ICCJ. Decizia nr. 4587/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4587/2011
Dosar nr. 614/46/2011
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 338/F-CONT din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.V.I., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţiei Vâlcea şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi a dispus suspendarea executării dispoziţiei nr. 1470 din 25 martie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1470 din 25 martie 2011, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române a fost sancţionat reclamantul, Şeful Poliţiei Municipiului Rm. Vâlcea, conform art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din ordinul nr. 400/2004 pentru neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege, conform art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/2001.
La o privire sumară asupra fondului se conturează indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ în discuţie, de natură a caracteriza cerinţa cazului bine justificat.
Astfel, sancţionarea disciplinară a reclamantului s-a făcut în temeiul ordinelor nr. 400/2004 şi nr. 600/2005, care nu au fost publicate niciodată, încălcând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată.
Din acest punct de vedere, reţine prima instanţă, susţinerea pârâţilor, potrivit căreia, la momentul emiterii acestor ordine nu mai era obligatorie publicarea lor în M. Of., nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 555/2001 şi art. 35 alin. (3) din HG nr. 50/2005, în sensul că „nu sunt supuse regimului de publicitate în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
În conţinutul dispoziţiei de sancţionare, faptele nu sunt suficient de individualizate, nearătându-se în mod concret ce anume obligaţii avea reclamantul, ce trebuia să facă şi nu a făcut, absenţa detaliilor creând o îndoială aparentă asupra legalităţii sale.
Concluzionează prima instanţă că toate cele prezentate converg spre existenţa unor argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ, deci a unor indicii temeinice de nelegalitate.
În privinţa condiţiei pagubei iminente, în sensul de prejudiciu material viitor, dar previzibil, conform definiţiei dată de art. 2 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă consideră, de asemenea, că este întrunită, apreciind că reclamantul a suferit o pagubă materială prin scăderea salariului.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs autorităţile publice pârâte, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, cu raportare la art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond îndeplinirea condiţiilor cerute la art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea dispoziţiei nr. 1470/2011 până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acestui act administrativ;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond iminenţa producerii unei pagube ireparabile sau greu de recuperat.
2.2. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Astfel, a argumentat intimatul-reclamant, în mod legal a reţinut instanţa de fond existenţa unui caz bine justificat, rezultat, în primul rând din faptul că actele normative care au stat la baza sancţionării sale nu au fost publicate în M. Of. al României, ceea ce creează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului de sancţionare.
De asemenea, susţine intimatul-reclamant, instanţa de fond a reţinut în mod just că diminuarea salariului, ca urmare a sancţionării sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru perioada următoare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere că cele trei recursuri formulate au avut acelaşi temei legal, precum şi considerente, în esenţă, asemănătoare, acestea au fost analizate şi soluţionate împreună, fiind apreciate ca întemeiate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare şi, respectiv, de cererea de anulare, îl constituie dispoziţia nr. 1470/2011 emisă de inspectorul general al Poliţiei Române, prin care intimatul-reclamant, în calitatea sa de şef al Poliţiei Municipiului Rm. Vâlcea, a fost sancţionat disciplinar cu trecerea într-o funcţie inferioară, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 400/2004.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin trecerea reclamantului pe o funcţie inferioară, drepturile salariale au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursurile fiind întemeiate, astfel soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar cererea de suspendare a dispoziţiei nr. 1470/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţiei Vâlcea şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 338/F-CONT din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4586/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4610/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
