ICCJ. Decizia nr. 4637/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4637/2011
Dosar nr. 776/59/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri în sumă de totală de 16.829 RON pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanţe de urgenţă neconstituţionale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este angajata Colegiului Naţional M.N. din Arad, ocupând funcţia de informatician cu studii superioare I A, şi având o vechime în muncă de 32 de ani. Această poziţie a fost ocupată şi în perioada relevantă pentru obiectul prezentei cauze (01 octombrie 2008-31 decembrie 2009).
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepţie respinsă de instanţă potrivit încheierii de şedinţă din 18 ianuarie 2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantei, susţinând că nu sunt întrunite cerinţele legale, neexistând un prejudiciu derivând din împrejurarea că prin OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008 şi OUG nr. 1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.
Pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat de asemenea excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, şi excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, excepţii respinse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2011.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului solicitând respingerea acţiunii pentru lipsa prejudiciului întrucât efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt numai pentru viitor, astfel că perioada cât un act normativ a fost în vigoare şi s-a aplicat constituie o garanţie a securităţii raporturilor juridice şi a aplicării legii.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de intervenient a fost respinsă de instanţă prin aceeaşi încheiere de şedinţă.
Curtea de Apel Timişoara a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, reţinând că acţiunea reclamantei se va respinge pe această excepţie faţă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei S.I. îndreptată împotriva pârâtului Guvernul României şi drept urmare a obligat pârâtul la plata sumei de 16.829 RON faţă de reclamantă. Totodată, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pe excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă şi a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în interesul pârâtului Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele consideraţiuni:
Reclamanta S.I. a ocupat funcţia de informatician cu studii superioare I A la Colegiul Naţional M.N. din Arad, cu o vechime de 32 de ani de muncă pe perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009 aflată în litigiu.
Prin acţiunea sa reclamanta arată că a fost prejudiciată cu suma de 16.829 RON pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, urmare a neaplicării efectelor din Legea nr. 221/2008 privind creşterile salariale din învăţământ, datorită aplicării OUG nr. 151/2008, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842 din 02 iunie 2009, publicată în M. Of. din 06 iulie 2009 şi a OUG nr. 1/2009, de asemenea declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989 din 30 iunie 2009 publicată în M. Of. din 31 iulie 2009.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, coeficienţii de salarizare aplicabili reclamantei, potrivit formei iniţiale a acestui act normativ, erau, pentru perioada ianuarie-martie (259,593), pentru perioada aprilie-septembrie (275,178) şi pentru perioada octombrie-decembrie (291,678).
Ca urmare a aprobării OG nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât pentru perioada în discuţie noile valori erau următoarele: ianuarie-martie (259,593), aprilie-septembrie 2008 (275,178), octombrie-decembrie 2008 (400,00), iar aceasta reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Practic, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie-decembrie 2008. Acest lucru ar fi însemnat că salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 01 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie 2008.
Ulterior, Guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat, contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menţionată.
Astfel, iniţial s-a adoptat OUG nr. 136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 RON, însă această ordonanţă a fost declarată integral neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1221/2008, decizie în care s-a reţinut că adoptarea unor ordonanţe de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin. (4), (5), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Prin OUG nr. 151/2008, publicată şi intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât şi cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite în anul 2009.
Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O.U.G nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008 fiind păstrat la acelaşi nivel.
Pentru anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie-decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificaţi coeficienţii de salarizare aferenţi funcţiilor didactice şi tranşelor de vechime. Pentru poziţia de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienţilor prognozate pentru perioada septembrie-decembrie 2009, şi anume 6,000-8,920.
Deci, s-a reţinut că a fost modificat doar pragul minim al coeficienţilor, astfel încât un lector universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul OUG nr. 151/2008, vreo creştere salarială în cursul anului 2009.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842 din 02 iunie 2009, publicată in M. Of. din 06 iunie 2009, OUG nr. 151/2008 a fost declarată neconstituţională in ceea ce priveşte dispoziţia art. 1 pct. 2 şi 3, menită în fapt să anihileze aplicarea Legii nr. 221/2008, reţinându-se aceeaşi motivare cu cea anterior reliefată. Curtea Constituţională a mai reţinut că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă să se aplice şi să producă efecte pentru perioada până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 01 mai 2009 ar fi neconstituţionale întrucât există acelaşi viciu de neconstituţionalitate extrinsec, deoarece creşterile salariale preconizate de Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009, contrar voinţei Parlamentului.
Potrivit OUG nr. 1/2009, în vigoare de la 30 ianuarie 2009, Guvernul a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de OUG nr. 151/2008 pentru perioada 01 ianuarie-31 martie 2009 şi a statuat că pentru perioada 01 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la OG nr. 15/2008.
Acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor OUG nr. 151/2008, respectiv o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim.
Chiar dacă prin deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale au fost respinse ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ale OUG nr. 31/2009 şi nr. 41/2009, prin care se modifică pct. 3 din OUG nr. 151/2008 declarat neconstituţional, acestea nu pot produce efecte odată ce textul de bază, art. 11 din OUG nr. 151/2008, pe care îl modifică, nu mai există.
Începând din 01 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, conform art. 47, drepturile salariale ale personalului din învăţământ sunt prevăzute expres de Legea nr. 330/2009, potrivit art. 1 alin. (2) al actului normativ.
Potrivit art. 30 alin. (5) din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie, noul salariu fiind, conform art. 30 alin. (5) lit. a), cel corespunzător funcţiei în luna decembrie 2009.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, conform cărora începând din luna ianuarie 2010 întregul personal bugetar va fi salarizat cu menţinerea salariilor avute la 31 decembrie 2009.
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, prima instanţă a apreciat că rezultă că drepturile salariale cuvenite personalului din învăţământ, calculate în baza Legii nr. 221/2008, se datorează până la 31 decembrie 2009. Începând cu 01 ianuarie 2010, drepturile se stabilesc în conformitate cu noile reglementări salariale - Legea nr. 330/2009 şi OUG nr. 1/2010.
Conform art. 9 alin. (4) şi 5 din Legea contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanţă de urgenţă a fost declarată neconstituţională, persoanele prejudiciate prin dispoziţiile ordonanţei pot formula o acţiune în despăgubiri. În cazul de faţă, ordonanţele de urgenţă prejudiciabile avute în vedere au fost indicat ca fiind următoarele:
- OUG nr. 151/2008 (Decizia de constatare a neconstituţionalităţii publicată în M. Of. din 06 iulie 2009);
- OUG nr. 1/2009 (Decizia de constatare a neconstituţionalităţii publicată în M. Of. din 31 iulie 2009).
Potrivit calculului din tabelul anexat de reclamantă acţiunii, necontestat sub aspectul cuantumului de pârâtul Guvernul României şi în raport cu înscrierile din cartea de muncă, reclamanta a beneficiat de un venit brut în sumă de 50,506 RON, pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, prin aplicarea coeficienţilor de salarizare cuprinşi în cele două ordonanţe declarate neconstituţionale.
Prin aplicarea dispoziţiilor OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, reclamanta ar fi obţinut un venit brut în sumă de 67.335 RON.
În consecinţă judecătorul fondului a stabilit că prejudiciul suferit de reclamantă este în sumă de 16.829 RON.
Raportat la soluţia dată acţiunii, a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului în interesul Guvernului României.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenţi
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii reclamantei, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu s-a creat acesteia un prejudiciu.
În esenţă, recurentul a susţinut că modificările aduse OG nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art. 4 din OUG nr. 136/2008, publicată în M. Of. nr. 739/31.10.2008, act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, de 299,933 RON pentru funcţiile didactice şi didactice auxiliare prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c).
Aplicarea, astfel cum solicită reclamanta, a prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, în perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.
Deşi prin decizii succesive, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învăţământ, totuşi, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, ca garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu securitatea raporturilor juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
Recurentul a mai arătat că OUG nr. 136/2008 şi-a produs efectele vizând perioada reglementată, 01 octombrie 2008-02 decembrie 2008 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), prevederile art. 1 pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008 şi-au produs efecte pentru perioada 01 octombrie 2008-06 iulie 2009 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 842 din 02 iunie 2009 a Curţii Constituţionale), iar prevederile art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 şi-au produs efectele în perioada 01 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curţii Constituţionale).
În fine, s-a menţionat că prin Decizia nr. 838 din 17 mai 2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.
3.2. Recursul formulat de recurentul-intervenient Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Recurentul-intervenient, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut la rândul său, că instanţa de fond în mod nelegal a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivităţii legii.
S-a arătat că în mod temeinic şi legal, salariile reclamantei au fost acordate în baza OG nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată şi completată. Reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 221/2008 fără să ţină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plăţii drepturilor salariale.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009 sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, recurenta a solicitat instanţei de recurs să reţină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanţe de urgenţă erau în vigoare, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienţilor prevăzuţi în aceste ordonanţe.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanţi, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curţii Constituţionale, situaţie ce contravine prevederilor art. 11 în Legea nr. 47/1992.
Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului retroactivităţii, ca o garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu asigurarea securităţii raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
S-a mai învederat că instanţa de fond, pentru perioada aprilie 2009-31 decembrie 2009, a ignorat cadrul legal în vigoare, făcându-se o greşită interpretare a normelor şi dispoziţiilor legale incidente în cauza dedusă judecăţii.
În opinia recurentului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin interpretarea eronată a aplicării actelor normative în timp, s-a creat de către instanţa de fond un cadru legislativ, trecându-se peste voinţa legiuitorului constituant, ceea ce este inadmisibil pentru un stat de drept unde legiferarea este de competenţa strict a puterii legiuitoare şi nu a puterii judecătoreşti.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursurile sunt nefondate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce au fost formulate de către ambii recurenţi, faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării dar şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Dată fiind similitudinea motivelor de recurs înfăţişate de cei doi recurenţi, Înalta Curte le va analiza grupat urmând a răspunde prin argumente comune.
Prealabil examinării acestora instanţa de control judiciar reţine că cei doi recurenţi, prin cererile de recurs promovate, au reluat practic apărările formulate şi cu ocazia judecării în fond a cauzei, în contextul unei detaliate prezentări a succesiunii actelor normative adoptate şi incidente în speţă, ce au fost de altfel analizate şi de către judecătorul fondului astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus.
În acord cu argumentele judicios înfăţişate de prima instanţă Înalta Curte apreciază că în cauză, prin modalitatea de soluţionare a acţiunii reclamatei intimate nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii, contrar celor susţinute de către recurenţi.
Recurenta-intimată a investit instanţa de contencios administrativ cu prezenta cerere de despăgubiri, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind incidentă ipoteza reglementată de textul legal respectiv a introducerii unei acţiuni în contencios administrativ, pe cale separată, după ce s-a pronunţat Curtea Constituţională.
Înalta Curte înfăţişează, ca argument esenţial în soluţionarea cauzei şi implicit a interpretării normelor legale incidente, că ulterior pronunţării instanţei de fond a fost adoptată Decizia nr. 3 din 04 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 350/19.05.2011, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii, a analizat problema de fond ce a format obiectul unei practici unitare, respectiv dacă dispoziţiile OG nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008, pot constitui temei juridic pentru acordarea diferenţei de drepturi salariale pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, cuvenite funcţiilor didactice. Prin Decizia pronunţată, în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte a decis în sensul că, efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale OUG nr. 136/2008 şi nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru acordarea diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, începând cu 01 octombrie 2008 şi până la 31 decembrie 2009.
Prin urmare, Înalta Curte reţinând cu prioritate caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii [art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.] constată că tocmai problema de drept invocată în cauză a fost dezlegată prin respectiva decizie în sensul în care au fost examinate şi limitele în care acţionează efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale şi cum se conciliază acestea cu faptul că pentru scurte perioade de timp, ordonanţele de urgenţă declarate neconstituţionale au produs efecte juridice. S-a statuat cu putere de lege în Decizia sus arătată că dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare şi declararea neconstituţionalităţii sale îşi găseşte raţiunea în prezumţia de constituţionalitate, o atare prezumţie nu mai există odată ce actul normativ a fost declarat neconstituţional iar prezumţia de constituţionalitate a fost răsturnată.
Nici celelalte motive de recurs vizând inexistenţa prejudiciului în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât astfel cum s-a apreciat şi în doctrină simpla neconstituţionalitate prezumă deja existenţa factorului ilicit, ca element al răspunderii civile obiective şi reţinând totodată că în cauză nu a fost cu nimic combătută întinderea prejudiciului, astfel cum aceasta a fost înfăţişată de reclamanta-intimată.
În fine, Înalta Curte reţinând că situaţia de fapt a cauzei ca şi perioada relevantă menţionată (01 octombrie 2008-31 decembrie 2009) cad sub incidenţa recursului în interesul legii anterior pronunţat, şi având totodată în vedere împrejurarea că la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost pronunţate deja soluţii similare în această materie, în sensul celor stabilite şi de prima instanţă*, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
___________
*A se vedea în acest sens Decizia nr. 3880 din 05 iulie 2011 şi Decizia nr. 4174 din 16 septembrie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 4622/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4642/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
