ICCJ. Decizia nr. 3464/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3464/2011
Dosar nr. 422/2/2010
Şedinţa publică de la 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1.Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti , la data de 18 ianuarie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I., constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa acestuia.
În motivarea acţiunii a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.H. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea/dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul I.I. figurează.
A mai arătat reclamantul că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare din 20 octombrie 2009, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, domnul I.I. având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Timiş a propus informarea organelor de partid despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu literar, de către o persoană urmărită de Securitate.
Pârâtul a reţinut următoarele cu privire la lucrările considerate ca având un „conţinut necorespunzător": „în numărul din 20 martie 1977 al ziarului „N.B.Z.” B.N. a intenţionat să publice o poezie, poezie care contravine în mod absolut liniei directoare trasate de partid în creaţia literară.
S-a mai arătat că de asemenea, în cadrul aceleiaşi urmăriri informative, pârâtul a dirijat reţeaua informativă din legătura personală a domniei sale pentru a obţine informaţii atât despre titularul dosarului, cât şi despre legăturile şi rudele acestuia. Notele primite de la surse au fost exploatate de ofiţerii de Securitate aşa cum rezultă şi din materialele depuse în probatoriu: „Să fie în atenţia noastră în timpul şederii lui în ţară"; „Luat în atenţie". Introduceţi cartonaş cu dungă roşie lui B.S., pentru a ne semnala intrările în ţară şi a ne ocupa de el. 25 iunie 1986”.
Reclamantul a apreciat că activităţile desfăşurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securităţi au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3854 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Potrivit acestor dispoziţii, lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, s-a reţinut că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi în această calitate a desfăşurat activitatea de dirijare a informatorilor Securităţii constând în preluarea notelor informative date de aceştia cu privire la titularul dosarului de urmărire informativă şi stabilirea, cu privire la unele dintre aceste note, a unor instrucţiuni referitoare la exploatarea lor de alte servicii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că notele primite de la surse au fost exploatate de ofiţerii de Securitate, conform instrucţiunilor pârâtului.
De asemenea, pârâtul a propus informarea organelor de partid despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu literar de către o persoană urmărită de Securitate.
Activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de ofiţer de Securitate au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a persoanei urmărite şi a familiei acesteia.
Curtea a mai reţinut că simpla furnizare a unor informaţii din viaţa privată a unei persoane, ca urmare a dirijării informatorilor de către ofiţerii de Securitate, este suficientă pentru a se constata existenţa unei îngrădiri a dreptului la viaţă privată, atât de către sursele Securităţii, cât şi de către ofiţerii care au desfăşurat activitatea de dirijare, luarea uneia dintre măsurile enumerate de pârât nefiind o condiţie prevăzută de lege pentru a se reţine îngrădirea acestui drept.
3.Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs I.I. şi a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.
În motivele de recurs se arată că, în raport cu atribuţiile sale de serviciu, instanţa a reţinut în mod greşit că a avut calitatea de a da instrucţiuni unor ofiţeri de securitate pentru că nu a avut nicio funcţie de conducere.
Pe de altă parte, propunerea informării organelor de partid era obligatorie pentru toţi ofiţerii de miliţie sau securitate în cazul persoanelor care aveau calitatea de membru de partid şi era o sarcină pe linie de partid nu numai de serviciu.
Tot raportat la atribuţiile sale de serviciu, instanţa de fond a apreciat în mod greşit, în contradicţie cu alte soluţii adoptate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au arătat că activitatea de contraspionaj nu poate fi apreciată ca derulată în scopul oprimării unor drepturi ale cetăţenilor români.
4.Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a probatoriului administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Acţiunea în constatare adresată instanţei de fond de către C.S.N.A.S. a vizat stabilirea calităţii de lucrător al securităţii pentru pârâtul I.I..
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din interpretarea textului se duce că pentru a se stabili calitatea de lucrător textul de lege trebuie îndeplinite două condiţii:
- persoana să fi avut calitate de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al securităţii în perioada 1945-1989.
- prin activitatea desfăşurată să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Dacă în privinţa primei condiţii nu există dubii întrucât pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989 la Inspectoratul Judeţean de Securitate Timiş, fapt necontestat de pârât, în privinţa celei de-a doua condiţii au fost depuse probe la dosar.
De altfel nici în motivele de recurs, recurentul nu critică îndeplinirea acestei condiţii decât prin invocarea atribuţiilor de serviciu.
Însă, din probele administrate în cauză rezultă că prin activităţile desfăşurate a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
De remarcat este faptul că activităţile desfăşurate de recurent nu au vizat numai activitatea de contraspionaj, aşa cum susţine acesta deoarece din notele informative, rapoarte rezultă recrutarea unui informator pe linia problemei P.N.Ţ. şi în rândul fiilor de foşti conducători P.N.Ţ.”urmărirea unei persoane bănuite de intenţia de trecere frauduloasă a frontierei”.
Chiar şi celelalte note ale recurentului referitoare la persoana care a sesizat C.N.S.A.S. pentru efectuarea verificărilor vizează îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului care erau garantate de legislaţia în vigoare la acea vreme.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei nr. 3854 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4799/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 4800/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
