ICCJ. Decizia nr. 4645/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4645/2011
Dosar nr. 2864/2/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta F.M. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtei la efectuarea unui nou raport de evaluare a proprietăţii imobiliare, teren intravilan şi extravilan în suprafaţă de 43,2942 ha, situat în comuna Bascov, jud. Argeş, imobil ce face obiectul dosarului de despăgubiri A.N.R.P. nr. 17951/FFCC/2009.
La dosar a fost depusă copia raportului de evaluare întocmit de acest evaluator în care se menţionează valoare de piaţă pentru proprietatea imobiliară compusă din teren în suprafaţă totală de 43,2942 ha din care 1,2917 ha intravilan şi 42,0025 ha extravilan, aceasta fiind de 1.261.917 RON din care 980.500 RON pentru terenul intravilan şi 281.417 RON pentru terenul extravilan.
Stabilirea valorii de piaţă s-a făcut în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, folosindu-se metoda comparaţiei relative pentru terenul intravilan şi metoda rentei financiare pentru terenul extravilan.
În raportul de evaluare înaintat pentru a fi rectificat, se menţionează o valoare de piaţă a terenurilor intravilan şi extravilan de 3.547.464 RON la care s-a ajuns prin luarea în considerare a unei suprafeţe de 4,32942 ha teren intravilan şi, respectiv, de 38,96478 ha teren extravilan.
Raportul a fost transmis pentru rectificare, impunându-se clarificarea aspectelor referitoare la diferenţele de suprafeţe situate în intravilan şi extravilan, iar după clarificarea acestor aspecte s-a stabilit o valoare de piaţă de 1.261.917 RON pentru 1,2917 ha teren intravilan şi 42,0025 ha teren extravilan, acestea fiind împrejurările de fapt care au determinat întocmirea a două rapoarte de evaluare, cel de-al doilea constituind o rectificare a suprafeţelor de teren şi a valorilor de piaţă menţionate în primul raport.
Prin sentinţa civilă nr. 4274 din 02 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
S-a constatat că dispoziţiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că reclamanta nu a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ci a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, în baza Legii nr. 18/1991, acest act normativ fiind menţionat în preambulul hotărârii nr. 776 din 20 noiembrie 2008 a Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ca fiind temeiul de drept în baza căruia a fost adoptată hotărârea.
Or, Legea nr. 18/1999 nu conţine dispoziţii similare cu cele din Legea nr. 10/2001 privind stabilirea valorii de piaţă a terenurilor de la data soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a mai reţinut că simpla apreciere a reclamantei că s-a realizat o evaluare foarte mică a terenurilor dată fiind scăderea tranzacţiilor cu terenuri la nivelul lunii decembrie 2009 şi invocarea unor dispoziţii legale care nu sunt incidente în cauză, nu sunt de natură să ducă la concluzia că evaluarea nu respectă dispoziţiile legale în vigoare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Dreptul la despăgubiri i-a fost recunoscut prin sentinţa civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. 16279/280/2006, în baza acestei hotărâri judecătoreşti fiind emisă hotărârea nr. 776/2008 a Comisiei Judeţene Argeş, referitoare la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul de 43,2942 ha teren intravilan + extravilan, din care 4,32942 ha intravilan şi 38,96487 ha extravilan.
În urma rectificării raportului de expertiză, conform adresei din 30 iunie 2010 a Primăriei Comunei Bascov, suprafeţele de teren pentru care urmează a se primi despăgubiri diferă faţă de cele acordate prin sentinţa civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 şi a hotărârii nr. 776/2008. În acest fel, practic, s-a produs rectificarea titlului de proprietate a reclamantei, diminuându-se astfel totalul suprafeţei de teren constatată ca existentă în intravilan, şi, drept urmare, a fost diminuat şi cuantumul valorii totale a suprafeţei de teren intravilan + extravilan, fără a avea la bază un temei legal. Raportul de expertiză evaluatorie nu reflectă realitatea în ceea ce priveşte valoarea totală a suprafeţei de teren şi nu se arată modul de stabilire şi calculare ce a condus la rezultatul sumei de 1.261.917 RON.
În cadrul recursului nu solicită anularea adresei emisă de Primăria Comunei Bascov, însă, contestă modul în care s-a schimbat dreptul câştigat de reclamantă conform sentinţei civile nr. 3454 din 09 iunie 2008 şi hotărârii nr. 776/2008.
Raportul de expertiză evaluatorie este nelegal şi netemeinic deoarece nu este în acord cu standardele de evaluare, având în vedere că suprafaţa ce a făcut obiectul evaluării este alta decât cea reţinută în cuprinsul sentinţei civile nr. 3454 din 09 iunie 2008 şi a hotărârii nr. 776/2008, punctele de reper referitoare la identificarea şi trasarea liniilor de contur a suprafeţei de teren în cauză fiind stabilite în cadrul Dosarului nr. 16279/280/2006.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor invocate, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru motivele expuse în continuare.
Corect a reţinut prima instanţă că întocmirea a două rapoarte de evaluare s-a datorat nevoii de a clarifica aspectele privitoare la diferenţele de suprafeţe situate în intravilan şi extravilan, evaluarea, însă a privit suprafaţa totală de 43,2942 ha, adică exact suprafaţa menţionată şi în sentinţa civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 a Judecătoriei Piteşti şi în hotărârea nr. 776/2008 a Comisiei Judeţene Argeş, astfel că sub acest aspect nu i s-a produs nici o vătămare reclamantei.
Prin acţiunea din prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea unui nou raport de evaluare, invocând nerespectarea art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, însă, aşa cum a observat prima instanţă, aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză deoarece reclamanta nu a formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, ci o cerere de reconstituire întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, în mod legal a reţinut prima instanţă că stabilirea valorii de piaţă a terenurilor la care se referă reclamanta nu se calculează la data soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât Legea nr. 18/1991 nu conţine nicio dispoziţie în acest sens, aşa cum se precizează în art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, în baza acestui text legal valoarea de piaţă determinându-se la data soluţionării notificării.
Deşi reclamanta afirmă în recurs că raportul de expertiză nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Evaluare, nu formulează în concret critici în ce ar consta nerespectarea standardelor mai sus amintite. Dimpotrivă, judecătorul fondului a reţinut că valoarea de piaţă s-a făcut în conformitate cu aceste standarde, utilizându-se metoda comparaţiei relative pentru terenul situat în intravilan şi metoda rentei funciare pentru terenul extravilan.
Or, constată Înalta Curte, cele două tehnici utilizate de către evaluatorul SC T.E. SRL se regăsesc între metodele admise de Standardele Internaţionale de Evaluare (metoda comparaţiei vânzărilor, metoda parcelării şi dezvoltării, metoda repartizării «alocarea», metoda extracţiei, metoda reziduală a terenului şi metoda rentei funciare).
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta F.M., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M. împotriva sentinţei civile nr. 4274 din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4642/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4671/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
