ICCJ. Decizia nr. 4799/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4799/2011
Dosar nr. 3170/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 5061 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii şi, în consecinţă, pe acest temei a respins cererea formulată de către reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, având ca obiect anularea deciziei din 18 martie 2010 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă că prin decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului din 18 martie 2010, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 42 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 16 din Decizia 187/2006. S-a reţinut în sarcina acesteia că în data de 18 ianuarie 2010, postul de televiziune A., a difuzat, în direct, în intervalul orar 17:00-19:00, o ediţie a emisiunii „A.D.”, cu încălcarea prevederilor privind protecţia copiilor, în cadrul serviciilor de programe, precum şi a dreptului la propria imagine şi a vieţii private a persoanei.
Decizia a fost comunicată reclamantei prin fax la data de 19 martie 2010, iar prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 24 martie 2010, potrivit recipisei de confirmare de primire depuse de către pârâtă.
La data de 9 aprilie 2010 a fost depusă la poştă (Oficiul Poştal 73 Bucureşti) cu scrisoare recomandată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prezenta acţiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul instanţei la data de 9 aprilie 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii actului contestat, „actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.”
Astfel, faţă de data comunicării deciziei, 19 martie 2010, ultima zi pentru depunerea acţiunii în contencios administrativ, calculată potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., era 5 aprilie 2010, prin prorogarea acestuia, potrivit dispoziţiilor alin. (5) al art. 101.
Instanţa de fond nu a reţinut susţinerile reclamantei referitoare la curgerea termenului de contestare de la data de 24 martie 2010, data comunicării deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului din 11 iunie 2009 de către autoritatea pârâtă reclamantei, prin poştă, întrucât a apreciat că prima comunicare a deciziei a avut loc la data de 19 martie 2010, prin fax, în condiţiile dispoziţiilor art. 86 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. şi este evidentă primirea acestei comunicări în condiţiile în care reclamanta a difuzat textul sancţiunii în aceeaşi zi de 19 martie 2010, la orele 18:12, 18:46 şi 19:42, potrivit raportului de monitorizare depus.
Instanţa de fond nu a reţinut nici susţinerile reprezentantului reclamantei referitoare la nevalabilitatea comunicării deciziei prin fax, în condiţiile în care aceasta este o modalitate legală de comunicare a actelor de procedură, alternativă celei prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire, de esenţa mijlocului de comunicare fiind asigurarea transmiterii textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC A. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-reclamantă, invocând ca temei al cererii de recurs promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) şi art. 86 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu greşita aplicare a legii, considerând în mod eronat că data comunicării deciziei din 18 martie 2010 a intimatului Consiliul Naţional al Audiovizualului, în raport de care se calculează şi termenul de contestare (15 zile), a fost 19 martie 2010, potrivit raportului de fax ataşat.
În opinia recurentului, prevederile art. 96 alin. (3) C. proc. civ. au fost încălcate, întrucât confirmarea primirii textului actului nu poate fi făcută în această modalitate, numai scrisoarea recomandată cu confirmare de primite putând echivala cu o astfel de dovadă, mai cu seamă că instanţa de fond nu a verificat şi nici nu a stabilit că nr. de telefon menţionat pe dovada de fax aparţine societăţii recurente.
În fine, recurenta a arătat că data ce se impune a fi luată în considerare în calculul termenului legal de depunere al contestaţiei împotriva deciziei din 18 martie 2010 a Consiliului Naţional al Audiovizualului este data comunicării prin poştă, respectiv 24 martie 2010.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată şi actele dosarului prin prisma criticilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine că potrivit art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cercetarea fondului, în considerarea celor în continuare arătate.
Prima instanţă, prin hotărârea recurată, a respins ca tardiv formulată acţiunea recurentei-reclamante, având ca obiect solicitarea de anulare a deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului din 18 martie 2010, apreciind că termenul de 15 zile de contestare începe să curgă de la data comunicării realizată prin fax, la 19 martie 2010, în conformitate cuc prevederile art. 86 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit acestui text de lege, comunicarea cererilor şi actelor de procedură, prin excepţie de la regula instituită în alin. (1), în sensul comunicării prin agenţi procedurali ai instanţei, se face prin poştă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, printre care se numără şi transmiterea prin fax, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului.
Raportat însă la dovezile administrate în cauză, respectiv simpla şi unica depunere la dosar a reportului din data de 19 martie 2010 pe care figurează înscris un număr de telefon, în lipsa unei pagini de însoţire pe care să fie înscrise numele şi eventual calitatea persoanei din cadrul societăţii reclamante în atenţia căreia s-a efectuat o astfel de transmitere, nu reprezintă în opinia Înaltei Curţi o modalitate efectivă de comunicare, cu confirmarea primirii actului, chiar în modalitatea efectuată, în sensul textului de lege indicat.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă a contestat primirea pretinsului fax ca şi numărul de telefon (fax) la care s-a transmis, iar faţă de enunţul art. 86 alin. (3) C. proc. civ., coroborarea cu alte elemente de fapt pentru confirmarea primirii actului nu este prevăzută şi nici admisibilă.
Prevederile art. 86 C. proc. civ. consacră posibilitatea comunicării actelor de procedură în mai multe variante, dar în acelaşi scop, respectiv al încunoştinţării efective şi al eliminării, pe cât posibil a situaţiilor ca actele comunicate să nu parvină destinatarului.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază aşadar că formalitatea impusă de textul legal incident referitoare la comunicarea şi respectiv confirmarea primirii actului atacat de recurentă s-a realizat cu respectarea normei arătate numai prin transmiterea deciziei contestate prin poştă, cu confirmare de primire la data de 24 martie2010.
Totodată Înalta Curte reţine că sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că acţiunea formulată şi depusă la oficiul poştal la 9 aprilie 2010 a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2001, astfel că în mod nelegal s-a reţinut de către prima instanţă tardivitatea depunerii cererii.
Faţă de cele arătate, pe temeiul legal sus menţionat, se va admite aşadar recursul de faţă, se va casa hotărârea primei instanţe şi întrucât fondul cauzei nu a fost cercetat, se va trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 5061 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3464/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
