ICCJ. Decizia nr. 4774/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4774/2011
Dosar nr. 968-/33/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj reclamanta M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii din 30 iunie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1947, începând cu data de 1 iulie 2009.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost refugiată împreună cu familia din localitatea de domiciliu şi că a depus, în acest sens, acte doveditoare, însă pârâta i-a respins solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
2. Hotărârea Curţii de Apel în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 470 din 14 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantei M.A. şi, în consecinţă, a anulat hotărârea din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2009.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
3. Hotărârea instanţei de control judiciar
Recursul formulat de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a fost admis prin decizia nr. 2104 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte a apreciat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, iar, cu ocazia rejudecării, aceasta urmează să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor, şi, totodată, să audieze nemijlocit martorii.
4. Hotărârea Curţii de Apel în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei M.A.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a arătat că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamanta, deşi cetăţean român, ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta M.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.
Recurenta a susţinut că cererea sa a fost susţinută şi dovedită prin declaraţii autentice ale martorilor oculari, persoane ce au calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
A mai arătat că deşi unul dintre martori nu a putut fi audiat nemijlocit, din motive obiective, acesta a învederat, în scris, că îşi însuşeşte conţinutul declaraţiei date în faţa notarului public, şi că instanţa de fond ar fi trebuit să ia măsuri suplimentare pentru a permite audierea acestuia, în condiţiile în care o considera necesară.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile recurentei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Solicitantul acordării drepturilor prevăzute de actele normative sus-menţionate trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în acest sens, orice mijloc de probă fiind permis.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. arată că, pentru a se ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Aplicarea efectivă a principiului nemijlocirii constă în obligaţia instanţei de a cerceta direct şi nemediat toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii, inclusiv audiind martori care au perceput personal faptele pe care le relatează (deci fără a se baza pe depoziţii extrajudiciare, ori pe depoziţiile unor martori care au auzit faptele de la alte persoane).
Rejudecând cauza, instanţa de fond a acţionat în concordanţă cu principiul sus-menţionat, potrivit indicaţiilor instanţei de control judiciar.
În urma examinării declaraţiilor notariale administrate în probatoriu de către reclamanta-recurentă, conţinutul acestora, identic şi omisiv al detaliilor ce ar permite formarea convingerii instanţei referitor la realitatea şi motivele refugiului recurentei, apare ca neconcludent.
În aceste condiţii, se impunea administrarea probei testimoniale, tocmai pentru clarificarea aspectelor considerate ca insuficient conturate.
Or, dacă martorul P.T. a fost audiat de către instanţa de fond la termenul din 29 noiembrie 2010, faţă de susţinerile reclamantei privind imposibilitatea de prezentare a martorului C.G., cauza a fost amânată pentru data de 24 ianuarie 2011, tocmai în vederea audierii acestuia.
Întrucât nici la termenul astfel fixat martorul sus-numit nu s-a prezentat, nefiind depuse nici acte doveditoare ale afecţiunilor de care suferă sau a imposibilităţii de deplasare, în afara unei declaraţii olografe, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei, pronunţând hotărârea ce face obeictul prezentului recurs.
Înalta Curte apreciază că, procedând astfel, prima instanţă a realizat un just echilibru între principiul asigurării legalităţii şi temeiniciei deciziei adoptate şi cel a soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, faţă de obiectul şi complexitatea cauzei, în contextul înscrisurilor depuse şi al susţinerilor recurentei, criticile acesteia nefiind fondate, sub acest aspect.
De altfel, recurenta-reclamantă însăşi avea obligaţia de a-şi proba pretenţiile, luând toate măsurile necesare şi dând dovadă de diligenţă, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, în mod just a reţinut instanţa de fond că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea, către recurenta-reclamantă, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, atât declaraţiile notariale cât şi cea testimonială fiind neconcludente în acest sens.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru aceste motive, neexistând motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către M.A. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4624/2011. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 952/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
