ICCJ. Decizia nr. 4619/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4619/2011
Dosar nr.180/42/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, suspendarea executării ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care s-a modificat Anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a regulamentului de organizare şi funcţionarea acesteia şi a normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty-free diplomatic şi a criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 12 februarie 2010 a fost publicat în M. Of. al României nr. 99/2010, ordinul nr. 202/2010, prin care s-a modificat Anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, anexă ce reprezintă lista mărfurilor ce pot fi comercializate în regim duty-free, eliminându-se produsele prevăzute la poziţia 13 şi poziţia 24, respectiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri şi alte produse spirtoase, precum şi produse din tutun, de la această dată fiind interzis transferul între magazinele aparţinând aceluiaşi operator economic, a produselor eliminate din listă, stabilindu-se un termen de 45 de zile pentru lichidarea stocurilor din aceste produse, iar ulterior împlinirii termenului este interzisă comercializarea în totalitate.
A mai arătat reclamanta că a contestat ordinul în litigiu, întrucât prin acest act administrativ normativ se încalcă flagrant dispoziţiile legale în ceea ce priveşte drepturile dobândite de societate, ce este deţinătoare de autorizaţii de funcţionare a magazinelor duty-free situate în punctele de frontieră de stat terestră, obţinute în condiţiile OUG nr. 104/2002, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 58 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, până la soluţionarea cauzei pe fond.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Societatea reclamanta are ca obiect principal de activitate comerţ cu amănuntul în magazine specializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, de produse de alcool şi tutun, conform certificatului constatator din 07 decembrie 2009 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, fiind autorizată să desfăşoare această activitate şi în regim duty-free, în magazinele situate în competenţa birourilor vamale de control Siret, Albiţa, Sculeni, Naidăș (Moldova Veche), Oancea, Halmeu, conform autorizaţiilor emise de pârât, potrivit OUG nr. 104/2002.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi anume sesizarea prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În aprecierea condiţiilor privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, a reţinut că se justifică măsura suspendării prin existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului atacat, iar prin executarea actului administrativ atacat s-ar crea reclamantei un prejudiciu material, cert şi previzibil, ce constă în diminuarea patrimoniului său cu valoarea mărfurilor în discuţie şi nerealizarea de venituri din această activitate pentru care deţine autorizaţii de funcţionare valabile.
În fine, în aprecierea condiţiilor prevăzute de lege, prima instanţă a avut în vedere şi Recomandarea CM R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, potrivit căreia, instanţa, în calitate de autoritate jurisdicţională chemată să decidă măsura de protecţie provizorie împotriva actului administrativ respectiv, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că prima instanţă a ignorat caracterul specific al actelor administrative, care se bucură de prezumţia de legalitate şi sunt executorii din oficiu.
Suspendarea executării este o situaţie de excepţie, ce nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, condiţii care, în opinia acestei autorităţi, nu sunt îndeplinite cumulativ în speţă.
În acest sens, recurentul-pârât a arătat că existenţa unui caz bine jusitificat poate fi reţinută dacă ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra legalităţii actului contestat, or, din împrejurările legate de starea de fapt şi de drept este evident că nu există o atare situaţie, motivarea cererii prejudecând fondul acţiunii în anulare a actului atacat. În speţă, s-a ignorat faptul că lista cuprinzând mărfurile care pot fi comercializate în regim duty-free a conţinut anexa la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, or, dacă printr-un ordin – act administrativ cu caracter normativ – a fost stabilită lista de produse care pot fi comercializate în regim duty-free, nu există niciun impediment legislativ în a modifica ordinul iniţial printr-un alt act cu aceeaşi forţă juridică.
În privinţa pagubei iminente, recurentul a susţinut că hotărârea recurată s-a întemeiat pe susţineri ale reclamantei, potrivit cărora intrarea în vigoare a ordinului în litigiu i-ar produce acesteia un prejudiciu prin imposibilitatea de a-şi valorifica stocurile de produse, care nu au fost dovedite, astfel că nu pot fi reţinute ca argumente pentru suspendarea executării actului administrativ.
În concluzie, recurentul-pârât a arătat că ceea ce este interzis prin aplicarea ordinului în litigiu, ale cărui efecte s-a cerut a fi suspendate, este comercializarea produselor excluse de pe lista modificată prin acest ordin în regim duty-free.
5. Apărările formulate în cauză
Prin notele scrise formulate în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind lipsit de obiect şi de interes,
Întrucât acţiunea având ca obiect anularea ordinului atacat a fost respinsă ca neîntemeiată, soluţionându-se astfel cauza pe fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În prealabil, analizând excepţiile lipsei de obiect şi de interes a prezentului recurs, invocate de intimata-reclamantă, Înata Curte constată că sunt neîntemeiate. Hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul formulat are ca obiect sentinţa nr. 58 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, iar cât priveşte interesul, este evident că prin exercitarea acestei căi de atac se urmăreşte reformarea hotărârii atacate, aşa încât demersul părţii nu este unul lipsit de obiect sau de interes.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu suspendarea executării ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care s-a modificat anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a regulamentului de organizare şi funcţionarea acesteia şi a normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty-free diplomatic şi a criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin.
Unul din elementele acţiunii civile este, alături de subiect şi cauză, obiectul, înţelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantei constă în suspendarea executării ordinului în litigiu până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin.
Prin sentinţa nr. 177 din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect anularea ordinului nr. 200/2010, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar de către intimata-reclamantă.
Având în vedere că prin hotărârea primei instanţe s-a dispus suspendarea executării actului administrativ atacat numai până la soluţionarea pricinii pe fond şi cum acţiunea a fost soluţionată pe fond, prin respingerea ei, cererea de suspendare ce formează obiectul prezentei cauze a rămas fără obiect în această fază procesuală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei, nr. 58 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4618/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4620/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
