ICCJ. Decizia nr. 4786/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4786/2011
Dosar nr. 406/59/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii comuna V. şi Primarul comunei V. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş, solicitând anularea în parte a deciziei nr. 71 din 3 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Timiş în Dosarul nr. 83/2010, în sensul anulării pct. 14, pct. 15 şi pct. 17 din această decizie, anularea încheierii din 1 martie 2011 pronunţată de Curtea de Conturi a României, precum şi suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 14, pct. 15 şi pct. 17 din decizia din 3 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Timiş până la soluţionarea irevocabilă a prezentei acţiuni.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin decizia din 3 decembrie 2010 Camera de Conturi a judeţului Timiş a constatat la pct. 14, pct. 15 şi pct. 17 pretinsa nelegalitate a plăţii unor drepturi salariaţilor, reprezentând drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, prime de sărbători şi cadouri de 8 martie, respectiv tichete cadou acordate personalului din instituţiile de învăţământ din comuna V., şi, ca urmare, a stabilit prejudicii de 120.417 RON la pct. 14 din decizie, de 16.600 RON la pct. 15 din decizie, respectiv de 25.901,19 RON la pct. 17 din decizie, dispunând şi luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Reclamanţii au criticat decizia contestată şi măsurile dispuse ca fiind nelegale şi nefondate, argumentând că se referă la drepturi prevăzute în convenţiile colective de muncă la nivel de unitate, respectiv hotărâre a Consiliului Local, drepturi care nu încalcă nici o dispoziţie legală.
Prin sentinţa nr. 200 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu de către această instanţă, şi a declinat competenţa de judecată a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ, reţinând că măsurile contestate prin acţiune au fost stabilite prin decizia nr. 71 din 3 decembrie 2010 emisă de pârâta Camera de Conturi a judeţului Timiş, aceasta fiind actul administrativ producător de efecte juridice în planul constatărilor efectuate cu privire la auditul financiar asupra exerciţiului financiar al comunei V., pentru anul 2009.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 794/PI/CA din 17 iunie 2011, Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârâta Curtea de Conturi a României, cu privire la soluţionarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a arătat că începând cu data de 1 ianuarie 2011 competenţa de soluţionare a litigiilor născute din activitatea Curţii de Conturi sunt de competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Timiş a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor părţilor şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În perioada 1 noiembrie 2010-30 noiembrie 2009 auditori publici din cadrul Camerei de Conturi Timiş au efectuat auditul financiar asupra contului de anual de execuţie bugetară pentru exerciţiul financiar 2009 la Primăria Comunei V., în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 94/1992;
2. Auditul s-a finalizat prin procesul-verbal de constatare din 30 noiembrie 2010, iar ulterior, în baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi Timiş a emis decizia din data de 3 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina Primăriei Comunei V., o serie de măsuri;
3. Împotriva măsurilor dispuse la pct. 14, pct. 15 şi pct. 17 din decizia din 3 decembrie 2010, Primăria Comunei V. a formulat contestaţie în data de 14 decembrie 2010, pe care a adresat-o Curţii de Conturi a României, în calitate de autoritate ierarhic superioară emitentului deciziei;
4. Prin încheierea din 1 martie 2011, Curtea de Conturi a României, a respins contestaţia formulată de către Primăria Comunei V. împotriva deciziei din 3 decembrie 2010 emisă de către Camera de Conturi Timiş.
Dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, incidente în speţă, prevăd că:
Art. 106. Împotriva hotărârilor înscrise în încheiere, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 107. Sesizarea instanţei se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pentru încheierile emise de către structurile centrale ale Curţii de Conturi .
Art. 108. În cazul încheierilor formulate pentru deciziile emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanţei se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalelor judeţene.
Analizând cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ, precum şi dispoziţiile sus-menţionate, examinate şi interpretate şi prin prisma art. 86-105 din acelaşi act normativ, Înalta Curte concluzionează că obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă decizia din 3 decembrie 2009 emisă de către Camera de Conturi Buzău, a cărei anulare parţială, respectiv suspendare, se urmăreşte, iar nu actul prin care se soluţionează contestaţia, recursul graţios împotriva acesteia.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii reprezentând un act administrativ emis de către o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cererii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ revine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii comuna V. şi Primarul comunei V. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3299/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3303/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
