.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a cererii de suspendare cea a existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că pe de o parte reclamanta-intimată a depus acte în dovedirea acestei condiţii pe care instanţa de fond le-a analizat şi a concluzionat în mod corect asupra efectelor grave pe care executare silită a acestei sume le-ar avea asupra patrimoniului societăţii reclamante şi asupra personalului angajat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
În baza art. 274 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamanta reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes formulată de SC C.F.C. SRL.
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei civile nr. 321 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4524/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
