ICCJ. Decizia nr. 4631/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4631/2011
Dosar nr. 521/46/2011
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, disjunsă din Dosarul nr. 426/46/2011, reclamanţii B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A., V.A.I., salariaţi ai A.N.D.R. au chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi A.N.D.R., invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009, privind aprobarea Organigramei Departamentului pentru Promovarea, Dezvoltarea şi Monitorizarea Activităţilor Nucleare şi a Organigramei Departamentului pentru A.N.D.R., pentru aprobarea Statului de personal al A.N.D.R.
În motivare se arată că Ordinului nr. 11/2009 este nul pentru aceleaşi considerente, ca şi cele expuse pentru Ordinul nr. 10/2009 şi nr. 2162/2009, respectiv că nelegalitatea H.G. nr. 1437/2009, afectează şi actele subsecvente, în speţă de încadrare pe noi funcţii şi cu salarii diferite a personalului preluat.
Încadrarea personalului s-a făcut înaintea organigramei şi a statului de personal, acestea fiind aprobate prin Ordinul nr. 11/2009. Şi în ipoteza în care H.G. nr. 1437/2009 ar fi considerată legală se constată că Ordinul nr. 11/2009 încalcă prevederile art. 14 alin. (2) şi alin. (3) din hotărârea menţionată, care prevăd un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii pentru încadrarea personalului. Legea nr. 329/2009 stabileşte numai oportunitatea restructurării unor instituţii, punerea în executare a acesteia fiind stabilită prin hotărâri de guvern subsecvente.
Ordinul atacat încalcă şi art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, modificată prin Legea nr. 329/2009, care prevede că salarizarea personalului se face în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare privind salarizarea personalului din instituţii publice finanţate integral din venituri proprii, care era în vigoare la 28 decembrie 2009.
Ordinul nr. 11/2009, încalcă dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) şi lit. h) şi alin. (2) din acelaşi text, precum şi art. 1071 alin. (2) şi art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, organele de conducere ale agenţiei fiind obligate să solicite avizul A.N.D.R., or, în cauză acesta nu a fost solicitat în condiţiile textului.
Toate reîncadrările s-au făcut la 28 decembrie 2009, pentru că noua instituţie să nu fie nevoită să facă aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în vigoare de la 1 ianuarie 2010.
A.N.D.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate.
Se invocă excepţia lipsei procedurii prealabile şi tardivităţii cererii de chemare în judecată, în raport de Ordinul preşedintelui A.N.D.R. nr. 11/2009, nefiind atacat cu plângere prealabilă.
Se invocă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.G., M.A., N.G., S.A., V.A.I., deoarece nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu instituţia pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 284/F din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.G., M.A., N.G., S.A. şi V.A.I. şi a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009 a A.N.D.R. ca neîntemeiată. A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă pentru că art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicat de vreme ce este vorba despre calea procesuală a excepţiei formulată în timpul unui proces pendinte, iar nu despre sesizarea instanţei cu cererea de anulare a actului administrativ, acţiune directă care reprezintă ipoteza textului. Totodată, s-a constatat că reclamanţii, prin intermediul Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici, au solicitat A.N.D.R., respectarea drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor ce decurg din raporturile de serviciu şi li s-a răspuns la 16 februarie 2010 că la data încadrării, 28 decembrie 2009, O.U.G. nr. 1/2010 nu era în vigoare;
- excepţia tardivităţii a fost respinsă întrucât art. 4 din Legea nr. 554/2004 permite sesizarea instanţei cu excepţia de nelegalitate oricând în cursul unui proces, iar actul nu rezultă că a fost comunicat pentru a determina curgerea termenului;
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă cu motivarea că persoanele respective sunt menţionate în Anexa Ordinului nr. 11/2009 şi acestea au avut calitatea de angajat al agenţiei;
- pe fondul excepţiei de nelegalitate s-a arătat că nu poate fi reţinut motivul relativ la nelegalitatea Ordinului nr. 11/2009 pentru că ar fi fost ulterior Ordinului nr. 10/2009, în condiţiile în care organigrama şi statul de personal s-au întocmit concomitent, ambele ordine purtând aceeaşi dată.
Nelegalitatea ordinului determinată de nelegalitatea H.G. nr. 1437/2009 a fost respinsă având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 281/F din 17 mai 2011 a fost respinsă nelegalitatea acesteia.
H.G. nr. 1437/2009 a fost publicată în M. Of. la 11 decembrie 2009, iar ordinul atacat a fost emis la 29 decembrie 2009, cu respectarea termenului de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern, iar potrivit art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1437/2009, încadrarea personalului preluat în noua structură organizatorică se face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Aspectele determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare la care se referă art. 5 din Legea nr. 329/2009 au fost adoptate prin H.G. nr. 1437/2009.
În acest context, preluarea personalului şi subrogarea Agenţiei în drepturile şi obligaţiile entităţilor preexistente, s-a considerat că nu echivalează cu păstrarea raporturilor de serviciu şi de muncă ale salariaţilor în condiţiile în care Anexa I pct. 33 şi pct. 34 din Legea nr. 329/2009 a schimbat regimul de finanţare al agenţiei, prevăzând că aceasta este finanţată din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat.
Art. 6 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 329/2009 prevede că personalul instituţiilor desfiinţate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituţia care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcţii din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. Încadrarea personalului şi stabilirea drepturilor salariale aferente urmau să se realizeze în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-alin. (4).
S-a arătat chiar că legea în care se prevede reorganizarea entităţilor anterioare dispun preluarea personalului şi stabilirea drepturilor salariale aferente noilor funcţii, dar cu păstrarea drepturilor dobândite în temeiul contractelor de juncă sau raportului de funcţie preexistent la adoptarea Legii nr. 329/2009.
Instanţa de fond a apreciat că nu a fost încălcat art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003 care prevede că salarizarea personalului se face în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare deoarece aceasta presupune că ar deveni incidente prevederile O.G. nr. 14/1998 având în vedere că Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2010.
Dar, pentru că entitatea rezultată era finanţată din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat, s-a considerat că O.G. nr. 14/1998 nu mai era aplicabilă pentru că acest act normativ se referă exclusiv la instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare.
Chiar Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 1414/2009, că legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice este constituţională şi că art. 53 din Constituţie nu este încălcat.
În acest context, a apreciat instanţa de fond, era posibilă reîncadrarea personalului cu respectarea cerinţelor legale şi cu consecinţa reducerii drepturilor salariale anterioare, plătite anterior în condiţiile O.G. nr. 14/1998.
Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 107 din Legea nr. 188/1999, instanţa de fond a reţinut că art. 107 din acest act normativ se referă la solicitarea avizului A.N.F.P. în cazul modificării structurii de funcţii publice, aviz care este prealabil şi obligatoriu, dar potrivit art. 1071 din Legea nr. 188/1999 se poate solicita avizul şi după aprobarea actelor normative sau administrative pentru structura de funcţii.
Referitor la nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 s-a constatat că aceasta poartă avizul A.N.F.P.
În ceea ce priveşte susţinerea că toate activităţile de preluare a personalului şi de încadrare pe noile funcţii au fost efectuate la 28 decembrie 2009 pentru a nu se face aplicarea art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, instanţa de fond a reţinut că legea a stabilit un termen de 60 de zile care a fost respectat, iar aspectele ce ţin de oportunitatea măsurilor adoptate nu pot fi cenzurate de instanţă dacă nu se relevă ca o condiţie a legalităţii.
Capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins pentru că apărările sunt aceleaşi cu cele din cererea principală, dosarul fiind disjuns din Dosarul nr. 426/46/2011.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.D.R. şi reclamanţii B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A. şi V.A.I.
I. În recursul declarat de A.N.D.R. s-a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul obligării intimaţilor-reclamanţi la plata către instituţie a tuturor cheltuielilor de judecată solicitate şi probate în faţa instanţei de fond şi a celor efectuate în faza procesuală a recursului.
În motivele de recurs se arată că în sentinţa atacată sunt prezentate sumar considerentele pentru care nu au fost acordate cheltuielile de judecată.
Este irelevant din perspectiva cheltuielilor de judecată dacă dosarul a fost format prin disjungerea unei alte cauze, deoarece fiecare cauză presupune noi excepţii, apărări, noi probe, noi termene.
În ceea ce priveşte valoarea pricinii, s-a arătat că dacă cererea de chemare în judecată ar fi fost admisă ar fi avut ca efect organizarea şi funcţionarea instituţiei, ceea ce ar fi generat în viitor costuri consistente, iar efectele materiale directe asupra patrimoniului s-ar fi produs datorită pretenţiilor băneşti ale intimaţilor-reclamanţi.
La dosarul cauzei, în privinţa criteriului prevăzut de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv munca avocatului, s-au depus acte care dovedesc acţiunile de documentare, redactare şi reprezentare.
Pentru că demersul judiciar al reclamanţilor a fost promovat în mod defectuos şi s-a ajuns la disjungerea cauzelor, a fost necesară o reprezentare juridică permanentă.
II. În recursul declarat de reclamanţi s-a solicitat admiterea recursului, să se modifice sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate şi să se constate nelegalitatea Ordinului preşedintelui A.N.D.R. nr. 11/2009.
Criticile aduse soluţiei instanţei de fond sunt:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 1437/2009 nu presupun păstrarea raporturilor de muncă şi de serviciu ale salariaţilor preluaţi de la cele două agenţii desfiinţate.
Pornind de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 şi reţinând că această lege este o lege-cadru, ea decide numai asupra oportunităţii restructurării unor instituţii.
Pentru că art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1437/2009 prevăd că „Agenţia preia personalul Agenţiei Nucleare şi al Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile acestora, ce decurg din raporturile de serviciu şi de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”, iar în art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2009 şi art. 6 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 329/2009 se face trimitere la încadrarea „în condiţiile legii”, se impune aplicarea O.G. nr. 11/2003 care prevedea că salarizarea personalului se face potrivit O.G. nr. 14/1998 şi obligativitatea obţinerii avizului prealabil al A.N.F.P.
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu era necesară obţinerea avizului A.N.F.P., atât pentru actul administrativ privind aprobarea organigramei şi a statului de personal.
Deşi instanţa de fond a reţinut că nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 poartă avizul A.N.D.R., se arată, în motivele de recurs că, mai întâi, nota de fundamentare depusă de Guvernul României nu corespunde cu cea publicată pe site-ul instituţiei, atât în privinţa conţinutului cât şi în privinţa avizatorilor. Mai mult, s-a susţinut că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 24/2000 sunt dispoziţii imperative, iar cerinţa publicării notelor de fundamentare împreună cu actul normativ în M. Of. sau pe internet, oferă persoanelor interesate posibilitatea verificării respectării legii.
În al doilea rând, avizul A.N.F.P. pe nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 a fost dat cu privire la structura organizatorică stabilită prin acest act normativ şi cu privire la funcţiile enumerate în acest act normativ, dar nu poate fi considerat dat şi cu privire la actele emise de preşedintele A.N.D.R. care aprobă organigrama departamentelor şi modificarea funcţiilor salariaţilor din personal contractual în funcţionari publici şi invers.
- instanţa a soluţionat excepţia de nelegalitate fără să solicite documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat şi nu a manifestat rol activ pentru soluţionarea cauzei;
- a fost considerată nelegală şi susţinerea instanţei de fond cu privire la apreciere ca fiind o chestiune de oportunitate cea a încălcării dispoziţiilor legale privind aprobarea şi avizarea structurii organizatorice a departamentelor, statului de funcţii, modificarea funcţiilor şi stabilirea noilor salarii, întrucât această chestiune nu poate justifica încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, iar instanţele sunt abilitate să cenzureze actele administrative emise în acest fel;
- instanţa în mod greşit a procedat la disjungerea excepţiilor de nelegalitate şi a procedat la soluţionarea lor separată, dar au fost soluţionate în aceeaşi zi cu fondul cauzei şi nu se cunoştea soluţia instanţei cu privire la excepţiile de nelegalitate.
A.N.D.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat şi să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor şi va admite recursul A.N.D.R. pentru următoarele considerente:
I. Recursul reclamanţilor urmează a fi respins pentru că niciuna din criticile formulate nu sunt fondate.
Prin Ordinul nr. 11/2009 emis de preşedintele A.N.D.R. s-a aprobat organigrama Departamentului pentru Promovarea, Dezvoltarea şi Monitorizarea Activităţilor Nucleare şi organigrama Departamentului pentru A.N.D.R., precum şi Statul de personal al A.N.D.R.
Acest ordin a fost emis în baza pct. 32 şi pct. 33 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009, art. 13 alin. (5) şi art. 14 alin. (1) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1437/2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale A.N.D.R., art. 8 alin. (9) din Anexa I la H.G. nr. 1437/2009.
Art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1437/2009 prevede că „Agenţia preia personalul Agenţiei Nucleare şi al Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile acestora, ce decurg din raporturile de serviciu şi de muncă existente de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că „Încadrarea personalului preluat potrivit alin. (2) în noua structură organizatorică se face în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în condiţiile legii”.
Pornind de la aceste dispoziţii, recurenţii susţin că „în condiţiile legii” înseamnă potrivit O.G. nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare şi prevederilor Legii nr. 188/1999.
Însă, aşa cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, A.N.D.R. nu mai era finanţată integral din venituri extrabugetare pentru a-i fi aplicabile prevederile O.G. nr. 14/1998 ci era finanţată din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat.
Referitor la lipsa avizului cerut de dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 188/1999, susţinerile recurenţilor sunt nefondate.
Prin H.G. nr. 1437/1999 a fost aprobat atât Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.D.R., cât şi structura organizatorică a acestei agenţii, prevăzându-se compartimentele şi departamentele structurii având un număr de 54 de posturi, exclusiv preşedintele şi vicepreşedintele.
Nota de fundamentare a acestei hotărâri are avizul A.N.F.P. şi este îndeplinită condiţia avizului prealabil obligatoriu al acestei agenţii.
Prin Ordinul nr. 11/2009 s-a procedat la nominalizarea, în anexe, a persoanelor care ocupă posturile în diferitele structuri (departamente) şi nu era necesar avizul A.N.F.P. pentru că nu era incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege, pentru că nu s-au produs modificări faţă de H.G. nr. 1437/2009.
Susţinerile recurenţilor că nota de fundamentare aflată la dosar este diferită de cea aflată pe site-ul instituţiei nu sunt dovedite.
Nu a existat nicio încălcare a prevederilor legale pentru că încadrarea personalului pe noile funcţii s-a făcut la data de 28 decembrie 2009. Mai mult, pentru că Legea nr. 329/2009 prevedea un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative de reorganizare, prin ordinul a cărui nelegalitate este invocată, s-a respectat acest termen.
Nu era absolut necesar ca instanţa de fond să solicite depunerea documentaţiei, chiar şi în baza rolului activ, în condiţiile în care partea care a invocat excepţia nu a solicitat depunerea documentelor ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 11/2009, deoarece în cadrul excepţiei de nelegalitate se verifică conformitatea actului administrativ cu prevederile legii.
Actul administrativ atacat pentru nelegalitate nu a fost emis pentru a eluda dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 ci pentru punerea în executare a prevederilor Legii nr. 329/2009 şi a H.G. nr. 1437/2009.
Referitor la criticile privind disjungerea excepţiilor de nelegalitate, criticile sunt nefondate.
Pentru situaţia în care recurenţii apreciază că soluţia în cazul cererii privind anularea H.G. nr. 1437/2009 depinde de soluţiile ce se vor pronunţa în cadrul excepţiilor de nelegalitate invocate, au avut posibilitatea să solicite suspendarea acelei cauze până la pronunţarea unor soluţii irevocabile în excepţiile de nelegalitate invocate.
Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă la situaţia în care excepţia de nelegalitate este invocată în faţa unei alte instanţe decât cea de contencios administrativ competentă să o soluţioneze pentru că, în ipoteza în care excepţia de nelegalitate este invocată chiar în faţa instanţei de contencios competentă să o soluţioneze, nu se va dispune suspendarea cauzei, potrivit art. 4 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.
Apreciind că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009 este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
II. Recursul declarat de A.N.D.R. va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Susţinerea instanţei de fond potrivit căreia nu poate acorda cheltuieli de judecată pentru că dosarul a fost disjuns dintr-o altă cauză, este nelegală.
Prin disjungere s-a format un alt dosar în care părţile au formulat apărări, excepţii, au fost reprezentate de avocaţi.
Pentru că a existat un dosar cu un obiect distinct şi pentru că partea a căzut în pretenţii, va plăti şi cheltuielile de judecată ocazionate cu acel litigiu.
De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul obligării reclamanţilor la plata sumei de 380,22 RON cheltuieli de judecată către pârâta A.N.D.R. conform actelor depuse la dosar şi care reprezintă onorariul de avocat pentru reprezentarea în faţa instanţei de fond.
Pentru că în recursul A.N.D.R. nu au existat critici referitoare la soluţionarea excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond, vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la aceste excepţii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul soluţionării recursului.
Însă, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că litigiul a fost soluţionat la primul termen de judecată şi faţă de obiectul litigiului, va fi acordată, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, suma de 1.500 RON către intimata-recurentă A.N.D.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A., V.A.I. şi de A.N.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 284/F-Cont din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de A.N.D.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă reclamanţii la plata sumei de 380,22 RON către pârâta A.N.D.R.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-pârâtă A.N.D.R., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3617/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3622/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
