ICCJ. Decizia nr. 4533/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4533/2011
Dosar nr. 2690/1/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 271din 19 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile, a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de introducere a acţiunii şi, pe cale de consecinţă a respins acţiunea acestuia, ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea plângerii prealabile instanţa de fond a considerat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin solicitările transmise de reclamant direcţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în sensul rechemării acestuia în cadrele active ale armatei, prin criticarea măsurii de trecere în rezervă, reclamantul a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinind procedura prealabilă administrativă prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în condiţiile în care reclamantul a sesizat instanţa abia la data de 4 noiembrie 2009, deşi a avut cunoştinţă de conţinutul actului administrative contestat, respective ordinal de trecere în rezervă din 4 octombrie 1985, cel mai târziu în anul 1993.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1397 din 9 martie 2011 a respins ca nefondat recursul declarat de N.A. reţinând că în mod incontestabil din punct de vedere faptic, ordinul de trecere în rezervă aflat în litigiu a fost comunicat cu respectarea art. 96 din Regulamentul Disciplinei Militare, care impune imperativ comunicarea sancţiunii aplicate şi nu a ordinului în materialitatea sa, individual sau în adunarea militarilor cu grade şi funcţii egale sau mai mari decât cel sancţionat, aşa încât nu va primi criticile formulate de recurent în acest sens.
Deci în mod corect instanţa de fond a reţinut că deşi reclamantul cunoştea conţinutul ordinul administrativ contestat încă din anul 1993 a înţeles să formuleze acţiune în anularea acestuia abia la data de 4 noiembrie 2009.
Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant N.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuentul a susţinut că instanţa de fond a făcut o eroare judiciară, prin aceea că i-a dat o soluţie în baza unei copii xerox de pe o filă de livret militar depusă ca model de către intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, livret care aparţine unei terţe persoane.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul , se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Legea prevede, aşadar, cu caracter limitativ, două categorii de hotărâri judecătoreşti care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi b) hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, aşadar, că hotărârile aparţinând celei de-a doua categorii pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluţia instanţei de recurs a fost pronunţată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său, cu consecinţa reconsiderării stării de fapt, ca urmare fie a administrării probei cu înscrisuri noi, fie a reaprecierii probelor aflate la dosar.
În cauză, prin sentinţa civilă nr. 271 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea reclamantului ca fiind tardiv introdusă iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1397 atacată cu revizuire, a menţinut această soluţie, respingând recursul ca nefondat.
Prin urmare, cum decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul pretenţiei dedusă judecăţii, cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de N.A. împotriva deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4532/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4534/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
