ICCJ. Decizia nr. 4622/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4622/2011
Dosar nr. 2128/54/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia din 15 iunie 2007 emisă de Primarul mun. Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către G.M. pentru imobilul situat în Craiova, dispoziţie care a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, dar nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la înregistrarea lui la autoritatea pârâtă.
Prin aceasta se aduce atingere dreptului persoanei care este ocrotit de Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 15 iunie 2007 emisă de Primarul mun. Craiova şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
Tot Comisia Centrală a formulat cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie a Primăriei mun. Craiova prin Primar.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 318,66 m.p. situat în Craiova, deoarece la data preluării imobilului era în coproprietatea mai multor persoane şi reclamanta nu face dovada calităţii de moştenitor şi a acestora.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 602 din 17 decembrie 2010 a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj. Au fost respinse cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie.
Cu privire la cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 15 iunie 2007 emisă de Primăria Craiova s-a motivat soluţia de către instanţa de fond plecând de la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi invocându-se prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că aceasta este inadmisibilă deoarece nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 119 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea de chemare în garanţie a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece dacă pârâta ar cădea în pretenţii nu poate fi trasă la răspundere Primăria.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei, instanţa de fond a reţinut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul procesului echitabil, iar neîndeplinirea obligaţiei de a emite titlurile de despăgubire aduce o evidentă atingere noţiunii de bun şi obligaţiei statului de a proteja valorile patrimoniale ale persoanelor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând hotărârea ca fiind netemeinică şi nelegală.
I. Soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de sesizare a Tribunalului în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 15 iunie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova a fost criticată deoarece există o dependenţă evidentă între soluţionarea pe fond a litigiului şi excepţia de nelegalitate invocată.
Se susţine că dispoziţia a cărei nelegalitate a fost invocată este un act administrativ care poate fi atacat, indirect, pe calea excepţiei de nelegalitate.
Dacă legiuitorul ar fi apreciat că dispoziţiile autorităţilor publice locale ar fi act civil atunci nu mai era necesar avizul de legalitate al instituţiei prefectului, iar caracterul de act administrativ este subliniat de caracterul său executoriu.
II. Pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond este apreciată ca nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că, din actele depuse la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că la data preluării, imobilul situat în Craiova era coproprietatea mai multor persoane, iar reclamanta trebuie să facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită de pe urma tuturor coproprietarilor pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, însă nu a fost făcută această dovadă.
În lipsa acestor dovezi, prin adresa din 23 iunie 2009 Comisia Centrală a remis Primăriei mun. Craiova dosarul pentru a fi analizate aceste aspecte.
Este criticată soluţia instanţei de fond în privinţa susţinerilor încălcării principiului procesului rezonabil deoarece dosarul înaintat de Primăria mun. Craiova nu era complet şi nu putea fi obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei, deşi instanţele judecătoreşti, în situaţii similare au respins acţiunile reclamanţilor.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire deoarece dosarul ce conţine dispoziţia din 15 iunie 2007 emisă de Primarul mun. Craiova nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la data înregistrării.
A fost depusă alăturat cererii dispoziţia din 15 iunie 2007.
În faţa instanţei de fond, recurenta-pârâtă a formulat, prin întâmpinare, mai multe apărări şi a depus şi înscrisuri din care rezultă că în luna iunie 2009, anterior formulării acţiunii în instanţă, Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul reclamantei către Primăria mun. Craiova pentru că acesta era incomplet şi pentru că ar exista o hotărâre judecătorească cu privire la acelaşi imobil, iar ulterior a revenit asupra cererii solicitând reanalizarea dosarului de către Primăria mun. Craiova.
Cu toate acestea, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii, deşi a fost înştiinţată de Primăria mun. Craiova că dosarul nu a fost reanalizat după restituirea de la Comisia Centrală. Mai mult, nici nu a solicitat reclamantei să depună copii ale înscrisurilor depuse sau Primăria mun. Craiova să înainteze o copie a înscrisurilor depuse de reclamantă pentru a se putea verifica susţinerile pârâtei, având în vedere că dosarul a fost restituit acestei autorităţi publice.
În motivele de recurs s-au reluat aceste susţineri, dar instanţa de recurs nu poate verifica dacă hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu este lămurită pe deplin situaţia de fapt.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte nu va putea hotărî asupra fondului pricinii nefiind împrejurările de fapt pe deplin stabilite şi, de aceea, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele, pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale şi pentru aceasta poate administra probele pe care le consideră necesar, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Pentru a se putea stabili dacă Comisia Centrală poate fi obligată să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri, aşa cum a solicitat reclamanta, instanţa de fond trebuia să solicite să se înainteze de către Primăria mun. Craiova, întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii dispoziţiei din 15 iunie 2007 şi care a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a verifica dacă aceasta era sau nu completă, mai ales că din dispoziţie rezultă că notificarea pentru imobilul situat în Craiova a fost formulată de G.M. şi B.E., iar dispoziţia a fost emisă numai pe numele G.M. Chiar dacă în cuprinsul acesteia se face referire la un contract de drepturi succesorale, trebuie depuse dovezi din care să rezulte calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei pentru a beneficia de întregul imobil, imobil care la data preluării de către stat era coproprietatea mai multor persoane.
Însă, criticile din motivele de recurs ce vizează respingerea cererii de sesizare a Tribunalului cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 15 iunie 2007 a Primarului mun. Craiova sunt nefondate.
Dispoziţia Primarului emisă potrivit Legii nr. 10/2001 nu are caracteristicile unui act administrativ pentru că acesta este emis de primar în calitate de unitate deţinătoare a unui bun ce a fost preluat abuziv de către stat, iar dispoziţiile sau deciziile se emit de unităţile deţinătoare sau de entităţile învestite cu soluţionarea notificării.
Chiar şi dacă am aprecia că această dispoziţie este un act administrativ, acesta nu poate fi contestat pe calea excepţiei de nelegalitate deoarece procedura vizează numai actele care pot fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ. Or, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru care legea prevede, pentru modificarea sau desfiinţarea acestora, o procedură judiciară.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, există o asemenea procedură instituită de lege pentru toate dispoziţiile sau deciziile emise de entităţile deţinătoare de bunuri preluate abuziv, iar acestea pot fi contestate în faţa instanţelor civile, respectiv, în primă instanţă, la tribunale, secţia civilă.
Soluţia instanţei de fond cu privire la cererea de chemare în garanţie nu a fost criticată expres în motivele de recurs, dar soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu poate constitui temei pentru ca, ulterior, dacă ar cădea în pretenţii, recurenta să poată fi îndreptată o acţiune împotriva Primăriei mun. Craiova.
Pentru că în motivele de recurs nu s-a criticat soluţia instanţei de fond privind respingerea cererii reconvenţionale, această soluţie a intrat în puterea lucrului judecat.
De aceea, la rejudecare, instanţa de fond va administra probatoriile în legătură cu cererea reclamantei pentru a se putea stabili dacă va putea fi obligată Comisia Centrală să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru că se refuză nejustificat emiterea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 602 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4620/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4637/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
