ICCJ. Decizia nr. 4611/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4611/2011
Dosar nr.11528/2/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, şi obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea acestei cereri în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la plata de daune cominatorii în valoare de 100 RON pe zi de întârziere, de la momentul introducerii acţiunii până la avizarea dosarului, şi daune morale în valoare de 1.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2003, iar la data de 14 octombrie 2009, respectiv 06 noiembrie 2009, a formulat cereri de urgentare a soluţionării dosarului său, însă nu a primit o soluţionare a acestuia, ci un răspuns în sensul că dosarul se află în lucru.
În cauză a formulat întâmpinare Autoritatea Națională pentru Cetăţenie, care a fost citată în calitate de pârâtă ca urmare a reorganizării Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti conform OUG nr. 5/2010, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate, invocând motive de natură organizatorică.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3435 din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâtul să avizeze/analizeze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respingând capătul de cerere privința acordarea de daune cominatorii şi daune morale.
Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4,3 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetăţeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, autoritatea publică competentă având obligaţia de a înregistra cerere formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 21/1991.
Prima instanţă a reţinut că în condiţiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetăţeniei române, se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală, Legea nr. 554/2004, şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor solicitate de reclamant, prima instanţă a apreciat că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului şi obligarea acestuia la avizarea/analizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termenul solicitat se acoperă prejudiciul moral suferit.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 16-20 din Legea nr. 21/1991, republicată, interpretând şi aplicând greşit aceste prevederi.
Astfel, a susţinut că este greşită concluzia la care a ajuns prima instanţa, în sensul că se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, în raport de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care prevăd un termen de cinci luni pentru verificarea condiţiilor privind redobândirea cetăţeniei.
În plus, avizarea cererii reclamantului nu s-a putut realiza faţă de lipsa actelor de stare civilă ale bunicilor acestuia, cu care să se facă dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru redobândirea cetăţeniei
În concluzie, recurenta a susţinut că în cauză nu se poate reţine un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, în accepţiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât autoritatea nu a exprimat explicit, cu exces de putere, voinţa de a nu rezolva cererea acestuia.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea şi sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, în lipsa fundamentului acordării acestora, respectiv culpa sa procesuală, arătând că în considerentele sentinţei nu se regăseşte argumentarea culpei procesuale, sens în care invocă şi prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În prealabil, analizând excepţia lipsei de interes a prezentului recurs, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că nu este întemeiată, emiterea ordinului privind redobândirea cetăţeniei române după exercitarea căii de atac în cauză nu are influenţă asupra interesului în acest demers, care subzistă, urmărindu-se retractarea hotărârii atacate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtului să avizeze/analizeze această cerere în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la daune cominatorii şi morale.
La termenul de judecată din 07 octombrie 2011, în faţa instanţei de control judiciar, recurenta-pârâtă a depus la dosar ordinul privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 424 de persoane, reclamantul R.D. regăsindu-se la poziţia 291.
Obiectul acţiunii reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi fiind unul din elementele acţiunii civile trebuie să existe pe toată durata procesului şi să subziste inclusiv în căile de atac.
Or, în speţă, se constată că între data la care s-a soluţionat acţiunea de către instanţa de apel - 17 septembrie 2010 - şi data primului termen de judecată acordat în recurs - 07 octombrie 2011, cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991, republicată, a fost admisă, astfel cum reiese din ordinul nr. 730/P din 21 iulie 2011 emis de preşedintele Autorităţii pentru Cetăţenie, iar acest act a fost comunicat şi reclamantului.
În acest context probator, Înalta Curte reţine că acţiunea este rămasă fără obiect, iar obligarea recurentei-pârâte la soluţionarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei recurate nu mai are suport legal, neputând fi aplicate prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca rămase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-reclamant.
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru cetăţenie împotriva sentinţei nr. 3435 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul R.D., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4610/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4612/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
