ICCJ. Decizia nr. 4553/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4553/2011
Dosar nr. 787/4/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 787/44/2010 la Curtea de Apel Galaţi, reclamantul P.T. a chemat în judecată pârâţii I.G.P.R. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al Ministrului Administraţiei şi Internelor şi a dispoziţiei I.G.P.R. nr. 2208 din 04 mai 2010 a Ministrului Administraţiei şi Internelor cu consecinţa reintegrării sale în funcţia deţinută anterior - adjunct al şefului I.P.J. Vrancea.
De asemenea, reclamantul a solicitat şi suspendarea aplicării dispoziţiei nr. 2208 din 04 mai 2010 şi a Ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin cererea depusă la data de 10 septembrie 2010, Corpul Naţional al Poliţiştilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantului, în temeiul art. 49-50 C. proc. civ., art. 49 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, art. 2 alin. (2), art. 8 lit. t) din HG nr. 1305/2002, prin care a solicitat anularea celor două acte administrative ca netemeinice şi nelegale, cu consecinţa reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior - adjunct al şefului I.P.J. Vrancea şi acordarea drepturilor băneşti de care a fost privat acesta.
Prin sentinţa nr. 214 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R., şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor Bucureşti, a anulat dispoziţia nr. 2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. şi Ordinul nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, şi a dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară, cu plata tuturor drepturilor corespunzătoare acestei perioade.
Totodată, a respins excepţia invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor privind lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a arătat, prin considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond, că, în cauză, deşi în actele contestate se afirmă că reclamantul nu şi-a îndeplinit corespunzător îndatoririle, sarcinile şi responsabilităţile, nu există dovezi în acest sens.
I.G.P.R. Bucureşti nu a putut demonstra, pe timpul cercetării prealabile, că reclamantul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle prevăzute în fişa postului, la standardele de performanţă asociate postului de adjunct al şefului inspectoratului. De asemenea, controlul de legalitate al măsurii de sancţionare disciplinară a fost efectuat formal de către Ministerul Administraţiei şi Internelor care a avizat favorabil sancţiunea în forma propusă de I.G.P.R., fără alte verificări impuse de procedură.
Instanţa a reţinut că faptele menţionate în dispoziţia de sancţionare nu întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare de „neglijenţă manifestat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege” prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004.
Mai mult, reclamantul a fost numit pe funcţia de adjunct al şefului I.P.J. Vrancea, prin examen, la data de 22 septembrie 2009. La data de 22 decembrie 2009 a fost întocmită fişa de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2008-30 noiembrie 2009, fiind acordat calificativul maxim - „foarte bun” - la fel ca şi în perioada anterioară, 2005-2008.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul nu a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordinul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nr. 665/2008, privind reactualizarea fişelor posturilor, pentru şefii structurilor coordonate în mod direct de către acesta. Fişele posturilor nu au fost reactualizate după data de 15 septembrie 2009 deoarece până la data controlului, nu au intervenit modificări în structurile pe care le coordona reclamantul) ori în atribuţiile acestora, astfel încât, din punct de vedere legal, această obligaţie nu există.
După data controlului, respectiv la 05 martie 2010, a fost comunicat către I.P.J. Vrancea R.O.F.-ul prin care au fost operate unele modificări la nivelul organizării unităţii, în baza acestuia fiind imediat modificate şi fisele posturilor.
Deşi Legea nr. 360/2002 prevede la art. 61 alin. (2) că împotriva sancţiunilor aplicate şi a deciziilor nefavorabile poliţistul nemulţumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50 lit. d), reclamantul a făcut acest lucru, dar nu i s-a dat niciun răspuns justificat la cele două contestaţii ale Corpului Naţional al Poliţiştilor. Mai mult, deşi preşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor şi ofiţerul asistent s-au pronunţat în sensul contestării sancţiunii şi procedurii urmată de consiliul de disciplină şi nu vor aviza sancţiunea, s-a apelat la un subterfugiu obţinându-se aviz de la al doilea vicepreşedinte, în întâmpinarea I.G.P.R. la intervenţia Corpului Naţional al Poliţiştilor susţinându-se că avizul a fost dat de preşedintele Consiliului Departamental din I.G.P.R., care îşi desfăşura activitatea la I.P.J. Mehedinţi.
Sancţiunea ce i-a fost aplicată reclamantului este una din cele mai grave (după aceasta ar urma destituirea din poliţie) prevăzute de lege şi Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, aceasta se aplică de regulă pentru abateri grave. Chiar şi în cazul în care ar fi existat neregulile nu s-ar fi justificat o asemenea măsură.
Instanţa a constatat că pe timpul cercetării prealabile au fost încălcate prevederile art. 49 alin. (2), art. 50, art. 59, art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 360/2002, reţinându-se în mod greşit că reprezentantul Corpului Naţional al Poliţiştilor nu ar avea dreptul să facă contestaţie sau că nu se putea formula contestaţie în condiţiile semnării procesului-verbal şi a încheierii consiliului de disciplină.
Împotriva sentinţei civile nr. 214/F din data de 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R., prin reprezentanţi legali, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantului de anulare a dispoziţiei nr. 2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. şi a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/2948 din 28 mai 2010.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, prin prisma următoarelor considerente:
Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în condiţiile în care actul administrativ ce produce efecte juridice în cauza este dispoziţia emisă de I.G.P.R. şi nu înscrisul prin care i s-a comunicat intimatului reclamant modul de soluţionare a contestaţiei sale, răspunsul dat ca urmare a contestării sancţiunii neputând fi considerat act administrativ în înţelesul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte nepublicarea ordinului nr. 400/2004 în M. Of. al României s-a solicitat a se constata că instanţa de fond la pronunţarea sentinţei recurate nu a avut în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii acestuia, invocate de către recurentă prin întâmpinarea formulată în pricină.
Instanţa de fond, s-a mai relevat, a reţinut eronat că faptele intimatului reclamant menţionate în dispoziţia de sancţionare nu întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare de neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţi anume abilitate de lege prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, întrucât s-a probat în cauză că în trimestrul IV al anului 2009 reclamantul nu a îndeplinit anumite sarcini şi îndatoriri în calitatea sa de adjunct al şefului I.P.J. Vrancea. La individualizarea sancţiunii disciplinare, membrii consiliului au avut în vedere prevederile art. 14 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, respectiv caracterul şi gravitatea faptei comise, activitatea desfăşurată anterior, împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, cauzele şi consecinţele acesteia, gradul de vinovăţie, preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise şi conduita poliţistului în perioada cercetării disciplinare. Or, cu toate că reclamantul a recunoscut că aspectele reţinute în materialul probator sunt reale, în mod greşit prima instanţă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară (...)”.
Pârâtul I.G.P.R. a precizat, prin recurs, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, sancţiunea aplicată reclamantului de I.G.P.R. fiind în concordanţă cu gravitatea abaterilor disciplinare săvârşite de intimat.
Instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile de verificare a legalităţii temeiniciei actului administrativ, dispunând anularea acestuia şi absolvirea de răspundere disciplinară a reclamantului, cu toate că însuşi intimatul a recunoscut că aspectele reţinute în materialul de cercetare sunt reale, iar lipsurile în activitatea desfăşurată de acesta şi constatate de Comisia de Control nu au putut fi răsturnate prin nicio probă pe timpul cercetării judecătoreşti.
Or, sub aspect procedural, cercetarea disciplinară s-a realizat cu respectarea prevederilor ordinului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, pe parcursul .cercetărilor reclamantului respectându-i-se dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie. Cu privire la susţinerea primei instanţe în sensul că ordinul mai sus menţionat nu a fost publicat în M. Of. al României, s-a arătat că raţiunea nepublicării actului administrativ normativ în discuţie este legată de domeniul său de reglementare limitat, fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, anume personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, situaţie în care nu se impunea să fie adus la cunoştinţa tuturor cetăţenilor prin publicare în M. Of.
Nu poate fi admisă, s-a specificat, nici concluzia instanţei de fond conform căreia deşi în contestaţie reclamantul a propus probe in apărare şi a solicitat să se dispună reanalizarea dosarului şeful ierarhic nu a respectat şi prevederile art. 66 pct. 1 lit. c) şi pct. 3 lit. b) şi c) şi art. 64 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 deoarece la o simplă lecturare a ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010 se poate remarca faptul că argumentele din cuprinsul contestaţiei faţă de abaterile constatate în sarcina acestuia au fost analizate punctual şi respinse motivat.
Prin întâmpinarea formulată în litigiu intimatul reclamant P.T. şi intervenientul Corpul Naţional al Poliţiştilor au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că sentinţa atacată cu această cale extraordinară de atac este legală şi temeinică.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod întemeiat, prin hotărârea atacată, judecătorul fondului a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor (constatând corect că partea în discuţie are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind emitentul ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010 prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului îndreptată împotriva dispoziţiei de sancţionare disciplinară dată de I.G.P.R.) şi a admis acţiunea reclamantului P.T., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor, cu consecinţa anulării dispoziţiei nr. 2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. şi a Ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, precum şi a repunerii reclamantului în situaţia anterioară, cu obligarea la plata tuturor drepturilor corespunzătoare acestei perioade.
Intimatul P.T. a îndeplinit din data de 22 septembrie 2009 funcţia de adjunct al şefului I.P.J. Vrancea, iar potrivit fişei de evaluare a performanţelor profesionale pentru perioada de la 01 decembrie 2008 şi până la 30 noiembrie 2009 (întocmită de şeful I.J.P. la data de 22 decembrie 2009) a beneficiat de calificativul general „foarte bun”, aprobat la data de 13 ianuarie 2010 de şeful ierarhic al şefului nemijlocit, anume adjunctul şefului I.G.P.R.
Prin raportul de cercetare prealabilă din 30 martie 2010, întocmit urmare încheierii de către Direcţia Control Intern din cadrul I.G.P.R. a „Raportului cu principalele constatări şi concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la I.P.J. Vrancea” din 18 ianuarie 2010, s-a reţinut existenţa abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege” prevăzută de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, abatere constând în: neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor prevăzute în fişa postului la lit. d) şi e) pct. 1 şi 2; încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 prin aceea că nu a luat măsuri de reactualizare a fişelor posturilor pentru şefii structurilor coordonate în termenul prevăzut; neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor prevăzute în fişa postului la lit. d); neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor prevăzute în fişa postului la lit. a) pct. 1 referitoare la relaţiile de control.
Prin încheierea din data de 26 aprilie 2010 Consiliul Superior de Disciplină din cadrul I.G.P.R. a propus aplicarea în cazul reclamantului a sancţiunii disciplinare a „trecerii într-o funcţie inferioară, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut”, iar prin dispoziţia nr. 2209 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. s-a aplicat această sancţiune, începând cu data de 04 mai 2010. Prin Ordinul nr. 11/2948 din data de 28 mai 2010 al Ministrului Administraţiei şi Internelor a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantului, menţinându-se în consecinţă sancţiunea aplicată prin dispoziţia I.G.P.R.
Constituie abatere disciplinare, printre altele, potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, fapta săvârşită de poliţist, comisă cu vinovăţie, constând în „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege”. Pot fi aplicate poliţistului, astfel cum prevede expres art. 58 din Legea nr. 360/2002, următoarele sancţiuni disciplinare: a) mustrare scrisă, b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni; c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani; c) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut; d) destituirea din Poliţie. La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie al poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise [art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare].
Judecătorul fondului a apreciat în mod just şi cu o motivare amplă şi convingătoare, relativ la starea de fapt invocată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare reţinute în sarcina intimatului, aceea prevăzută de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, că nu s-a făcut, în cadrul cercetării disciplinare, dovada incontestabilă a neîndeplinirii corespunzătoare a unor atribuţii din fişa postului, în trimestrul IV al anului 2009. Nu se poate face, pe de altă parte, abstracţie de împrejurarea, necontestată în litigiu, că pentru activitatea desfăşurată din data de 22 septembrie 2009 şi până în data de 30 noiembrie 2009, reclamantul a beneficiat de o apreciere pozitivă a activităţii sale profesionale, menţionându-se în fişa de evaluare că în perioada ce a format obiectul evaluării anuale (01 decembrie 2008-30 noiembrie 2009) acesta „a coordonat eficient activitatea structurilor aflate în subordine nemijlocită, dând dovadă de iniţiativă şi eficienţă în derularea activităţilor specifice” şi „s-a implicat nemijlocit în derularea unor activităţi pentru obţinerea unor rezultate performante la nivelul structurilor subordonate”. În fine, trebuie avută în vedere, în cauză, şi situaţia specifică a reclamantului, care raportat la perioada trimestrului IV al anului 2009, avea o experienţă minimă în ceea ce priveşte managementul unităţilor de poliţie şi a desfăşurat un volum mare de activităţi urmare preluării unei părţi din atribuţiile inspectorului şef (care în perioada 09-26 septembrie 2009 s-a aflat în concediu de odihnă, iar în perioada 06 octombrie-08 decembrie 2009 s-a aflat în concediu medical), precum şi a atribuţiilor celuilalt adjunct care în perioada 28 septembrie 2009-09 octombrie 2009 s-a aflat în concediu de odihnă.
În altă ordine de idei, la aplicarea sancţiunii disciplinare au fost nesocotite prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, neţinându-se cont - atunci când s-a luat faţă de reclamant măsura disciplinară extrem de severă a trecerii într-o altă funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, cu consecinţe deosebite pentru cariera profesională ulterioară a intimatului - de activitatea anterioară, de împrejurările în care pretinsa abatere disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, şi de gradul de vinovăţie în concret a intimatului. Or, din circumstanţele litigiului, de fapt şi de,drept, rezultă cu evidenţă că sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului este disproporţionată în raport cu împrejurările considerate ca reprezentând elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 214/F din data de 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 214/F din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4547/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4554/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
