ICCJ. Decizia nr. 4524/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4524/2011
Dosar nr. 469/46/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.B.A. Olt a chemat în judecată Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Râmnicu-Vâlcea, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa s dispună suspendarea executării deciziei din 2 martie 2011, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta i-a calculat obligaţii fiscale suplimentare de 1.225.141 RON, reprezentând vărsăminte din deducerea drepturilor salariale, pe care le-a contestat ca fiind nelegale, deoarece deşi a depus declaraţia fiscală în termen, pârâta i-a emis decizia de impunere iar reducerile salariale, în procent de 25%, nu se aplică în cazul său, neintrând sub incidenţa Legii nr. 118/2010.
Suma calculată, susţine recurenta, i-a fost solicitată de două ori, astfel că punerea în executare a deciziei de impunere poate conduce la blocarea conturilor, imposibilitatea onorării contractelor şi blocarea activităţii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 269/F-Cont, a respins cererea reclamantei ca nefondată, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciilor pe care le-ar înregistra dacă ar achita această sumă şi nici că a depus declaraţia fiscală în termen, plătind toate datoriile către stat, aşa cum a susţinut.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs A.B.A. Olt.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că, în mod eronat instanţa de fond a apreciat că în cauză nu au fost îndeplinite în mod cumulativ condiţiile impuse de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal ce face obiectul prezentei acuze.
Astfel, a susţinut recurenta că în cauză au fost efectuate diligenţele necesare în vederea anulării actului administrativ fiscal, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv contestaţia împotriva deciziei de impunere.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurenta a susţinut că au fost dovedite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului, respectiv faptul că decizia de impunere din oficiu emisă de intimată a fost emisă fără respectarea normelor de procedură prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar sumele stabilite în decizie potrivit Legii nr. 118/2010 nu erau datorate, întrucât veniturile salariaţilor A.B.A. Olt nu se încadrau în categoria pentru care se prevede aplicarea reducerii salariale, în procent de 25%, invocând în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010.
De asemenea recurenta a susţinut că în stabilirea sumelor datorate, prin decizia de impunere au fost impuse în mod greşit de către intimată şi sume nedatorate reprezentând C.A.S. datorat de angajator, C.A.S.S., contribuţie pentru concediu şi indemnizaţii, contribuţie de şomaj cât şi contribuţie fond accidente de muncă, aferente reducerii de 25% asupra salariilor angajaţilor.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a analizat susţinerile sale doar din perspectiva prejudiciului suportat de reclamantă, fără a analiza şi perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, cât şi posibilitatea executării silite iminente.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Râmnicu-Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că în cauză recurenta-reclamantă nu a făcut dovada existenţei cerinţelor esenţiale pentru a fi incidente dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată, că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii public care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
În privinţa aplicării acestor dispoziţii legale, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a examinat cu atenţie îndeplinirea celor două condiţii cerute de Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat corect că nu se impune suspendarea executării deciziei de impunere din 2 martie 2011 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Râmnicu-Vâlcea.
Existenţa unui caz bine justificat cât şi prevenirea unei pagube iminente care să înfrângă principiul potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii şi pentru executarea acesteia.
Instanţa de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării trebuie să „pipăie” fondul, evitând a se pronunţa asupra acestuia, pentru a putea constata dacă cererea vizează un act administrativ vădit nelegal, iar executarea acestuia imediată, poate produce efecte nejustificate cu privire la situaţia reclamantului.
În speţă, din examinarea dovezilor şi susţinerilor recurentei-reclamante nu rezultă îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum sunt acestea definite prin dispoziţiile art. 2 lit. t) şi s) din lege, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării formulate cu privire la decizia de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire pentru autoimpunere sau reţinere la sursă din 2 martie 2011.
Aspectele invocate de către recurentă referitoare la nelegalitatea sumelor stabilite ca fiind datorate prin decizia atacată, cât şi neaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, precum şi încălcarea normelor de procedură fiscală prevăzute de O.G. nr. 92/2003 sunt aspecte care vizează fondul cauzei, iar verificarea acestora de către instanţa de fond, presupune prejudecarea fondului.
În speţă, instanţa a procedat în spiritul textelor legale incidente, raportându-se la probatoriul administrat, reţinând neîndeplinirea condiţiilor legale, fără a prejudeca fondul cauzei, stabilind că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept invocate, nu creează îndoieli serioase asupra legalităţii actului a cărui suspendare s-a cerut şi nici o pagubă iminentă.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi examinat condiţia privind perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, acestea nu pot fi primite, fiind nefondate, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă disfuncţionalităţile majore la nivelul instituţiei în prestarea serviciului public, determinate de executarea actului administrativ fiscal atacat.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.B.A. Olt împotriva sentinţei civile nr. 269/F-Cont din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4523/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4525/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
