ICCJ. Decizia nr. 4635/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4635/2011
Dosar nr. 284/43/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi suspendarea executării actului normativ atacat, reţinându-se în considerentele acţiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegal, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi cuprinde dispoziţii care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârât şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat reclamantei să facă dovada, pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2011, a îndeplinirii procedurii prealabile, anterior sesizării instanţei de judecată, respectiv să justifice împrejurarea că a solicitat autorităţii publice emitente a actului atacat, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Constatând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a respins acţiunea ca atare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta T.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că cererea pentru îndeplinirea procedurii prealabile a fost transmisă pârâtului Guvernul României.
Se mai susţine că a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru a intra în posesia rezultatului şi a-l depune la instanţă, însă s-a judecat cauza şi s-a respins cererea, ca inadmisibilă.
Recurenta mai arată că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul următor: sesizarea instanţei anterior primirii răspunsului din partea autorităţii competente, echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile administrative, astfel consider că hotărârea instanţei este nelegală, nu a analizat corect excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile administrative (Decizia nr. 4452/2007).
Recurenta consideră că hotărârea instanţei este nelegală deoarece nu a analizat corect excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.
Pe de altă parte, recurenta menţionează că decizia de pensionare este un act juridic civil şi nu un act administrativ pentru a fi necesară procedura prealabilă administrativă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţia instanţa a avut în vedere următoarele considerente.
Conform art. 7 alin. ( 1 ) din Legea nr. 554/2004, republicată: „ Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar p otrivit art. 7 alin. (11): „ În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că, în cauză, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Prin urmare, neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a acestei obligaţii a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârât.
Înscrisurile noi depuse, în recurs, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Petiţia adresată de recurenta-reclamantă autorităţii pârâte a fost înregistrată la data de 1 februarie 2011, ulterior datei la care a fost sesizată instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în anulare, respectiv 27 septembrie 2010.
Susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia în cauză nu ar fi necesară procedura prealabilă administrativă nu poate fi primită.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acţiunii.
De altfel, n-ar avea nicio raţiune să se formuleze o astfel de plângere în timpul procesului, poate numai în încercarea de a se soluţiona amiabil litigiul. Nici decizia Înaltei Curţi care este invocată ca jurisprudenţă nu este relevantă în cauză.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M., împotriva sentinţei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3536/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3537/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
