ICCJ. Decizia nr. 4534/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4534/2011
Dosar nr. 4800/1/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C., D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C., B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. şi V.S.G., au chemat în judecată Agenţia Municipală pentru Ocupare şi Formare Profesională Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata către reclamanţi a plăţilor compensatorii, sume cuvenite în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 9/1997 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 98/1999.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7959 din 9 august 2001 a admis cererea reclamanţilor şi a obligat pârâta la plata plăţilor compensatorii conform raportului de expertiză omologat, cu cheltuieli de judecată de 5.000.000 ROL.
Împotriva sentinţei civile nr. 7959 din 9 august 2001 au formulat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti.
Prin decizia nr. 501 din 25 martie 2002, Tribunalul Bucureşti a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a modificat sentinţa recurată şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Totodată a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 9/1997 modificată prin O.U.G. nr. 52/1998 şi art. 29 alin (4) şi art. 46 din O.U.G. nr. 98/1999, în sensul că persoanele disponibilizate în perioada septembrie 1998 mai 1999 nu au făcut dovada existenţei mandatului special din partea F.P.S. pentru reprezentantul lor în adunările generale iar persoanele disponibilizate în perioada august-octombrie 1999 nu au făcut dovada că au participat la serviciile de proconcediere colectivă prevăzute de art. 46 din ordonanţă.
Împotriva deciziei nr. 501 din 25 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, au formulat cerere de revizuire intimaţii-reclamanţi S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C., D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C., B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. şi V.S.G.
Revizuenţii au susţinut că hotărârea instanţei de recurs este nelegală şi netemeinică, întrucât lipsa mandatului nu le este imputabilă, cum de altfel, nu este imputabil nici faptul că conducerea fostei Bancorex nu a înaintat către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă nici un fel de documentaţie cu persoanele disponibilizate în perioada închiderii operaţionale parţiale.
Revizuenţii au mai susţinut că, nemulţumiţi fiind de modalitatea în care le-a fost rezolvată situaţia precuniară, au sesizat C.E.D.O. care prin hotărârea din 2 noiembrie 2010 le-a admis plângerea, hotărând că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenţie. La pct. 21 din hotărârea C.E.D.O. arată revizuenţii, Curtea precizează că art. 322 pct. 9 C. proc. civ., prevede că o cauză poate fi revizuită în faţa instanţelor interne în cazul în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, aşa cum este cazul lor.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu motivarea în fapt şi în drept a cererii de revizuire, în cauză competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
Într-adevăr, potrivit art. 323 pct. 1 C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreptată la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cerere”.
Din dispoziţiile cuprinse în art. 323 C. proc. civ. rezultă că dacă o hotărâre pronunţată în primă instanţă a rămas definitivă prin nerecurare sau prin respingerea, perimarea, retragerea ori anularea recursului, cererea de revizuire se îndreptată la prima instanţă Dimpotrivă, dacă recursul a fost admis şi instanţa de casare a evocat fondul, cererea de revizuire se adresează instanţei de recurs, deoarece hotărârea acestei instanţe este aceea care urmează să fie eventual revizuită.
În cauză, hotărârea definitivă a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti astfel că în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire va fi trimisă secţiei litigii de muncă a acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea de revizuire formulată de S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C., D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C., B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. şi V.S.G. împotriva deciziei nr. 501 din 25 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, spre competenţă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia litigii de muncă, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4535/2011. Contencios → |
|---|
