ICCJ. Decizia nr. 4618/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4618/2011
Dosar nr. 1233/36/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054 din 16 august 2010 prin care se dispune reluarea funcţiei publice de execuţie de consilier în cadrul D.S.P. Tulcea şi repunerea sa în funcţia de director executiv adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea, cu acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale, funcţie pe care a deţinut-o anterior în baza OUG nr. 37/2009.
În motivarea cererii se invocă Deciziile nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale şi apreciază că după eliberarea sa din funcţia de director coordonator adjunct financiar-contabil se impune numirea sa în funcţia pe care a deţinut-o anterior apariţiei OUG nr. 37/2009, aceea de director executiv adjunct financiar-contabil şi nu în funcţia de consilier.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului, a fost anulat în parte Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054/2010 în ceea ce priveşte art. 2, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia de director executiv adjunct economic la D.S.P. Tulcea şi obligat Ministerul Sănătăţii la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin art. 1 din ordinul nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea intimatului din funcţia de director coordonator adjunct-financiar-contabil şi încetarea efectelor juridice din contractul de management, prevederi care sunt legale, numirea sa în această funcţie ca şi contractul de management, fiind acte administrative date în aplicarea OUG nr. 37/2009 şi, ulterior a OUG nr. 105/2009.
Nu s-a avut în vedere însă şi anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 972 din 19 mai 2009, dat, aşa cum rezultă şi din preambulul acestuia, tot în aplicarea OUG nr. 37/2009, prin care se dispune eliberarea sa din funcţia publică de director executiv adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea.
Încetarea de drept a efectelor acestui ordin (nr. 972/2009), cât şi faptul, menţionat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 413/2010, că în momentul de faţă, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009, conduc la concluzia în opinia reclamantului că, ar fi trebuit ca o dată cu eliberarea sa din funcţia de director adjunct coordonator financiar-contabil să fie repus în funcţia de director executiv adjunct financiar-contabil, funcţie deţinută anterior, în urma concursului susţinut la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 76/2006, şi nicidecum să fie retrogradat, fără temei legal, în funcţia de execuţie de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, aşa cum prevede art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054/2010, care face obiectul contestaţiei sale.
Având în vedere cele prezentate mai sus, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost numit în urma concursului susţinut la Agenţia Naţională a funcţionarilor publici prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 76 din 22 februarie 2006 în funcţia de director executiv adjunct care avea la acea dată aceleaşi atribuţii şi aceleaşi compartimente în subordine ca şi cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010. Mai mult decât atât, de la data numirii sale în funcţia de director executiv adjunct financiar-contabil, respectiv 23 februarie 2006 şi până la data apariţiei Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 127/2009 a executat aceleaşi atribuţii ca cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010.
A motivat reclamantul că, Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010 nu modifică atribuţiile ce i-ar reveni, ci doar aduce aceste atribuţii la aceleaşi nivel cu cele pentru care a susţinut concursul şi pe care le-a exercitat în perioada 2006-2009.
La 29 septembrie 2010 reclamantul a formulat cerere rectificatoare a obiectului cererii solicitând, ca şi consecinţă a anulării art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054/2010 şi numirea sa în funcţia de conducere de director executiv adjunct economic.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată.
Referitor la apărarea pârâtei privind inadmisibilitatea acţiunii reclamantului pentru motivele expuse în întâmpinare s-a reţinut de către instanţă că aspectele invocate ca fiind de natură de a atrage inadmisibilitatea sunt apărări ce vizează fondul cauzei şi urmează a fi analizate de instanţă odată cu pronunţarea soluţiei pe fond.
Prin art. 1 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054/2010 emis de pârât s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P., începând cu 16 august 2011.
În art. 2 din acelaşi ordin se menţionează că începând cu aceeaşi dată se constată încetarea suspendării de drept a raporturilor de serviciu al reclamantului şi reluarea funcţiei publice de executare de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P. Tulcea cu acordarea drepturilor salariale conform prevederilor legale.
Problema de drept în cauză este aceea a funcţiei la care revine reclamantul ca urmare a aplicării dispoziţiilor Curţii Constituţionale:
În opinia intimatei reclamantul revine la funcţia de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare, astfel cum se prevede în art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054 din 16 august 2010, argumentul fiind cel al supravieţuirii Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza OUG nr. 37/2009.
Însă Curtea Constituţională a României a contestat neconstituţionalitatea unor dispoziţii prevăzute în OUG nr. 105/2009, cât şi a unor dispoziţii referitoare la funcţiile publice de conducere prevăzute în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.
În acest sens sunt pe deplin lămuritoare argumentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 413/2010 potrivit cu care:
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a suspendat până la data de 27 februarie 2010 efectele OUG nr. 105/2009, astfel încât, în lipsa intervenţiei legiuitorului, începând cu data de 28 februarie 2010 aceasta din urmă şi-a încetat efectele, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie;
- lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor ordonanţe de urgenţă etc.);
- potrivit jurisprudenţei sale, respectiv Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 104/12.02.2007, în cazul constatării neconstituţionalităţii unor acte abrogatoare, „acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte”.
Aplicând argumentele Curţii, instanţa de fond a concluzionat că începând cu data de 28 februarie 2010, funcţia de director coordonator nu mai există, iar persoanele care ocupau aceste funcţii nu mai pot fi considerate ca fiind conducătorii serviciilor publice deconcentrate. În momentul de faţă, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009.
Încetarea de drept a efectelor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 972 din 19 mai 2009, ordin emis în baza OUG nr. 37/2009 cât şi faptul, menţionat în Decizia Constituţională nr. 413/2010, că în momentul de faţă, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009, au condus la concluzia că odată cu eliberarea reclamantului din funcţia de director adjunct coordonator financiar-contabil, acesta trebuia să fie repus în funcţia de director executiv adjunct financiar-contabil (denumită în prezent director executiv adjunct economic) funcţie deţinută anterior, în urma concursului susţinut la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 76/2006, şi nicidecum să fie retrogradat, fără temei legal, în funcţia de execuţie de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare.
Nu au fost primite apărările pârâtei întrucât nu se impunea ca reclamantul să ceară anularea ordinului nr. 972/2009 pentru că acesta este nul de drept fiind un act emis în baza OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009. Acesta nu mai poate fi considerat a fi în vigoare, el fiind un act administrativ dat în aplicarea OUG nr. 37/2009 declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009.
Nu în ultimul rând este de observat faptul că reclamantul a fost numit în urma concursului susţinut la Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 76/2006 în funcţia de director executiv adjunct contabil ce avea la acea dată aceleaşi atribuţii şi aceleaşi compartimente în subordine ca şi cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii potrivit cu care funcţia se numeşte director executiv adjunct economic.
Mai mult, de la data numirii reclamantului în funcţia sa, respectiv 23 februarie 2006 şi până la data apariţiei Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1227/2009 a executat aceleaşi atribuţii ca cele instituite prin ultimul ordin, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010 ce denumeşte această funcţie director economic executiv adjunct economic.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Sănătăţii şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii reclamantului, având în vedere că soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că în baza art. 3 din OUG nr. 37/2009, Ministerul Sănătăţii a emis ordinul nr. 972 din 19 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de director executiv adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea şi numirea în funcţia de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P. Tulcea – Serviciul Contabilitate.
Ulterior, reclamatul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea.
Urmare a deciziilor Curţii Constituţionale a fost emis Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 de către Ministrul Sănătăţii şi s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea.
La art. 2 s-a dispus încetarea suspendării de drept a raportului de serviciu şi reluarea funcţiei de execuţie în care fusese numit prin ordinul nr. 972/2009.
S-a învederat instanţei că intimatul-reclamant nu a înţeles să atace Ordinul nr. 972 din 19 iunie 2009 emis de Ministrul Sănătăţii prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcţia publică de conducere în care acesta solicită reintegrarea, nu a formulat plângerea prealabilă ci a înţeles să atace un act administrativ ce nu are nicio legătură cu eliberarea din funcţia publică de conducere în care solicită reintegrarea.
Recurentul a arătat că deciziile Curţii Constituţionale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberaţi din funcţie în temeiul OUG nr. 37/2009, ci doar dispune că începând cu data de 28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară OUG nr. 37/2009.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a ocupat funcţia de director adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea din anul 2006 în urma unui concurs organizat pentru această funcţie.
Ca urmare a apariţiei OUG nr. 37/2009 a fost emis de Ministrul Sănătăţii Ordinul nr. 972 din 19 mai 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de conducere şi încadrat pe o funcţie de execuţie la aceeaşi autoritate.
Pe noua funcţie de director coordonator adjunct financiar-contabil la D.S.P. Tulcea a fost numit, prin ordinul nr. 1176 din 26 mai 2009, tot reclamantul.
Atât OUG nr. 37/2009, cât şi OUG nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale şi, în baza Deciziei nr. 1629/2009 şi a Deciziei nr. 414/2010, a fost emis Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2054 din 16 august 2010 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de director coordonator adjunct financiar-contabil al D.S.P. Tulcea şi s-a dispus reluarea (în art. 2) a funcţiei publice de execuţie de consilier.
În prezenta cauză, reclamantul nu contestă eliberarea sa din funcţia de director coordonator adjunct în care a fost numit în baza OUG nr. 105/2009, ordonanţă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale, ci contestă faptul că, după eliberarea din funcţia care a fost desfiinţată ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, a fost numit într-o funcţie de execuţie şi nu în funcţia de conducere pe care o deţinea anterior intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009.
Soluţia instanţei de fond prin care a fost anulat art. 2 din Ordinul nr. 2054 din 16 august 2010 al Ministrului Sănătăţii şi s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv adjunct economic la D.S.P. Tulcea a fost dată în considerarea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, caracter obligatoriu ce vizează inclusiv considerentele deciziilor.
Astfel, în Decizia nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale cu referire la efectele declarării ca neconstituţionale a OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, Curtea a subliniat că lipsirea de temei constituţional a actelor normative subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă) şi că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efecte juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale ce au fost aduse de OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, care este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.
Prin urmare, prin declararea ca neconstituţională a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiţi în funcţiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate cei care deţineau aceste funcţii în baza Legii nr. 188/1999, anterior apariţiei OUG nr. 37/2009, aşa cum este şi cazul reclamantului.
Referitor la criticile din recurs ce vizează neatacarea ordinului nr. 972 din 19 iunie 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director adjunct financiar-contabil, se constată că acestea sunt nefondate.
În condiţiile în care reclamantul a fost numit, în temeiul OUG nr. 37/2009, în funcţia de conducere nou înfiinţată, aceea de director coordonator adjunct financiar-contabil, nu avea interes să mai conteste actul de eliberare din funcţia deţinută anterior.
Este adevărat că deciziile Curţii Constituţionale nu dispun reintegrarea directorilor executivi eliberaţi din funcţie în temeiul OUG nr. 37/2009, dar este suficient ca în aceste decizii să se precizeze că modificările aduse Legii nr. 188/1999 sunt neconstituţionale şi că, începând cu 28 februarie 2010, Legea nr. 188/1999 revine la forma anterioară OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009.
Acestea au fost şi considerentele pentru care, chiar şi în lipsa unor hotărâri judecătoreşti, dar în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, multe autorităţi publice au procedat la repunerea în funcţie a persoanelor care au deţinut funcţia de conducere până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 393/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 4612/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4619/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
---|