ICCJ. Decizia nr. 4529/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4529/2011
Dosar nr. 6479/1/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.S.E. Piteşti a investit Curtea de Apel Piteşti cu soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 811 din 11 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş în contradictoriu cu Clubul Sportiv Municipal Piteşti.
La data de 13 martie 2007 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a fost învestită şi cu soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii din 13 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 2061/46/2006.
În cursul soluţionării recursurilor, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a hotărârea Consiliului de Miniţtri nr. 609/1972, punctul X1 din hotărârea Consiliului Local Piteşti nr. 194/1999 poziţia de la nr. X2 a anexei din H.G. nr. 447/2002, poziţia de la nr. X3 a anexei nr. 30 a H.G. nr. 2060/2002, poziţia nr. X3 din anexa nr. 3 a ordinului Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 295/1991 cu privire la Stadionul Tineretului şi Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 102/1998.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 151/F-Cont a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 447/2002, a poziţiei de la nr. X3 a anexei nr. 30 a H.G. nr. 2060/2004, a poziţiei X3 din anexa 3 a ordinului Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 295/1991, a Ordinului Tineretului şi Sportului nr. 102/1998 invocată de Clubul Sportiv Edilul Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.S. Piteşti invocând greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 42 şi art. 69 alin. (2) din Constituţia României din 1965 în vigoare la data emiterii hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 609/1972.
Prin întâmpinările formulate intimaţii-pârâţi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Guvernul României au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin decizia nr. 1963 din 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de intimaţii-pârâţi şi ca nefondat recursul declarat C.S.E. Piteşti (A.S.E. Piteşti) împotriva sentinţei civile nr. 151 din 7 octombrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor-pârâţi că ambele autorităţi au calitate procesuală pasivă, fiecare în raport de actele administrative individuale faţă de care au calitatea de autoritate administrativă emitentă.
Cât priveşte excepţia de autoritate a lucrului judecat, în raport cu sentinţa civilă nr. 3213 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1057/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că aceasta nu poate fi reţinută nefiind îndeplinite condiţiile art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ.
Referitor la motivele de recurs invocate, s-a reţinut că nu sunt întemeiate şi că soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate corespunde principiului securităţii raporturilor juridice şi aplicării cu prioritate a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai reţinut şi faptul că susţinerile recurentului-reclamant privind nevalabilitatea titlurilor statului asupra imobilului în litigiu pot fi valorificate pe calea unei acţiuni în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. de C.S.E. Piteşti (fostă A.S.E.) a formulat contestaţia în anulare de faţă.
În sinteză, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs invocate şi precizate în condiţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că deşi a invocat faptul că hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 609/1972 nu a fost publicată în Buletinul Oficial, nefiind adusă a cunoştinţa persoanelor interesate cât şi faptul că ulterior efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară prin H.G. nr. 447/2002 au fost încălcate dispoziţiile imperative ale Legii nr. 213/1998, fiind deposedată de stadionul în cauză fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, aceste motive nu au fost analizate de instanţa de recurs.
Apreciază contestatorul că lipsa motivării cu privire la motivele de recurs invocate, echivalează cu „omisiunea” la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Prin întâmpinările depuse intimaţii Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi C.S. Piteşti au solicitat respingerea prezentei contestaţii în anulare susţinând în esenţă că instanţa de recurs a cercetat toate criticile formulate, examinând cauza sub toate aspectele.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform prevederilor art. 318 alin. (1) „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
În speţă, contestatorul a invocat acest motiv, respectiv art. 318 alin. (1) teza a II-a susţinând că instanţa de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. cu privire la faptul că hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 609/1972 nu a fost publicată iar H.G. nr. 447/2002 a fost emisă şi publicată ulterior cererii de înlăturare a dreptului său de proprietate.
Verificând susţinerile contestatorului în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, instanţa de recurs pronunţându-se sub toate aspectele, reţinând că în cauză actele administrative individuale contestate, pe baza excepţiei de nelegalitate sunt emise toate anterior Legii nr. 554/2004 şi în consecinţă, acestea nu pot fi supuse controlului pe calea procesuală reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel fiind, criticile formulate de contestatare cu privire la neexaminarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., nu pot fi reţinute, prin decizia atacată instanţa de recurs precizând recurentului-reclamant, contestatorului de faţă, faptul că susţinerile privind nevalabilitatea titlurilor statului asupra imobilului în cauză, pot fi valorificate în cadrul unei acţiuni în revendicare imprescriptibile.
În fapt, contestaţia în anulare formulată, reprezintă o reluare a motivelor de recurs invocate, acestea demonstrând că în realitate se doreşte o rejudecare a recursului, astfel că Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată.
De altfel, această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa C.E.D.O., potrivit căreia nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui „apel-recurs deghizat” ci trebuie justificată numai de circumstanţele esenţiale şi imperative.
De asemenea Curtea, permanent a subliniat faptul că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi în consecinţă va respinge contestaţia în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.S.E. Piteşti (fostă A.S.E.) împotriva deciziei nr. 1963 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4526/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4530/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
