ICCJ. Decizia nr. 3428/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3428/2011
Dosar nr. 11523/2/2009
Şedinţa publică de la 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2962 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul G.I., şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că activitatea pe care pârâtul a desfăşurat-o se circumscrie definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, reţinând, în esenţă, următoarele:
Pârâtul G.I. este membru al Consiliului Local al comunei T., Judeţul Dolj.
În această calitate, conform dispoziţiilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, a fost suspus verificărilor, din oficiu, de către C.N.S.A.S., sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau colaborator al Securităţii.
În acest sens, s-a emis Nota de constatare din 11 iunie 2009, în care s-a reţinut că pârâtul a fost recrutat de către de către Inspectoratul Judeţean Dolj - Postul de Miliţie T., în calitate de persoană de sprijin, „pentru realizarea unei supravegheri informative corespunzătoare în rândul personalului angajat la C.A.P. T.”.
La data de 10 noiembrie 1987, pârâtul a semnat Angajament, preluând numele conspirativ „A.”.
În calitate de persoană de sprijin, potrivit consemnărilor ofiţerului de securitate, pârâtul a „furnizat materiale informative despre aspecte din cadrul C.A.P. T., Şcoala generală P., starea de spirit a populaţiei, C.P.A.D.M., aspecte din cadrul spitalului din T.”.
De asemenea, reţine prima instanţă, potrivit notei existente în dosarul de urmărire informativă I234768, la data de 26 iulie 1989, pârâtul a furnizat următoarea informaţie: „Sursa vă informează că din discuţiile purtate cu numiţii C.M. şi R.M., care în seara zilei de 02 iulie 1989, se aflau în dreptul locuinţei lui C.M., am depistat că discutau convorbirea din seara trecută a postului de radio „V.A.” neavând posibilitatea să mă opresc la discuţiile purtate de ei nu am putut recepţiona comentariile”.
Arată instanţa de fond că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Or, se arată în considerentele sentinţei atacate, condiţiile impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii sunt întrunite în cauză, întrucât informaţiile furnizate de pârât privesc activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
De asemenea, reţine prima instanţă, dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca informaţiile furnizate să fi produs efectiv încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca activitatea de informare să facă posibilă încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţă că informaţiile furnizate de recurent trebuie să privească atitudini potrivnice regimului totalitar şi să vizeze îngrădirea dreptului la libera exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu prevederile art. 19 alin. (1) Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Menţionează recurentul că informaţiile furnizate de acesta nu au produs nici un prejudiciu persoanelor menţionate în raportul, notele informative iar angajamentul său a vizat numai starea de spirit a populaţiei fără să aibă discuţii directe cu persoanele despre care a menţionat în cuprinsul notelor informative.
Mai arată recurentul că nota informativă din 26 iulie 1989 este întocmită la insistenţele organelor de securitate iar de la data recrutării de către organele de securitate 1987- 1989 - nu a avut decât 12 note informative.
De asemenea se arată de recurent că informaţiile date erau evazive şi neconcludente şi nu a condus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale .
În drept cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 3041 C. proc. civ. .
Analizând cererea de recurs , normele legale incidente în cauză, prevederile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoarele:
Fără îndoială informaţiile furnizate de recurent privind convorbirile dintre două persoane referitoare la postul de radio „V.A.” - sunt dintre cele care privesc activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate represaliile şi verificările celor care erau vizaţi ca fiind cei care ascultă posturi de radio străine, orice informaţie venită din străinătate şi care era diferită privind percepţia asupra regimului politic instaurat, era considerată ostilă.
- Referitor la încălcarea şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor , prin furnizarea informaţiilor respective.
Se reţine că legea nu prevede condiţia realizării în fapt a acestor încălcări şi îngrădiri, condiţia fiind îndeplinită dacă aceste informaţii sunt de natură a duce la asemenea încălcări.
De asemenea, reţine Înalta Curte că nu are relevanţă împrejurarea că recurentul a furnizat doar 12 note informative, putea să existe numai o singură notă, dacă prin informaţiile furnizate erau conturate condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b), acţiunea este admisibilă.
Apreciind că instanţa de fond a formulat o sentinţă legală şi temeinică, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul G.I. împotriva sentinţei nr. 2962 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4790/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4791/2011. Contencios → |
|---|
