ICCJ. Decizia nr. 4771/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4771/2011
Dosar nr. 808/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Universitatea „S.H.” şi Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov, Serviciul Român de Informaţii, obligarea pârâtelor să îi răspundă la solicitări, şi, ca efect, să îi comunice şi să îi elibereze înscrisurile şi informaţiile din notificările din 2008, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Prin sentinţa nr. 1671 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că solicitările reclamantei nu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât pârâtele nu au calitatea de autorităţi publice, ci de persoane juridice de drept privat, cele solicitate nu ţin de exercitarea de către pârâte a unor prerogative de putere publică, iar, pe de altă parte, răspunsul la notificările reclamantei, prin exprimarea unor opinii sau justificări, nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) pentru a putea fi vorba de un act administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5296 din 20 noiembrie 2009, a admis recursul formulat de către reclamanta S.T.M. împotriva sentinţei nr. 1671 din 15 aprilie 2009, şi, în consecinţă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a apreciat că Universitatea „S.H.” este asimilată unei autorităţi publice centrale şi este competentă să presteze un serviciu public şi, prin urmare, calea procedurală aleasă de recurenta-reclamantă este corectă, fiind vorba de constatarea nesoluţionării în termenul legal al unei cereri de către o instituţie asimilată unei autorităţi publice centrale, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3911 din data de 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta S.T.M. şi, în consecinţă, a obligat pârâtele să răspundă reclamantei la pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9, pct. 11, pct. 12 din notificarea X1 din 24 noiembrie 2008 şi la pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 7, pct. 8, pct. 9, din notificarea X2 din 24 noiembrie 2008, precum şi la întrebarea reformulată de la pct. 10 şi respectiv 6 „de ce nu a fost desemnată în comisia de licenţă, sesiunea iulie 2008 la disciplina drept administrativ”.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin notificările nr. X1/2008, respectiv nr. X2/2008, reclamanta a solicitat răspuns şi clarificarea unor aspecte legate de atribuţiile sale ca angajat al pârâtei Universitatea S.H.
Prima instanţă a apreciat că solicitările de la pct. 1, pct. 2 şi pct. 3 din notificarea nr. X1/2008 şi pct. 1 din notificarea nr. X2/2008 care se referă la faptul că reclamanta a considerat că nu şi-a primit drepturile salariale ce i se cuveneau nu pot forma decât obiectul unei acţiuni în pretenţii a reclamantei împotriva pârâţilor, de competenţa instanţelor ce judecă litigiile de muncă.
Celelalte solicitări ale reclamantei au fost însă apreciate ca necesare acesteia în vederea desfăşurării activităţii sale şi realizării atribuţiilor sale de cadru didactic, lector universitar la facultatea pârâtă în cadrul universităţii pârâte, condiţii în care faptul că pârâtele nu i-au răspuns acesteia în termenul prevăzut de O.G. nr. 27/2002 este de natură a-i încălca acesteia dreptul la petiţionare recunoscut de art. 51 din Constituţia României.
Comunicarea unor temeiuri de drept, a mai apreciat Curtea, ar fi indicat ca motivare al răspunsului pe care pârâtele îl vor da întrebării reformulate de către instanţă, iar, pe de altă parte, acest fapt reprezintă în general acordarea unei consultaţii juridice la care autorităţile publice nu pot fi obligate să răspundă, faţă de competenţele acestora.
Solicitarea reclamantei privind comunicarea răspunsurilor şi înscrisurilor solicitate prin intermediul unui executor judecătoresc a fost respinsă cu motivarea că nu există nici un act normativ care să impună comunicarea unor informaţii de interes personal în această modalitate.
Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov, invocată de către această pârâtă, arătând că, pe de o parte, capacitatea în dreptul administrativ şi implicit calitatea procesuală pasivă este dată de aptitudinea respectivei entităţi de a emite anumite acte cu caracter administrativ, ori de a răspunde unor solicitări adresate de diferiţi petiţionari şi nu de personalitatea juridică şi evocând, pe de altă parte, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Prima instanţă a mai respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, cu motivarea că atâta timp cât reclamanta a adresat pârâtelor anumite cereri, aceasta are calitate procesuală activă în acţiunea prin care solicită obligarea pârâtelor să-i răspundă la cererile respective, iar, cu privire la cea de-a doua excepţie, nu se poate reţine că odată cu încetarea raporturilor de muncă informaţiile solicitate de către reclamantă cu privire la activitatea sa nu mai prezentau interes.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, arătându-se că în speţă nu se solicită anularea unui act pentru a fi incidente dispoziţiile referitoare la procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Universitatea S.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat în esenţă, următoarele:
- Arată recurenta că în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov, deoarece aceasta funcţionează în structura organizatorică a Universităţii S.H. şi nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
- În mod greşit a respins instanţa de fond şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a reclamantei-intimate întrucât solicitările adresate instanţei de judecată se referă la raporturi juridice de muncă şi aceasta nu mai este angajata Universităţii S.H. din data de 1 ianuarie 2009 deoarece nu s-a mai prezentat la cursuri.
- Se arată că respingerea excepţiei lipsei de interes de către instanţa de fond este nelegală pentru că nu interesul mai este actual şi legitim.
- În ce priveşte obligarea recurentei de a răspunde la solicitările reclamantei, se arată că hotărârea instanţei de fond este contradictorie, câtă vreme se reţine pe de o parte caracterul nelegal al modului de solicitare de către reclamantă în mod imperativ, în 24 de ore, prin intermediul executorului judecătoresc de a răspunde la o serie de probleme legate de activitatea sa şi pe de altă parte obligarea recurentei de a răspunde la unele solicitări.
Arată recurenta că la notificările reclamantei, secretariatul facultăţii trimitea e-mail pentru a se putea discuta cu reclamanta care refuza orice dialog cu conducerea facultăţii.
Pentru a dovedi că reclamanta intimată a primit răspuns la punctele din solicitări, arată recurentul că depune înscrisuri, comunicări prin e-mail prin care au fost îndeplinite obligaţiile de a răspunde.
În drept cererea de recurs, se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Întâmpinarea
Reclamanta-intimată S.T.M. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se arată că răspunsurile nu sunt semnate de conducătorul instituţiei ori persoana împuternicită şi că nu se indică în răspuns temeiul legal al soluţiei adoptate conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
- Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov, această excepţie a fost în mod corect soluţionată de instanţa de fond având în vedere că a notificat această pârâtă să-i răspundă la anumite întrebări.
Este bine cunoscut în practica jurisdicţională de contencios administrativ că nu are importanţă capacitatea procesuală prin prisma personalităţii juridice a entităţii în cauză, aceasta are capacitatea administrativă şi este parte în raportul juridic de drept administrativ, în speţă prin faptul că reclamanta-intimată a formulat o cerere către această facultate la care aceasta din urmă trebuie să răspundă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv O.G. nr. 27/2002.
- Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia lipsei interesului, aceste excepţii ţin de soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată, deci au legătură cu temeinicia dreptului vătămat şi a interesului invocat, în consecinţă fiind corect soluţionate de instanţa fondului.
- Cel de-al patrulea motiv de recurs este însă fondat.
Reclamanta a trimis către cele două pârâte, Universitatea S.H. Bucureşti şi Facultatea de Ştiinţe Juridice şi administrative Braşov, două notificări, cu mai multe solicitări de informaţii, motivări ale atitudinii acestora, temeiul legal al conduitei lor.
Instanţa de fond a reţinut că nu s-a răspuns la un set de întrebări din cadrul acestor notificări.
Însă la instanţa de recurs, recurentul potrivit Universităţii S.H. a depus înscrisuri din care rezultă că şi-a îndeplinit obligaţia de a răspunde la solicitările reclamantei-intimate prin e-mail încă din data de 25 noiembrie 2008, respectiv 24 septembrie 2008, 16 decembrie 2007, 4 august 2008.
Nu se poate reţine apărarea reclamantei intimate că aceste răspunsuri nu respectă dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 27/2002, deoarece nu se poate aprecia ca fiind un refuz nejustificat din partea pârâtei recurente [conform art. 2 lit. i)] de a răspunde, dacă răspunsul la cerere nu satisface doleanţele reclamantei. Aceasta are calea directă a valorificării drepturilor recunoscute de lege, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte, va admite recursul în conformitate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Universitatea S.H. împotriva sentinţei civile nr. 3911 din data de 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4736/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 10/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
