ICCJ. Decizia nr. 4791/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4791/2011
Dosar nr. 256/43/2010/a1
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 august 2010 sub nr. 256/63/2010, reclamanţii B.F. şi M.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Reghin, anularea deciziei din 3 august 2010 şi a deciziei din 30 aprilie 2010 emise de A.F.P. Reghin şi exonerarea reclamanţilor de plata sumei de 1.120.001 RON reprezentând debite şi majorări de întârziere datorate de SC R. SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamanţilor le-a fost încălcat grav dreptul la apărare, deoarece o serie de acte şi documente la care se face referire în decizia din 30 aprilie 2010 nu le-au fost prezentate anterior emiterii deciziei atacate, nu au avut cunoştinţă despre conţinutul acestora şi nu le-au fost solicitate explicaţii concrete cu privire la conţinutul acestor înscrisuri. Astfel, reclamanţii au arătat că nu au şi nu au avut cunoştinţă despre conţinutul facturilor.
S-a mai arătat că B.F. a avut calitatea de asociat la SC R. SRL, iar M.M. a avut calitatea de asociat şi administrator la această societate până la data de 8 octombrie 2008, când părţile sociale pe care le-a deţinut la SC R. SRL au fost cesionate către G.A.L. respectiv B.J.O., şi a fost numit noul administrator în persoana domnului B.J.O. Toate aceste operaţiuni au fost admise şi înscrise în registrul comerţului, conform încheierii din 13 octombrie 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş.
După înregistrarea contractului de cesiune a părţilor sociale şi depunerea la registrul comerţului a noului act constitutiv al SC R. SRL, au fost predate noilor asociaţi toate documentele financiar contabile ale societăţii conform procesului-verbal încheiat la data de 16 octombrie 2008, iar despre cesiunea părţilor sociale, schimbarea sediului şi numirea noului administrator a fost înştiinţată şi D.G.F.P. Mureş prin adresele din 23 octombrie 2008, acest fapt fiind confirmat de D.G.F.P., A.N.A.F. Mureş prin răspunsul stipulat în adresa din 10 noiembrie 2010.
Organele fiscale au solicitat reclamanţilor punctul de vedere cu privire la obligaţiile fiscale neachitate ale SC R. SRL, doar în cursul lunii aprilie 2010, aducându-le la cunoştinţă obligaţiile fiscale ale SC R. SRL, fapt pentru care aceştia s-au exprimat conform adreselor înregistrate la A.F.P. Reghin din 8 aprilie 2010, respectiv din 8 aprilie 2010.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate apreciindu-se că decizia din 30 aprilie 2010 prin care a fost atrasă răspunderea solidară a contestaţiilor cu debitoarea declarată insolventă, este legal emisă fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., fiind legal emisă şi decizia din 3 august 2010 prin care a fost respinsă contestaţia formulată.
În raport de actele depuse de ambele părţi, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele prin sentinţa civilă nr. 177 din 10 decembrie 2010.
A admis acţiunea şi a dispus anularea deciziilor din 3 august 2010 şi din 30 aprilie 2010 emise de pârâtă şi în consecinţă a exonerat pe reclamanţi de plata sumei de 1.121.000 RON reprezentând debite şi majorări de întârziere.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a apreciat că în cauză decizia din 30 aprilie 2010 prin care s-a atras răspunderea solidară a reclamanţilor este nelegală nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 92/2003.
În ceea ce priveşte decizia din 3 august 2010 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă formulată de reclamanţi s-a apreciat că această decizie nu este „plauzibilă în fapt şi în drept” cele reţinute în fapt fiind contrazise de rezultatul cercetărilor penale şi de actele depuse la dosar respectiv procesul-verbal de predare-primire a documentelor din 16 octombrie 2008 din care rezultă că s-au predat ştampilele societăţii. Iar facturile reţinute de autoritatea pârâtă au emise după cesionarea părţilor sociale şi purtau ştampilele societăţii predate la data de 16 octombrie 2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. fiind indicate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 şi aprecierea eronată a probelor administrate, în raport de situaţia de fapt.
Se arată că decizia din 30 aprilie 2010 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamanţilor-intimaţi cu debitoarea SC R. SRL este legal emisă în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 pentru atragerea răspunderii solidare.
Recurenta arată că reclamanţii-intimaţi nu au oferit explicaţii cu privire la motivul cesionării părţilor sociale în perioada amânării inspecţiei fiscale, recurenta apreciind că prin vânzarea părţilor sociale s-a cauzat insolvabilitatea SC R. SRL şi pe cale de consecinţă în mod corect s-a emis decizia privind atragerea răspunderii solidare, ţinându-se cont şi de faptul că pentru debitarea SC R. SRL a fost întocmit procesul-verbal de insolvabilitate la data de 30 octombrie 2009.
Se arată că urmare a raportului de inspecţie fiscală din 31 august 2009, a constatărilor Gărzii Financiare Mureş, potrivit notei de constatare şi procesului verbal de insolvabilitate întocmit de executare silită din cadrul A.F.P. Reghin rezultă că reclamanţii-intimaţi, cu scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, cu rea credinţă au înstrăinat părţile sociale deţinute şi au provocat insolvabilitatea debitoarei.
Se arată că în cauză decizia din 30 aprilie 2010 a fost legal emisă fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 27-art. 28 C. proc. fisc. şi pe cale de consecinţă în mod legal contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia din 3 august 2010.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
La dosar intimaţii-reclamanţi au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi au depus la dosar copiile ordonanţelor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin din 9 martie 2011 şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş din 6 mai 2011 prin care s-a dispus pe de o parte neînceperea urmăririi penale faţă de reclamanţii-intimaţi şi pe de altă parte respingerea plângerii recurentei împotriva soluţiei de neîncepere a urmăriri penale.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
În cauză sentinţa atacată, prin care s-a admis acţiunea reclamanţii-intimaţi şi s-a dispus anularea deciziilor privind atragerea răspunderi solidare din 30 aprilie 2010 şi privind soluţionarea contestaţiei administrative din 3 august 2010, este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii şi aprecierea temeinică a probelor administrate în raport de situaţia de fapt.
Curtea nu va reţine susţinerile din motivele de recurs, pe situaţia de fapt, în mod corect instanţa de fond constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii solidare a reclamanţilor-intimaţi împreună cu debitoarea SC R. SRL.
Din probele administrate nu rezultă teza susţinută în sensul că reclamanţilor-intimaţi au înstrăinat, la data de 8 octombrie 2008, cu rea credinţă părţile sociale deţinute la SC R. SRL şi că ar fi determinat insolvabilitatea firmei, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat.
Curtea constată că toate facturile pentru care a fost angajată răspunderea solidară, au fost emise ulterior datei de 8 octombrie 2008, respectiv 16 octombrie 2008, data cesionării părţilor sociale pe care intimaţii le-au deţinut la SC R. SRL şi respectiv după comunicarea tuturor documentelor financiar-contabile precum şi a ştampilelor SC R. SRL.
Toate facturile în baza cărora au fost reţinute obligaţii fiscale către bugetul de stat au fost emise în perioada 31 octombrie 2008-19 ianuarie 2009 emise ulterior datei de 8 octombrie 2008 şi au fost semnate şi ştampilate de noii asociaţii şi administratori numiţii G.A.L. şi B.J.O.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicat în condiţiile în care în cauză nu există şi nu a fost probată vreo rea credinţă din partea reclamanţilor-intimaţi, iar cesionarea părţilor sociale nu reprezintă o înstrăinare de bunuri mobile. Cu atât mai mult cu cât cesionarea părţilor sociale a avut loc anterior emiterii facturilor pentru obligaţiile neachitate la bugetul de stat, reclamanţii neavând nici o legătură cu activitatea societăţii debitoare.
Soluţia instanţei de fond este confirmată şi de soluţiile pronunţate de organele penale competente în ceea ce priveşte plângerile formulate de recurenta-pârâtă.
Prin rezoluţia din 9 martie 201 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă B.J.O. şi neînceperea urmăririi penale faţă de reclamanţi-intimaţi.
În ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale dosar recurs s-a reţinut că în cauză nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, pe situaţia de fapt menţionată de recurenta-pârâtă. Aceasta deoarece nu a existat o transmisiune fictivă a părţilor sociale ci una reală iar în cauză nu a existat o plângere penală în curs la data cesionării părţilor sociale, iar din probele depuse nu s-a demonstrat de recurenta-pârâtă că cesiunea s-a făcut în scopul zădărnicirii unei urmăriri penale pentru comiterea unei infracţiuni fiscale.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată pentru ordonanţa din 6 mai 2011, dosar recurs prin care s-a respins plângerea formulată de recurenta-pârâtă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.P. Reghin împotriva sentinţei civile nr. 177 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3441/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
