ICCJ. Decizia nr. 4562/2011. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4562/2011
Dosar nr. 7120/2/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 iulie 2009, reclamanta SC D.O. 2000 SRL a chemat în judecată pârâtul Consiliul Concurenţei solicitând anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, iar, în subsidiar, modificarea sancţiunii aplicate prin diminuarea procentului de 6%, în raport de gravitatea, gradul de participare şi de efectele produse de acesta.
În motivarea acţiunii a arătat că prin această decizie s-a reţinut încălcarea art. 5 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 21/1996 de către 32 de agenţi economici printr-o înţelegere anticoncurenţială pe orizontală de majorare a tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008 şi de fixare a unui nivel minim al tarifului pentru această categorie, dispunând ca măsură sancţionatorie amenda contravenţională plecând de la nivelul de bază 6% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2008, în baza art. 55 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, republicată, pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (l) lit. a) cu aplicarea art. 52 din aceeaşi lege.
Reclamanta a susţinut că nu a făcut parte niciodată din niciun cartel sau vreo înţelegere de orice tip, nu este membră a F.P.S.R.S., iar măsura sancţionatorie aplicată este exagerată, nefiind direct proporţională cu gravitatea faptei reţinută în sarcina sa.
Prin sentinţa civilă nr. 2369 din data de 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, cu următoarea motivare în fapt şi în drept:
Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus, prin ordinul nr. 143 din 30 aprilie 2008, declanşarea din oficiu a unei investigaţii pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere din mun. Bucureşti, privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată.
În urma analizei realizate în cursul investigaţiei asupra documentelor existente la dosarul cauzei (documente contabile etc.) şi a coroborării probelor (procese-verbale ale întâlnirilor dintre agenţii economici activi pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto, în cadrul cărora s-au discutat aspecte referitoare la stabilirea unui tarif minim şi la creşterea tarifelor pentru cursurile organizate de şcolile de şoferi; declaraţii ale agenţilor economici activi pe piaţă, efectuate în cadrul audierilor desfăşurate conform procedurii în faţa Consiliului Concurenţei etc.), s-a ajuns la concluzia că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenţi economici care activează pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B din Bucureşti au realizat o înţelegere anticoncurenţială pe orizontală, prin următoarele modalităţi: - majorarea tarifelor serviciilor de şcolarizare auto pentru categoria B, începând din data de 01 februarie 2008 şi - fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile de şcolarizare auto pentru categoria B.
Ca urmare a analizei efectuate în cauză, în urma audierii în data de 10 iunie 2009 a părţilor implicate, Consiliul Concurenţei a emis Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, prin care a constatat încălcarea, de către 32 de agenţi economici, a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei prin realizarea unei înţelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de şcolarizare auto categoria B în Bucureşti, precum şi fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON şi a dispus sancţionarea acestora prin fixarea unui nivel de bază al amenzi reprezentând 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenţii economici contravenienţi. Printre cei 32 de agenţi economici, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 76.702 RON şi reclamanta SC D.O. 2000 SRL (această valoare reprezintă 6% din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2008, respectiv din suma de 1.278.374 RON).
Curtea de apel a apreciat că Decizia contestată este legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 care în art. 5 alin. (1) lit. a) interzice orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea: concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor.
Reclamanta a încălcat aceste prevederi participând la realizarea unei înţelegeri de tip cartel cu agenţii economici activi pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B din Bucureşti, înţelegere având ca obiect majorarea tarifului şi fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de şcolile de şoferi, ceea ce reprezintă o restricţionare prin obiect, o încălcare per se a regulilor de concurenţă.
În sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, înţelegerea reprezintă întâlnirea voinţelor agenţilor economici în scopul adoptării unui comportament comun pe piaţă, pentru existenţa acesteia fiind suficient, potrivit jurisprudenţei comunitare, ca agenţii economici în cauză să-şi fi exprimat intenţia comună de a acţiona pe piaţă într-un anumit mod (cauza C.41/69 A C F Chemieforma NV vs. Comisia). Or, în speţă, condiţia este îndeplinită, fiind exprimată intenţia comună de a majora tarifele şi de a fixa un tarif minim de 800 RON, pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B din Bucureşti, fiind vorba despre o înţelegere prin obiect care restricţionează concurenţa, o încălcare per se a regulilor de concurenţă.
Prima instanţă a considerat că susţinerea reclamantei că materialul probator nu este relevant nu poate fi reţinută, având în vedere următoarele considerente:
Cu ocazia efectuării unor inspecţii inopinate la sediile mai multor agenţi economici, au fost ridicate copii ale unor procese-verbale încheiate la întâlnirile desfăşurate în perioada iunie 2007-aprilie 2008 între aceşti agenţi, la datele de 12 iunie 2007, 30 noiembrie 2007, 13 decembrie 2007, 31 ianuarie 2008.
Conform acestor înscrisuri, întâlnirile au avut ca scop iniţierea unei politici unitare a tarifelor practicate în ceea ce priveşte serviciile anterior menţionate, astfel cum rezultă din folosirea exprimărilor de genul: „ne-am întâlnit pentru a discuta preţurile pe care trebuie să le practicăm de acum încolo”; „să ne mai întâlnim peste o săptămână şi să ne lărgim rândurile pentru a stabili preţurile minimale care să reflecte adevărata prestaţie”; „să stabilim sau să restabilim un preţ minimal pentru categoria B” (procesul-verbal din 12 iunie 2007).
Reclamanta a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008 când s-a realizat înţelegerea anticoncurenţială, şi de asemenea procesele-verbale din 13 decembrie 2007 şi 17 ianuarie 2008 confirmă participarea reclamantei la întâlnirile la care se negocia adoptarea unei politici unitare a tarifelor practicate, precum şi a unor preţuri minimale rezonabile. După realizarea înţelegerii anticoncurenţiale la 31 ianuarie 2008, agenţii economici implicaţi în realizarea acesteia au procedat la punerea sa în practică, în sensul că începând cu data de 01 februarie 2008 au majorat tariful şi au fixat nivelul acestuia la suma minimă de 800 RON.
Curtea a reţinut, totodată, că agenţii economici au organizat întâlniri şi după data de 31 ianuarie 2008, pentru a se asigura că sunt respectate cele convenite la data menţionată, respectiv fixarea şi majorarea tarifelor, în cadrul acestor întâlniri fiind organizate comisii de evaluare având ca scop verificarea obiectivului stabilit la data de 31 ianuarie 2008. Din punct de vedere al acestei înţelegeri, a fost apreciată relevantă şi declaraţia data în cadrul investigaţiei inspectorilor de concurenţă, de către reprezentantul SC A.G. SRL care a participat la întâlnirea din 31 ianuarie 2008. Acesta a arătat că la întâlnirea respectivă, preşedintele F.P.S.S.R. şi director al SC A. SRL a propus fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru categoria B începând cu data de 01 februarie 2008, cu acest tarif fiind de acord mai multe şcoli printre care şi SC D.O. 2000 SRL şi că s-a semnat, la sediul firmei pentru confirmarea practicării tarifului. De asemenea, declaraţiile date de administratorii SC V. 2000 SRL şi SC N.A.S. SRL care au participat la şedinţa din 31 ianuarie 2008 sunt în acelaşi sens, ei arătând că au urmat comportamentul principalilor operatori de pe piaţă, făcând referire şi la societatea reclamantă. Mai mult, intenţia de majorare a tarifelor începând cu data de 01 februarie 2008 a fost anunţată şi în presă, de către reprezentantul SC T.C. SRL la data de 15 ianuarie 2008, în acest mod încercându-se o influenţare a mediului concurenţial pe piaţă, fiind anunţată în mod public conduita care urma să fie adoptată, anunţ ce atestă intenţia agenţilor economici de materializare a planului anticoncurenţial prin realizarea înţelegerii din 31 ianuarie 2008.
Faptul că reclamanta a pus în practică înţelegerea convenită este dovedit de hotărârea asociaţilor societăţii din 01 februarie 2008 conform căreia tariful pentru categoria B se majorează la 900 RON, precum şi de o copie a registrului societăţii de înscriere a cursanţilor unde se menţionează că începând cu această dată, tariful practicat este între 800-900 RON, în funcţie de tipul autoturismului folosit pentru efectuarea cursului.
Oricum, s-a reţinut că şi în condiţiile în care înţelegerea anticoncurenţială din 31 ianuarie 2008 nu era pusă în aplicare, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 erau încălcate, dată fiind realizarea înţelegerii care reprezintă o încălcare prin obiect, suficientă pentru a se constata existenţa unei încălcări a concurenţei.
Acesta constituie, s-a învederat de instanţa fondului, punctul de vedere consacrat de jurisprudenţa comunitară care a stabilit că participarea agentului economic la negocieri prin care se urmăreşte restricţionarea concurentei, chiar dacă înţelegerea nu a fost pusă în practică, reprezintă încălcarea prevederilor prin care sunt interzise practicile anticoncurenţiale (cauza T-347/94 Mayr Melnhof vs. Comisia).
Curtea a mai reţinut, în raport de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta a participat la realizarea înţelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricţionare a concurenţei având ca efect o creştere concomitentă a tarifelor pe piaţă şi restricţionarea posibilităţilor de alegere ale consumatorului. înţelegerile privind fixarea preţurilor sau împărţirea pieţelor sunt apreciate de instanţa comunitară ca restricţionând concurenţa, fiind considerate înţelegeri per se (cauzele conexate T-374, 375, 384 şi 388/94 European Night Services vs. Comisia), o astfel de înţelegere fiind şi cea pentru care pârâtul a emis Decizia contestată.
Susţinerea reclamantei că nu este membru al F.P.S.S.P.R. este „irelevantă în soluţionarea cauzei, pentru a se reţine încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 fiind esenţială realizarea unei înţelegeri anticoncurenţiale care nu este condiţionată de calitatea agentului economic de membru al unei organizaţii de tip asociativ, aşa cum este F.P.S.S.P.R. Mai mult, această înţelegere este rezultatul acordului de voinţă al agenţilor economici şi nu implică nicio decizie a F.P.S.S.P.R.
S-a mai arătat în acţiune că reprezentantul societăţii reclamante, în şedinţa din 10 iulie 2007, a menţionat că nu se doreşte aplicarea unui preţ mai mare de 500 RON, susţinere care nu înlătură caracterul contravenţional al faptei săvârşite întrucât pentru exonerarea de răspundere, participantul la o înţelegere anticoncurenţială trebuie să facă dovada distanţării publice. Conform acestui principiu, agentul economic trebuie să dovedească faptul că a indicat concurenţilor săi, în mod public şi neechivoc, că participă la întâlnirile respective, fără a avea un interes anticoncurenţial. În acest sens, jurisprudenţa comunitară reţine că pentru exonerarea de răspundere, agentul economic trebuie să probeze că participarea sa la întâlnirile cu caracter anticoncurenţial nu a fost făcută cu intenţie anticoncurenţială şi că a indicat concurenţilor faptul că participă la întâlniri cu un scop diferit de al lor (cauza T-38/02 Danone).
Or, în cauză, reclamanta a semnat procesul-verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008 care consfinţea realizarea înţelegerii anticoncurenţiale şi nu s-a distanţat public de ceea ce s-a stabilit cu acea ocazie, astfel încât a lăsat impresia celorlalţi agenţi economici participanţi că subscrie la cele hotărâte. Prin urmare, în mod corect a reţinut Consiliul Concurenţei încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Referitor la amenda aplicată, judecătorul fondului a apreciat că aceasta este în cuantum de 76.702 RON, reprezentând 6% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2008, fiind respectate dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. a) din lege, care stabilesc o amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţiunii.
Cuantumul amenzii a fost stabilit ţinându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 din lege, respectiv gravitatea şi durata faptei, consecinţele acesteia asupra concurenţei. Astfel, fapta săvârşită de reclamantă se încadrează în categoria celor de gravitate mare, potrivit instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea nr. 21/1996 care stabilesc pentru restricţionările pe orizontală de tipul cartelului, în vederea fixării preţurilor un nivel de bază al amenzii cuprins între 4% şi 8%. De asemenea, a fost avută în vedere durata mai mică de 1 an a faptei, precum şi consecinţele pe care le-a produs asupra concurenţei, acestea fiind considerabile asupra mediului concurenţial pe piaţa respectivă, constatându-se că din cei 32 de agenţi economici care au realizat înţelegerea anţiconcurenţială, 31 au majorat tariful la nivelul de 800 RON, un singur agent majorându-l la nivelul de 790 RON. Mai mult, mediatizarea în presă a celor stabilite de agenţii economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a influenţat modul de a acţiona pe piaţă al celorlalţi agenţi economici.
Susţinerile din acţiune referitoare la circumstanţele agravante nu au fost considerate relevante în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care Consiliul Concurenţei nu a reţinut asemenea circumstanţe cu privire la reclamantă, acestea fiind luate în considerare doar în cazul societăţilor iniţiatoare ale încălcării - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, pentru care nivelul de bază al amenzii a fost majorat cu două procente.
La stabilirea sancţiunii nu au fost avute în vedere circumstanţe atenuante întrucât nu au fost identificate acţiuni ale reclamantei care să poată fi considerate astfel de circumstanţe. Faptul că reclamanta a pus la dispoziţia pârâtului toate documentele solicitate pe parcursul investigaţiei şi că reprezentantul acesteia s-a prezentat la audieri nu constituie circumstanţe atenuante, fiind vorba despre îndeplinirea unor obligaţii legale pentru a căror încălcare se aplică sancţiuni contravenţionale.
Nici existenţa unor contracte de leasing auto pe care pârâta le are în derulare pentru ridicarea calităţii serviciilor oferite nu a fost avută în vedere de instanţa fondului ca argument pentru diminuarea cuantumului amenzii, acestea neavând nicio relevanţă sub aspectul săvârşirii contravenţiei şi al individualizării sancţiunii aplicate.
Faţă de toate aceste considerente, mai sus expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2369 din 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. D.O. 2000 SRL Bucureşti, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Reclamanta a învederat că nu s-a dovedit, în litigiu, că a făcut parte din vreun cartel, şi că materialul probatoriu administrat de Consiliul Concurenţei este nerelevant. Cu privire la individualizarea sancţiunii, recurenta a precizat că înţelegerea anticoncurenţială se încadrează în categoria faptelor de scurtă durată, că reclamanta, prin reprezentanţii săi, nu a obstrucţionat în niciun fel cercetările efectuate de echipa de control, a depus toate documentele solicitate, şi că are în derulare mai multe contracte de leasing auto prin care a urmărit permanent ridicarea calităţii serviciilor oferite. Prin urmare, a considerat reclamanta că măsura sancţionatorie aplicată este exagerată, nefiind direct proporţională cu gravitatea faptei reţinută în sarcina sa.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii recurate. Intimata a susţinut că în mod nejustificat reclamanta a considerat, prin motivele sale de recurs, că nu a participat la realizarea unei înţelegeri anticoncurenţiale în data de 31 ianuarie 2008, nefăcând parte din niciun cartel, că materialul probator nu este relevant şi că instanţa de fond a respins în mod nemotivat cererea subsidiară a societăţii de diminuare a amenzii aplicate.
Recursul este nefondat.
În mod corect, prin sentinţa atacată, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC D.O. 2000 SRL, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a deciziei Consiliului Concurenţei nr. 35/2009.
Susţinerea recurentei privind neparticiparea la realizarea înţelegerii anticoncurenţiale din data de 31 ianuarie 2008 este neîntemeiată, întrucât din procesul verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008, în care s-a stabilit majorarea tarifelor privind taxa de şcolarizare pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria B, precum şi fixarea unui tarif minim de 800 RON, rezultă că şi SC D.O. 2000 SRL a participat la această întâlnire. Niciuna dintre societăţile participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, deci nici reclamanta SC D.O. 2000 SRL, nu a furnizat dovezi în sensul exprimării, în cadrul întâlnirii cu agenţii economici concurenţi, a unui punct de vedere care să fie foarte clar pentru ceilalţi agenţi economici prezenţi, în sensul că se distanţează de ideea fixării şi majorării de preţuri discutată şi preconizată. Prin urmare, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa comunitară invocată de intimată şi menţionată de prima instanţă, comportamentul agenţilor economici în cadrul întâlnirii din 31 ianuarie 2008 reprezintă o aprobare a ceea ce s-a discutat, care a încurajat efectiv continuarea încălcării şi a împiedicat descoperirea acesteia, fiind astfel apt să atragă răspunderea contravenţională a agenţilor economici participanţi. De aceea, în mod justificat judecătorul fondului a reţinut în considerentele hotărârii pronunţate că reclamanta a participat la realizarea înţelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricţionare a concurenţei, având ca efect o creştere concomitentă a tarifelor pe piaţă şi restricţionarea posibilităţilor de alegere ale consumatorului.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la lipsa de relevanţă a materialului probatoriu aflat la dosarul pricinii, afirmaţia intimatei Consiliul Concurenţei privind realizarea unei înţelegeri cu obiect anticoncurenţial pe piaţa în cauză, de către 32 de agenţi economici, fiind neîndoielnic probată prin inspecţiile inopinante la sediile mai multor agenţi economici care activau pe piaţa respectivă, precum şi la sediul F.P.S.S.P.R., în cadrul cărora au fost ridicate procese-verbale întocmite de agenţii economici participanţi la înţelegerea anticoncurenţială din 31 ianuarie 2008. Recurenta a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, cunoscând obiectul întâlnirii, cu scopul realizării înţelegerii anticoncurenţiale, prin îndeplinirea obiectivului comun unic, acela de a majora şi de a fixa la nivelul de 800 RON tariful pentru serviciile de şcolarizare auto.
În ceea ce priveşte declaraţii ale agenţilor economici date ulterior datei de 31 ianuarie 2008, în mod judicios prima instanţă a reţinut că sunt relevante, din punct de vedere al realizării înţelegerii anticoncurenţiale, şi aceste declaraţii, date în cadrul investigaţiei, inspectorilor de concurenţă, de către reprezentanţii agenţilor economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008. Intenţia de majorare a tarifelor începând cu data de 01 februarie 2008 a fost anunţată dealtfel şi în presă, de către reprezentantul SC T.C. SRL, la data de 15 ianuarie 2008, fiind anunţată public conduita ce urma să fie adoptată, acest anunţ atestând astfel intenţia agenţilor economici de materializare a planului anticoncurenţial prin realizarea înţelegerii din data de 31 ianuarie 2008.
În cauză, Consiliul Concurenţei, pe lângă faptul că a demonstrat încheierea, între cei 32 de agenţi economici, a unei înţelegeri de fixarea a tarifului, a probat şi punerea în aplicare a tarifului majorat şi a unui tarif minim de 800 RON. Or, implementarea înţelegerii anticoncurenţiale a reprezentat o confirmare în plus a existenţei unei înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa serviciilor oferite de şcolile de şoferi pentru obţinerea permisului de conducere categoria B. În concluzie, se desprinde concluzia, din întreg probatoriul administrat înaintea primei instanţe, că participanţii la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, printre care şi reclamanta-recurentă SC D.O. 2000 SRL, au încheiat o înţelegere privind nivelul tarifelor practicate pe termen lung, această înţelegere reprezentând, fără echivoc, o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la chestiunea individualizării sancţiunii aplicate prin Decizia Consiliului Concurenţei atacată, se reţine că au fost avute în vedere Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de art. 56 din Legea concurenţei nr. 21/1996, instanţa de fond apreciind astfel în mod întemeiat că fapta săvârşită de reclamanta recurentă se încadrează în categoria celor de gravitate mare. În mod întemeiat judecătorul fondului a relevat că la individualizarea sancţiunii aplicate reclamantei a fost avută în vedere durata mai mică de un a duratei săvârşirii contravenţiei, precum şi consecinţele pe care înţelegerea le-a produs asupra concurenţei, acestea fiind considerabile asupra mediului concurenţial pe piaţa respectivă. Consiliul Concurenţei nu a aplicat reclamantei circumstanţe agravante, ci acestea au fost luate în considerare numai în cazul societăţilor iniţiatoare ale încălcării art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenţei. Împrejurările invocate de recurentă, ca prezentând relevanţa unor circumstanţe atenuante, nu sunt convingătoare, astfel că în mod justificat intimatul nu a putut încadra elementele faptice respective în vreuna dintre situaţiile prevăzute în instrucţiuni ca circumstanţe atenuante.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC D.O. 2000 SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2369 din data de 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.O. 2000 SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2369 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4558/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4584/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
