ICCJ. Decizia nr. 4526/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4526/2011
Dosar nr. 801/54/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.P.J. T.N. şi T.C. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 2 solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal din 18 februarie 2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele fiscale până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 833 din 7 aprilie 2001 Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Dolj şi trimiterea cauzei spre judecare Curţii de Apel Craiova.
Analizând cu prioritate această excepţie în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi având în vedere şi dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrată sub nr. 801/54/2011.
Examinând cererea de suspendare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 225 din 18 aprilie 2011 a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea deciziei de impunere din 18 februarie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cele două condiţii prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă sunt reciproc determinate.
Astfel Curtea a reţinut că executarea propriu-zisă şi efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiţia s-a pronunţat şi a stabilit că sumele reţinute în actul fiscal sunt datorate.
Prin administrarea cererii de suspendare, reţine instanţa de fond, societatea reclamantă nu aduce atingere evaluatorului executoriu al deciziilor autorităţilor administrative, deoarece nu afectează executarea, ci solicită autorităţii jurisdicţionale să ia măsuri de suspendare a executării actului pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în mod nelegal s-a apreciat de instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia existenţei unor cazuri bine justificate şi condiţia existenţei unei pagube iminente.
Aceasta deoarece din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii pentru a putea fi admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere din 8 februarie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte prima condiţie a cererii de suspendare cea a existenţei unor cazuri bine justificate recurenta arată că în cauză reclamaţii-intimaţi nu au adus argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalităţii actului administrativ contestat, iar îndeplinirea sau nu a condiţiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) C. fisc. este o problemă de fond, recurenta apreciind că decizia de impunere contestată este legal emisă.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, recurenta arată că în cauză această condiţie nu este îndeplinită, deoarece numai executarea silită a obligaţiilor bugetare şi instituirea măsurilor asiguratorii nu sunt suficiente pentru îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată prin care s-a admis cererea de suspendare şi s-a dispus suspendarea deciziei de impunere din 8 februarie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie, cea a existenţei unor cazuri „bine justificate” în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 este fondat aspectul de nelegalitate invocat de recurentă în sensul îndeplinirii acestei condiţii. În cauză nu există motive de fapt şi de drept de natură a înlătura prezumţia de legalitate a deciziei de impunere în condiţiile în care îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1251 alin. (1) pct. 18, art. 126 şi art. 127 alin. (2) C. fisc. este o problemă de fond.
În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond în sensul că aceasta este îndeplinită.
Punerea în executare a deciziei de impunere şi instituirea unui sechestru asigurator nu demonstrează îndeplinirea acestei condiţii, reclamanţii-intimaţi nedepunând la dosar acte din care să rezulte consecinţele grave patrimoniale ale executării actului contestat de natură a reprezenta o pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 2 împotriva sentinţei civile nr. 225 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4525/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4529/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
