ICCJ. Decizia nr. 3461/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3461/2011
Dosar nr. 11630/2/2009
Şedinţa publică de la 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 10 decembrie 2009, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, A.N.R.P. şi Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâţilor la plata primei tranşe de 250.000 RON din suma de 500.000 RON stabilită prin decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă în baza Legii 247/2005, sumă actualizată în raport de indicele de inflaţie, începând cu 1 noiembrie 2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că urmare a dispoziţiei din 8 noiembrie 2006 a Primarului Municipiului Bucureşti, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis prin decizia nr. 1859 din 01 noiembrie 2007, în favoarea reclamantei, titlul de despăgubire pentru suma de 559.605,43 RON.
În vederea efectuării plăţii reclamanta a deschis un cont corect la Banca T., ulterior solicitând în numeroase rânduri îndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 3 lit. h) Capitolul I din Titlul VII al Legii 247/2005 de către pârâţi.
A mai arătat reclamanta că potrivit dispoziţiilor legale amintite, pârâţilor le revenea obligaţia de a plăti prima tranşă din suma acordată prin titlul de despăgubire în termen de un an de la emiterea titlului de despăgubire, astfel încât prin trecerea acestui termen pârâtele se află de drept în întârziere.
Prin întâmpinări Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Ministerul Finanţelor Publice au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.
La termenul de judecată de la 18 mai 2010 reclamanta şi-a restrâns acţiunea arătând că înţelege să renunţe la judecata în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât instanţa, luând act de cererea de renunţare la judecată formulată de către reclamantă faţă de aceşti pârâţi, nu a mai analizat excepţiile invocate.
La termenul de judecată de la 1 iunie 2010 s-a dispus introducerea în cauză a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3842 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a luat act de cererea reclamantei de renunţare la judecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis acţiunea formulată de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi Direcţia Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi a obligat pârâtele să achite reclamantei prima tranşă de 250.000 RON din suma totală de 500.000 RON stabilită prin Decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007, actualizată în raport cu indicele de inflaţie începând cu 1 noiembrie 2008 la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
În prezenta cauză reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 în cuantum total de 559.605,43 RON, respectiv plata primei tranşe din această sumă actualizată în raport cu indicele de inflaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
Potrivit art. 181 alin. (2) din Titlul VII al Legii 247/2005, dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 RON, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acesteia în acţiuni emise de Fondul P., fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
Dispoziţiile art. 141 alin. (3) prevăd ca atribuţie principală a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, în limita unei sume de maxim 500.000 RON, cu respectarea termenelor şi a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h), stabilind totodată modalitatea de plată a sumelor înscrise în titlurile de plată, respectiv într-o singură tranşă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 RON şi în două tranşe pe o perioadă de doi ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 RON.
Curtea a apreciat că apărarea pârâtelor în sensul că dosarul de opţiune al reclamantei înregistrat în baza de date va fi analizat în situaţia în care A.N.R.P. - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidităţi financiare şi cea referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora pe o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a acesteia se suspendă emiterea titlurilor de plată este neîntemeiată, pe de o parte, întrucât titlul de plată al reclamantei era eliberat la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale, iar pe de altă parte având în vedere dispoziţiile art. 182 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 128/2008 care impun doar plata despăgubirilor băneşti în numerar în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, nu şi emiterea titlului de plată care se face imediat după depunerea cererii de opţiuni.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs A.N.R.P., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. să fie casată sentinţa ca fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Se arată, în motivele de recurs, că emiterea titlurilor de plată şi plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P., în conformitate cu art. 182 lit. a) din Titlul VII şi art. 182 pct. 1 din H.G.nr. 128/2008.
Cererea reclamantei este înregistrată sub nr. 04679 din 17 iunie 2008, iar plata a fost efectuată în limita disponibilităţilor băneşti până la cererea de opţiune înregistrată sub nr. 03967 din 29 aprilie 2008.
În ceea ce priveşte termenul de 15 zile pentru emiterea titlului de plată, recurenta arată că emiterea titlului de plată se face în ordinea cererilor de opţiune în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor financiar şi s-a stabilit şi un criteriu obiectiv - cel al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile asigurându-se egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Chiar jurisprudenţa CEDO a statuat că trebuie să existe un just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
Tocmai având în vedere impactul semnificativ asupra bugetului de stat s-a adoptat O.U.G. nr. 62/2010 care a suspendat emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani.
Referitor la actualizarea sumei în raport cu indicele de inflaţie începând 1 noiembrie 2008 se invocă faptul că actele normative nu prevăd actualizarea sumelor de bani stabilite prin de decizii emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond obligarea A.N.R.P.- Direcţia pentru Plata Despăgubirilor în Numerar la plata primei tranşe de 250.000 RON din suma de 500.000 RON stabilită prin decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă în baza Legii nr. 247/2005.
Prin decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-au fost acordate reclamantei V.M. despăgubiri în sumă de 559.605,43 RON.
Pentru că era depăşită suma de 500.000 RON a formulat cerere de opţiune înregistrată la A.N.R.P. din 17 iunie 2008 şi a optat pentru titluri de plată de 500.000 RON şi titluri de conversie pentru 59.605,43 RON.
Instanţa de fond a respins apărările recurentei-pârâte referitoare la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 62/2010 deoarece titlul de plată al reclamantei ar fi fost eliberat la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale, însă din probele aflate la dosar nu rezultă că s-ar fi emis titlu de plată în favoarea reclamantei pentru suma de 250.000 RON, la plata căreia a fost obligată recurenta-pârâtă prin sentinţa recurată în prezenta cauză.
În cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu trebuie confundat titlu de despăgubire cu titlu de plată.
Titlul de despăgubire este emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza deciziilor/dispoziţiilor unităţilor deţinătoare şi în urma evaluării, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sau art. 16 alin. (8) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii lor în funcţie de valoarea despăgubirilor.
Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 181 alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acţiuni emise de Fondul P., fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
Dacă titlu de despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 181 alin. (3), persoana beneficiară poate opta între:
- primirea de acţiuni la Fondul „P.” sau
- emiterea titlurilor de plată, în condiţiile art. 141 şi, până la concurenţa despăgubirilor totale acordate, acţiuni emise de Fondul P..
Reclamantei i-a fost emis titlu de despăgubire (decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 559.605,43 RON, a formulat cererea de opţiune, prin care a solicitat plata în numerar a sumei de 500.000 RON şi pentru diferenţa de 59.605,43 RON a solicitat conversia în acţiuni la Fondul P..
A fost emis şi titlul de conversie (decizia nr. 416 din 20 iunie 2008 emisă de A.N.R.P.), dar nu i-a fost emis titlu de plată pentru prima tranşă de 250.000 RON.
Potrivit art. 182 lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acţiuni emise de Fondul P. şi primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită şi un titlu de conversie, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire şi titlu de plată.
Titlu de plată se va emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, potrivit art. 181 alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de plată se emit şi în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 182.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 128/2008.
Însă, în speţă, reclamanta a solicitat obligarea la plata primei tranşe dar nu a solicitat şi obligarea la emiterea titlului de plată, în lipsa acestuia nu se poate achita suma de 250.000 RON aferentă primei tranşe.
De fapt, prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o durată de 2 ani, or, în cauză, cum reclamantei nu i-a fost emis un asemenea titlu până la adoptarea actului normativ, susţinerile instanţei de fond sunt greşite.
Soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că nu se poate solicita plata sumei de 250.000 RON înainte de emiterea titlului de plată pentru această sumă, astfel că cererea reclamantei este prematur formulată.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 3842 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4799/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
