ICCJ. Decizia nr. 4802/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4802/2011
Dosar nr. 288/43/2010
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi suspendarea executării actului normativ atacat, pe motiv că această hotărâre este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi cuprinde dispoziţii care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.
Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerinţele cazului bine justificat şi al existenţei unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României, cu citarea Consiliului naţional pentru combaterea discriminării şi ca lipsită de obiect cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi cu împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, anterior sesizării instanţei de judecată, acţiunea este inadmisibilă.
Curtea a reţinut, totodată că întrucât reclamanta a înţeles să stabilească cadrul procesual prin chemarea în judecată doar a Guvernului României, nu se poate pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamanta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins ca iandmisibilă acţiunea întrucât, după sesizarea instanţei a trimis cererea Guvernului României pentru îndeplinirea procedurii prealabile, cu toate acestea instanţa nu i-a acordat un nou termen pentru a intra în posesia rezultatului demersului întreprins.
A mai susţinut recurenta că decizia de pensionare reprezintă un act juridic civil, iar nu un act administrativ, astfel că nu este necesară procedura prealabilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, analizând actele şi lucrările dosarului constată că în mod correct prima instanţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziţii „ Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.
Respectarea termenului şi condiţiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerinţă specială de existenţă a dreptului la acţiune pe calea contenciosului administrativ şi încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanţa de judecată.
În cauza de faţă reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 fără să facă dovada efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanţei de judecată. Formularea plângerii după sesizarea instanţei echivalează cu neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3471/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
