ICCJ. Decizia nr. 468/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 468/2011
Dosar nr.7969/1/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 757 din 23 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de C.I. împotriva Hotărârii nr. 252 din 24 iunie 2010 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că la data de 23 iunie 2010 a fost înregistrată adresa nr. X/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, prin care se comunică faptul că împotriva domnului C.I., prin procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, la data de 22 iunie 2010, prin rechizitoriul nr. X/P/2010, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. proc. civ., raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
S-a mai reţinut că prin hotărârea nr. 92 din 24 iunie 2010 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 21 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea, începând cu data de 24 iunie 2010 a domnului C.I. atât din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cât şi din funcţia de prim procuror adjunct al aceleiaşi unităţi de parchet.
Plenul a apreciat că hotărârea în speţă este temeinică şi legală, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu.
Împotriva acestei Hotărârii a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat recurs C.I., criticând-o ca nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea Legii nr. 304/2004 şi a Constituţiei art. 21. Prin această hotărâre este îngrădit accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, baza legală a actului administrativ atacat scăpând controlului, cu atât mai mult cu cât suspendarea din funcţie este o sancţiune pentru un magistrat.
Determinant pentru această măsură, este dispoziţia procurorului în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale, fără a exista pentru Consiliul Superior al Magistraturii posibilitatea de a aprecia cu privire la necesitatea acestei măsuri.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 a formulat recurs în baza Legii nr. 317/2004 împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 757/2010, solicitând anularea acesteia.
Această hotărâre a fost dată ca urmare a respingerii contestaţiei recurentului la Hotărârea nr. 252/2010 a Secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispusese suspendarea din funcţie a acestuia.
Secţia de procurori pentru a pronunţa Hotărârea mai sus invocată a reţinut incidenţa art. 62 din Legea nr. 303/2004, întrucât împotriva recurentului s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Prin urmare, în speţă, conform Legii nr. 303/2004, suspendarea din funcţie a judecătorilor sau procurorilor, reprezintă unul din cazurile de suspendare obligatorie şi nu facultativă, în raport de faptul că prin ordonanţă sau rechizitoriu al procurorului s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Conform art. 40 din Legea nr. 317/2004 intră în competenţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispunerea acestei măsuri, cazurile de suspendare fiind reglementate astfel cum am arătat mai sus de prevederile art. 62 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004.
Prin urmare, suspendarea din funcţie a recurentului fiind unul din cazurile de suspendare obligatorii, este legală, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de C.I., ca nefondat, Hotărârea nr. 757/2010 fiind în concordanţă cu Legea nr. 303/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Hotărârii nr. 757 din 23 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4677/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4681/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
