ICCJ. Decizia nr. 4632/2011. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4632/2011
Dosar nr. 11596/1/2006
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanţii comuna L. prin Primar şi Consiliul Local al comunei L., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC E. SA, au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 26 iunie 2005, emis de Ministerul Economiei şi Comerţului în favoarea SC E. SA, pentru suprafaţa de 161.200 mp teren, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis cu nerespectarea dispoziţiilor H.G. nr. 834/1991, vătămând dreptul de proprietate privată al comunei L., că au formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la modul de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate au precizat că potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, pentru a se putea elibera un astfel de certificat, se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: terenul să fi fost în patrimoniul societăţii comerciale, acest teren să fie necesar desfăşurării activităţii în vederea realizării obiectului de activitate al societăţii şi terenul să fie aferent unui activ. În speţă, însă, aceste condiţii nu au fost îndeplinite, SC E. SA neavând terenul în patrimoniu şi nici un activ amplasat pe acesta.
Pe de altă parte, SC E. SA nu a obţinut acordul reclamanţilor în ceea ce priveşte procesul-verbal de vecinătate, act în lipsa căruia nu se putea elibera certificatul de atestare al dreptului de proprietate.
Reclamanţii au susţinut că îşi justifică interesul prin aceea că terenul în litigiu este proprietate privată a comunei L., fiind inventariat în condiţiile legii şi trecut în patrimoniul privat al comunei potrivit Hotărârii Consiliului Local L. din 27 martie 2003.
b) întâmpinările formulate
Ministerul Economiei şi Comerţului a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, susţinând, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada că prin actul administrativ au fost vătămaţi într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, respectiv nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, iar Consiliul Local L. nu avea abilitarea legală de a trece în patrimoniul privat al comunei suprafaţa de teren.
Pârâta SC E. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu precizarea că este un abuz din partea reclamanţilor de a dispune de un bun aflat în proprietatea pârâtei printr-o simplă hotărâre a unui consiliu local, fără a cerceta în prealabil situaţia juridică a acestui teren. Au apreciat că hotărârea invocată de reclamanţi ca fiind un act anterior certificatului de atestare a dreptului de proprietate este nul de drept, atât timp cât terenul în cauză se află în litigiu la o instanţă de judecată.
c) sentinţa şi considerentele instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 398/CA din 19 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamanţii comuna L. prin Primar şi Consiliul Local L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC E. SA Bucureşti şi a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 29 iunie 2005 eliberat de Ministerul Economiei şi Comerţului pentru suprafaţa de 161.200 mp, în favoarea pârâtei SC E. SA.
În baza art. 274 C. proc. civ. a dispus obligarea pârâţilor intimaţi la plata sumei de 5.954 RON, cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că procedura de emitere a actului a cărui anulare se solicită, cât şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele juridice beneficiare, au fost statuate în mod imperativ în cuprinsul H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, iar în cauza dedusă judecăţii se constată încălcarea acestor texte imperative.
Astfel potrivit art. 1 din actul normativ mai sus enunţat, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană.
În ceea ce priveşte terenurile, legiuitorul a stabilit două condiţii şi anume ca acestea să se regăsească în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acesteia pe de o parte, iar pe de altă parte acesta să fie necesar desfăşurării activităţii societăţii conform obiectului ei de activitate.
Cu privire la persoana juridică beneficiară, s-a statuat condiţia premiză ca la data apariţiei actului normativ, 20 decembrie 1991, aceasta să fie organizată sub forma unei societăţi comerciale.
Prima instanţă a considerat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în cauza dedusă judecăţii condiţiile enunţate mai sus nu sunt îndeplinite, astfel la data apariţiei H.G. nr. 834/1991 pârâta SC E. SA nu era organizată sub forma unei societăţi comerciale, ci a unei regii autonome, aceasta s-a înfiinţat ca societate comercială prin H.G. nr. 1524/2002, situaţie în care în mod implicit nici celelalte două condiţii ce vizează terenurile ce fac obiectul certificatului de atestare nu sunt îndeplinite, ele neputându-se regăsi în patrimoniul unei societăţi comerciale inexistente la data apariţiei actului normative aplicabil şi nici nu sunt necesare desfăşurării activităţii acesteia conform obiectului ei de activitate, neexistănd la momentul de referinţă, elemente de natură a statua o asemenea corelaţie.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului.
a) motivele de recurs
S-a motivat că instanţa de fond a introdus o condiţie nouă, în afara celor reglementate de H.G. nr. 834/1991, respectiv aceea ca beneficiarul actului să fi fost organizat ca societate comercială.
Recurenta a susţinut că reclamantul nu a făcut dovada unui drept propriu asupra terenului şi astfel nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
A precizat că, dimpotrivă, SC E. SA a avut în administrare terenul inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ca urmare a Decretul Consiliului de Stat nr. 47/1988.
b) analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt:
Reclamantul a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru pârâta SC E. SA pentru o suprafaţă de 161.200 mp, cu motivarea că aceasta nu a avut terenul în patrimoniu, că la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991 nu era organizată sub forma unei societăţi comerciale, că terenul în litigiu a fost inclus în proprietatea privată a comunei, potrivit Hotărârii Consiliului Local din 27 martie 2003.
Legislaţia aplicabilă:
Legea nr. 554/2004
– art. 1 alin. (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
- alin. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept .
- art. 8 alin. (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Art. 2 lit. a) persoana vătămată, orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat;
Art. 2 lit. o) interes legitim privat, posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat .
Înalta Curte arată că din interpretarea art. 1 alin. (1) şi alin. (2) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. o) din Legea nr. 554/2004, rezultă că se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru anularea unui act administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ.
Terţul vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept poate contesta actul administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept numai dacă dovedeşte vătămarea unui drept sau interes legitim.
În cauza prezentă, reclamanţii nu au dovedit existenţa unui drept vătămat, aşa cum se va explica în continuare.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 47/1988 al Consiliului de Stat al R.S.R., s-au expropriat terenuri în suprafaţă de 161.200 mp situate în comuna suburbană O., fiind trecute în proprietatea statului şi care s-au dat în administrarea directă a întreprinderii E. Constanţa.
Prin sentinţa nr. 9304 din 2 iunie 2003, rămasă irevocabilă, s-a constatat dreptul de administrare al SC E. SA Constanţa asupra unui teren în suprafaţă de 161.200 mp, situat în comuna L., judeţul Constanţa.
În cadrul procedurii prealabile, reclamanta-intimată a justificat interesul legitim susţinând că terenul respectiv este proprietate privată a comunei L., iar în acţiune s-a arătat că terenul în litigiu a fost inventariat şi trecut în patrimoniul privat al comunei, prin Hotărârea Consiliului Local L. din 27 martie 2003.
În ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului Local al comunei L. din 27 martie 2003, invocată ca temei al dreptului vătămat, prin sentinţa nr. 1974 din 16 iunie 2010, irevocabilă prin decizia nr. 508/2011 (Dosar nr. 2008/3/2008), aceasta a fost constatată ca nelegală, în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi ca urmare, este lipsită de orice efecte juridice.
Înalta Curte arată că admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de dovada vătămării unui drept sau interes legitim propriu, prin actul a cărui anulare se cere, aşa cum rezultă expres din prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Ori, în cauză, comuna L. nu a dovedit dreptul propriu, actul pe care şi-a întemeiat existenţa dreptului fiind declarat nelegal şi ca urmare, inexistent în ordinea juridică.
Dimpotrivă, terenul respectiv a fost expropriat şi trecut în patrimoniul statului, constituindu-se în favoarea autoarei pârâtei, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 47/1988, dreptul de administrare directă asupra terenului inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Din conţinutul normativ al art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 rezultă că exercitarea acţiunii în contencios administrativ este supusă unei condiţii, aceea a dreptului sau interesului vătămat.
Dreptul sau interesul vătămat implică existenţa unui drept sau interes legitim, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Prin lege s-au stabilit limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, fiind şi definită condiţia în care se poate exercita acţiunea, respectiv numai în cazul vătămării dreptului sau interesului.
Numai vătămarea unui drept sau interes, care trebuie probată, conferă legitimarea procesuală persoanei fizice sau juridice, în litigiile de contencios administrativ.
În cauza prezentă, reclamanţii nu au probat existenţa unui drept vătămat prin actul a cărui anulare se cere, motiv pentru care acţiunea trebuia respinsă. Deşi lipsa dreptului a constituit apărarea pârâţilor, totuşi instanţa de fond nu a analiza această apărare, astfel că a pronunţat o soluţie greşită.
c) soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, motivele de recurs fiind fondate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va modifica sentinţa primei instanţe, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de comuna L. prin Primar şi de Consiliul Local al comunei L., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC E. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Comerţului (în prezent Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri) împotriva sentinţei nr. 398/CA din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii comuna L. prin Primar şi Consiliul Local al comunei L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3576/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
