ICCJ. Decizia nr. 4790/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4790/2011
Dosar nr. 670/44/2010
Şedinţa de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.N.A.S. solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea ordinului din 14 decembrie 2009 al C.N.A.S., anularea ordinului din 30 noiembrie 2009 al C.N.A.S., anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin modificarea acţiunii, la data de 9 septembrie 2010, reclamantul a solicitat pe lângă cele două ordine menţionate mai sus şi hotărârea din 13 noiembrie 2009, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite şi neîncasate pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 şi data reintegrării efective în postul care face obiectul contractului de management din 16 noiembrie 2009; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON pentru prejudiciul adus imaginii publice a reclamantului şi disconfortul psihic cauzat. Totodată, a solicitat şi suspendarea actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă şi ireparabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de management din 16 noiembrie 2009, modificând unilateral indicatorii de performanţă, reziliind contractul prin acte unilaterale emise în regim de putere publică.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 253 din 18 noiembrie 2010, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii Consiliului de Administraţie din 13 noiembrie 2009, a ordinului din 30 noiembrie 2009 şi a ordinului din 14 decembrie 2009, ambele emise de C.N.A.S., Cabinet Preşedinte.
De asemenea, a obligat pârâta la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite şi neîncasate pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 şi data reintegrării efective a reclamantului în postul ce face obiectul contractului de management.
De asemenea, a obligat pârâta la 100.000 RON daune morale către reclamantul C.M. şi a dispus suspendarea actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ordinul din 30 noiembrie 2009 a fost emis fără a exista un caz temeinic justificat conform legii, prin acesta, în mod artificial, s-a mărit numărul aşa-zişilor indicatori de performanţă.
Revocarea reclamantului, reţine instanţa de fond, nu se justifică nici din punct de vedere a desfăşurării activităţi manageriale, avându-se în vedere că la data de 16 noiembrie 2009 fiind admis la concursul de Preşedinte, reclamantul a încheiat un contract de management valabil pentru 4 ani, având la bază anumiţi indicatori de performanţă care la 13 noiembrie 2009 au fost deja modificaţi.
În legătură cu cererea de suspendare, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 92 din 23 martie 2010 Curtea de Apel Galaţi a suspendat executarea ordinului preşedintelui din 14 decembrie 2009, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Din motivele invocate în susţinerea nelegalităţii şi netemeiniciei actelor administrative contestate s-a reţinut că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor în cauză.
Referitor la paguba iminentă s-a reţinut că este dată de faptul că până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, există posibilitatea ca reclamantul să fie lipsit de veniturile necesare vieţii de zi cu zi rezultate din contractul care face obiectul cauzei de faţă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.N.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă a formulat următoarele critici sentinţei recurate:
- prima instanţă a apreciat eronat caracteristicile dominante ale contractului de management din 16 noiembrie 2009, ca fiind specifice unui contract de muncă, în cauza de faţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 C. muncii.
În acest sens, recurenta a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi prevederile art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea statutului C.N.A.S., contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant are natura civilă, supunându-se regulilor generale referitoare la mandat.
- în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de anularea dispoziţiilor ordinului preşedintelui C.N.A.S. din 30 noiembrie 2009 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului postului de director general al C.N.A.S. şi a posturilor de preşedinţi-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanţă, încheierea contractelor de management şi evaluare a acestora, aprobată prin ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit ca nefiind îndeplinită condiţia modificări cu peste 50% a indicatorilor de performanţă cât şi caracterul nelegal al acesteia, invocând în acest sens dispoziţiile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cât şi prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009, încheiat cu intimatul-reclamant.
Cu privire la anularea hotărârii consiliului de administraţie a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009, recurenta a susţinut că aceasta este legală, fiind adoptată în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C.N.A.S., modificată şi completată prin H.G. nr. 1586/2007 şi Legea nr. 95/2006, astfel că avizarea indicatorilor de performanţă specifici contractului de management s-a efectuat în baza atribuţiilor şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte despăgubirile băneşti precum şi a daunelor acordate, invocând în acest sens dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora pe perioada executării mandatului, funcţiile deţinute anterior se suspendă cât şi neîndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea acestora.
În ceea ce priveşte admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate până la soluţionare, recurenta a susţinut în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi în cauză, acestea nu au fost dovedite.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul C.M.l a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că pârâta-recurentă nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de management din 16 noiembrie 2009 iar clauza prevăzută de art. 10 lit. c) din acest contract este lovită de nulitate absolută.
Totodată, intimatul a susţinut că prin actele administrative atacate, nu s-a produs o modificare reală a indicatorilor de performanţă, în cuantum minim de 50%, iar în ceea ce priveşte contractul de management a susţinut că acesta nu are o natură juridică civilă, ci una mixtă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În cauză, este necontestat că ordinul din 14 decembrie 2009 a fost emis de preşedintele C.N.A.S. în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a prevederilor Statutului C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, având în vedere Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 privind aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al C.N.A.S. şi a posturilor de preşedinţi, directori generali al caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanţă, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi prevederile art. 10 pct. 1 lit. c), pct. 2 şi art. 11 din Contractul de management, respectiv modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă, care au stat la baza încheierii acestui contract, astfel cum au fost avizaţi prin hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 şi aprobaţi prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 982/2009.
Având în vedere conţinutul prevederilor din legislaţia primară şi secundară care compun cadrul normativ al funcţiei de preşedinte, director general a casei judeţene de asigurări de sănătate, instanţa de control judiciar constată că soluţia adoptată de judecătorul fondului reflectă o interpretare greşită a legii, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei, iar criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. sunt fondate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 288 din Legea nr. 95/2006 şi art. 33 din Statutul C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, drepturile şi obligaţiile preşedintelui, director general al C.N.A.S. şi condiţiile în care se exercită funcţia sunt cele prevăzute în contractul de management iar art. 2 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 15/2008, prevede expres că acest contract de management are natură civilă şi se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.
Având în vedere faptul că această normă juridică îndeplineşte cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat contractul de mandat încheiat între părţi ca fiind un veritabil contract de muncă şi în consecinţă a susţinut aplicabilitatea dispoziţiilor de ordine publică din legislaţia muncii fără a avea un fundament legal.
De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 din contractul de management din 16 noiembrie 2009 încheiat între reclamant şi C.N.A.S. prevăd în mod expres obiectul contractului, respectiv încredinţarea de către C.N.A.S. în baza art. 1352 şi urm. C. civ. a mandatului având ca scop organizarea, conducerea şi administrarea la nivel local a C.N.A.S.
Instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a apreciat prin sentinţa atacată că modificarea indicatorilor de performanţă în baza Ordinului nr. 982/2009 ar fi pur formală şi că în speţă nu ar fi îndeplinită condiţia modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, şi în conformitate cu prerogativele legale prevăzute de dispoziţiile art. 266 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cât şi cu prevederile art. 5 lit. A) pct. 3 din contractul de management, C.N.A.S. are dreptul legal de a aproba modificarea indicatorilor de performanţă.
Prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 982/2009 au fost aprobaţi un număr de 65 de indicatori de performanţă, această modificare faţă de ordinul anterior, respectiv Ordinul nr. 152/2009 fiind determinată de necesitatea eficientizării activităţii caselor de asigurări de sănătate.
Din analiza comparativă a celor două ordine, rezultă că prin ordinul atacat au fost introduşi un număr de 32 noi indicatori de performanţă specifici şi un număr de 20 indicatori specifici au fost modificaţi, avându-se în vedere necesităţile sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Astfel fiind, rezultă că prin Ordinul nr. 982/2009 au fost modificaţi într-o proporţie mai mare de 50% a indicatorilor de performanţă specifici, cu ponderi diferite graduali şi în consecinţă măsura de revocare a mandatului intimatului reclamant este justificată în raport de prevederile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S. cu modificările şi completările ulterioare cât şi cu prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009.
În ceea ce priveşte anularea hotărârii Consiliului de Administraţie a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 prin care au fost avizaţi indicatorii de performanţă generaţi şi specifici prevăzuţi de Ordinul nr. 982/2009 instanţa d control judiciar constată că în mod greşit s-a admis acest capăt de cerere, având în vedere faptul că avizarea a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, respectiv dispoziţiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 972/2006 cu modificările şi completările ulterioare, în baza referatului de aprobare a Comitetului Director al C.N.A.S. din 11 noiembrie 2009, în vederea adaptării indicatorilor de performanţă la necesitatea atingerii în condiţii de eficienţă a obiectivelor aprobate prin contractul de management.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind nelegale actele administrative atacate şi a dispus anularea acestora iar recursul formulat de recurenta-pârâtă este fondat în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea restrânsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 253 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea restrânsă ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3428/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
