ICCJ. Decizia nr. 4768/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4768/2011
Dosar nr. 566/57/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., anularea deciziei de respingere pentru „Prima de exploataţie bovine” din 21 ianuarie 2011 emisă depărată, obligarea pârâtei să emită decizia de admitere a cererii pentru „Prima de exploataţie bovine” aferentă anului 2010, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deţine un număr de 22 capete bovine, că are dreptul la subvenţie anuală în temeiul Legii nr. 139/2007, sens în care a formulat cerere la data de 15 octombrie 2010, cererea fiindu-i însă respinsă cu motivarea că are datorii restante Ia Bugetul de stat/local.
Reclamantul a criticat ca nelegală poziţia autorităţii pârâte, susţinând că actul normativ care reglementează acordarea subvenţiilor, O.U.G. nr. 125/2006, nu condiţionează acordarea subvenţiei pentru bovine de achitarea prealabilă a datoriilor restante către Bugetul de stat sau local, situaţie în care dispoziţiile art. 2 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010, potrivit cărora în vederea acordării subvenţiei se impune ca persoana în cauză să nu aibă datorii restante la bugetul de stat sau local, exced prevederilor O.U.G. nr. 125/2006.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 2 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010, al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin încheierea nr. 778/CAF/2011 din 12 aprilie 2011, Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ, a dispus sesizarea Curţii de Apel Alba-Iulia cu excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, apreciind că sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din data de 24 mai 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantul M.S.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 215/2010 este emis în temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, care instituie competenţa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a stabili condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate în acordarea acestor forme de sprijin direct, astfel încât condiţia impusă la art. 2 lit. d) ca solicitantul sprijinului agricol să nu aibă datorii la bugetul de stat/local, la data solicitării primei, constituie un criteriu de eligibilitate impus în deplină legalitate şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 125/2006 actualizată.
Prima instanţă a mai arătat că reclamantului, la data solicitării primei (15 octombrie 2010), i-a fost adusă la cunoştinţă condiţia pe care ar fi trebuit să o îndeplinească pentru a beneficia de subvenţie, acesta semnând o declaraţie în sensul în care nu are datorii restante la bugetul de stat sau local, asigurându-se astfel deplina transparenţă a procedurii reglementată prin Ordinul nr. 216/2010.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) din Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 215/2010 reţinând în motivare că nu există contradicţie între dispoziţiile acestei norme şi dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006.
Consideră recurentul că în mod eronat s-a reţinut prin sentinţa atacată faptul că prin dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006 s-a delegat Ministerului Agriculturii prerogativele de stabilire prin ordin a condiţiilor de eligibilitate în ceea ce priveşte acordarea subvenţiei atâta timp cât prin dispoziţiile constituţionale se precizează că un act normativ nu poate fi modificat, abrogat sau completat decât printr-un act normativ de aceeaşi natură, în speţă ordonanţa de urgenţă a Guvernului fiind completată printr-un ordin de ministru.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimaţii A.P.I.A., Centrul judeţean Alba şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, susţinând în esenţă că dispoziţiile art. 2 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt legale în raport cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 actualizată.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 125/2006 se reglementează aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se vor acorda în agricultură începând cu anul 2007.
În conformitate cu prevederile art. 13 din acelaşi act normativ se stabileşte faptul că modul de implementare, condiţiile specifice, criteriile de eligibilitate şi termenii de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, se stabilesc, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale care se publică în M. Of. al României, Partea I.
Ordinul nr. 215/2010 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate şi a termenilor de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine în acord cu reglementările comunitare în domeniu a fost emis în temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006.
Dispoziţiile art. 2 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010 stabilesc condiţiile d acordare a primei de exploataţie care se acordă producătorilor agricoli menţionaţi la art. 1, respectiv faptul că aceasta se acordă o singură dată pe an, în funcţie de efectivul de bovine înregistrat şi cu condiţia ca aceştia că nu aibă datorii restante la bugetul de stat şi/sau cel local, la data solicitării primei.
Verificând legalitatea acestor prevederi în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006 în baza cărora acesta a fost emis, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată, faptul că impunerea acestui criteriu de eligibilitate este legală şi în concordanţă cu dispoziţiile ordonanţei.
Criticile recurentului privind nerespectarea dispoziţiilor constituţionale, cât şi a celor legale privind impunerea unor criterii de eligibilitate neprevăzute de ordonanţă, nu pot fi primite fiind nefondate, întrucât astfel cum s-a arătat anterior, Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 215/2010 a fost emis în temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006 emitentul acestuia având competenţa de a stabili criteriile de eligibilitate şi condiţiile pentru acordarea primelor respective.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către M.S. împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 24 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3199/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3237/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
