ICCJ. Decizia nr. 4525/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4525/2011
Dosar nr. 604/57/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată A.P.I.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat de pârâtă la 27 ianuarie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărei suspendare o solicită s-a dispus plata sumei de 4,237.503,71 RON cu titlu de debit, reprezentând valoarea integrală a finanţării nerambursabile potrivit contractului din 27 noiembrie 2006, proces-verbal încheiat în urma unui control efectuat în urma comunicării primită de la Comisia Europeană Oficiul European de Luptă Antifraudă din 25 octombrie 2010.
Reclamanta a mai susţinut că există elemente care confirmă faptul că, aparent, actul administrativ fiscal contestat este netemeinic şi nelegal, având în vedere şi Regulamentul 9 (CE) 1073/1999, iar executarea lui ar aduce graf prejudicii soldate cu falimentul firmei şi consecinţa imposibilităţii de achitare a datoriilor bancare şi către bugetul de stat şi local, precum şi pierderea locului de muncă a celor 132 angajaţi.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 161 din 20 mai 2011 a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare din 27 ianuarie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.210,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2001.
Cazul bine justificat, reţine instanţa, derivă din faptul că procedura administrativă este suspendată şi ca urmare executarea silită se poate face înainte de finalizarea acestei proceduri, respectiv înainte ca instanţa sau organul emitent să se pronunţe asupra legalităţii datoriei reţinute prin procesul verbal a cărei suspendare se solicită.
Cât priveşte îndeplinirea pagubei, raportată la suma în discuţie şi specificul activităţii, executarea silită poate determina afectarea activităţii societăţii cu referire la continuarea producţiei şi încasarea lichidităţilor pentru plata salariilor pentru bugetul general şi local şi restituirea creditelor bancare.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta SC T. SRL cât şi pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit .
În motivarea recursului său, reclamanta SC T. SRL a criticat sentinţa recurată în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, considerând că instanţa de fond avea obligaţia să motiveze în fapt şi în drept motivele pentru care a hotărât micşorarea onorariului avocaţial.
Se arată că instanţa de fond nu avea la dosarul cauzei onorariile minimale la care obligă art. 274 C. proc. civ. De asemenea se mai arată că onorariul a fost stabilit liber potrivit art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, care este expresia libertăţii contractuale prevăzută de art. 969 C. civ.
A arătat recurenta că stabilirea unui onorariu de 3.000 RON, la care s-a adăugat TVA-ul nu conduce la concluzia că această cheltuială nu a fost făcută în mod real, având în vedere munca depusă în promovarea şi susţinerea cererii precum şi noutatea speţei.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut).
În motivarea recursului său, pârâta A.P.I.A. a arătat în esenţă următoarele:
- reclamanta nu a indicat în cuprinsul cererii de suspendare nici o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat.
Se arată că în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele acestuia, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.
OLAF consideră că în rapoartele întocmite există dovezi clare de nereguli săvârşite în mod deliberat, obligaţiile contractuale fiind deci încălcate.
- Se arată de asemenea că din actele existente la dosar nu rezultă proiectul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, apărările reclamantei fiind simple afirmaţii nesusţinute de documente probante.
Executarea unei obligaţii bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 art. 3041 C. proc. civ.
Întâmpinarea şi procedura în faţa Înaltei Curţi
Reclamanta SC T. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs introdusă de pârâta A.P.I.A. solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Pârâta A.P.I.A. a formulat note de concluzii scrise şi a solicitat să se constate că măsura suspendării dispusă prin sentinţa civilă nr. 161 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia a încetat motivat de admiterea contestaţiei formulată de SC T. SRL împotriva procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul A.P.I.A. este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, procedura administrativă fiind suspendată a rezultat că nu există certitudine cu privire la încălcarea de către reclamantă a clauzelor contractului.
Această situaţie a fost confirmată de autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, procesul-verbal de constatare din 27 ianuarie 2011, care a arătat la instanţa de recurs, că s-a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare, deci nu există o încălcare a clauzelor contractului de finanţare.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei A.P.I.A. este nefondat şi urmează să fie respins în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei SC T. SRL acesta este fondat.
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., fără a prezenta motivele de fapt care au dus la o asemenea concluzie şi fără a se raporta la onorariile minimale şi de asemenea fără a face analiza muncii prestate de avocat, cu atât mai mult cu cât a admis acţiunea reclamantei.
În consecinţă, constatând că nu se impune o micşorare a onorariului avocaţial, în condiţiile admiterii totale a acţiunii reclamantei apreciind că apărătorul şi-a îndeplinit mandatul cu diligenţă şi profesionalism, în raport cu specificul speţei, se va admite recursul reclamantei în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9, se va modifica în parte sentinţa în sensul că va obliga pârâta A.P.I.A. la cheltuieli de judecată în primă instanţă în sumă de 3.720 RON. Menţine celelalte dispoziţii. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. faţă de admiterea recursului reclamantei, va obliga pârâta recurentă A.P.I.A. la 3.720 RON către recurenta-reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de SC T. SRL
Modifică în parte sentinţa atacată în se în sensul că obligă pârâta la cheltuieli de judecată în primă instanţă în sumă de 3.720 RON. Menţine celelalte dispoziţii.
Obligă recurenta-pârâtă la 3.720 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4524/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4526/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
