ICCJ. Decizia nr. 4804/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4804/2011
Dosar nr. 626/46/2008*
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea înregistrată la data 12 aprilie 2011, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, petenta SC A.C.C. SRL Curtea de Argeş a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş, restituirea cauţiunii în cuantum de 20.000 RON, depusă în Dosarul nr. 626/46/2008, motivat de faptul că sunt îndeplinite condiţiile art. 7231 C. proc. civ., prin aceea că s-a soluţionat irevocabil cererea ce a făcut obiectul dosarului mai sus amintit.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrative şi fiscal, prin încheierea nr. 40/F-CC din 11 mai 2011 a admis cererea formulată de petenta SC A.C.C. SRL Curtea de Argeş şi a restituit cauţiunea depusă cu recipisa de consemnare din 26 septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că actuala petiţionară a solicitat Curţii de Apel Piteşti, la data 13 august 2008, suspendarea executării deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Argeş, solicitare în raport cu care i s-a pus în vedere şi a achitat o cauţiune de 20.000 RON. Cererea a fost admisă prin sentinţa nr. 135/F-C/2008 pronunţată în Dosarul nr. 626/46/2008, soluţie menţinută prin decizia nr. 1956/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A mai reţinut Curtea că temeinicia deciziei de impunere a fost verificată şi pe fond, statuându-se asupra acesteia prin sentinţa nr. 229/F-Cont/2009 pronunţată în Dosarul nr. 782/46/2009, hotărâre rămasă, de asemenea, irevocabilă prin decizia nr. 4682/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care au fost respinse ambele recursuri.
Totodată, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 7231alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „cauţiunea se eliberează celui ce a depus-o dacă în 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a fondului nu s-a formulat cerere pentru plata unor eventuale despăgubiri determinate de suspendarea pronunţată”.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Argeş, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă că în mod nelegal prima instanţă a restituit cauţiunea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 C. proc. civ., în sensul că litigiul dintre părţi nu a fost soluţionat irevocabil în favoarea intimatei reclamante, aceasta în prezent datorând suma de 14.296 RON şi 16.976 RON, cu accesoriile aferente.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 40/F-CC din 11 mai 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea reclamantei SC A.C.C. SRL şi a dispus restituirea cauţiunii depusa cu recipisa de consemnare din 26 septembrie 2008, cauţiune în cuantum de 20.000 RON.
Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa de judecata a reţinut că în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. în sensul ca recurenta-pârâtă nu a formulat, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinţei nr. 229/F-Cont din 16 decembrie 2009, cerere de despăgubiri pentru acoperirea unui eventual prejudiciu determinat de suspendare.
Prin cererea de recurs, recurenta D.G.F.P. Argeş critică soluţia pronunţata pe considerentul că instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. atâta timp cât societatea ar datora suma de 14.296 RON şi 16.976 RON, cu accesoriile aferente.
Recursul este nefondat.
În cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. în conformitate cu care cauţiunea se eliberează celui care a depus-o dacă, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionat fondul litigiului, cel îndreptăţit la plata eventualelor despăgubiri nu a formulat cerere de acordare a despăgubirilor.
Înalta Curte reţine că fondul litigiului a făcut obiectul Dosarului nr. 782/46/2009, iar prin sentinţa nr. 129/F-CONT din 16 decembrie 2009 a fost admisa în parte contestaţia formulată în sensul desfiinţării, în parte, a deciziei de impunere.
Or, sentinţa nr. 229/2008 a rămas irevocabilă la data de 29 octombrie 2010 prin decizia nr. 4682 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 782/46/2009 prin care a fost menţinută ca legală şi temeinică sentinţa nr. 229/2009, iar SC A.C.C. SRL a formulat cerere de restituire a cauţiunii la data de 12 aprilie 2011.
Rezultă din cele mai sus expuse că recurenta nu a formulat, în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinţei nr. 229/2009, cerere de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a suspendării executării deciziei de impunere din 2008 până la soluţionarea irevocabila a contestaţiei formulate împotriva acestei decizii.
Faptul ca prin decizia nr. 4682 din 29 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti prin care au fost menţinute, în parte, actele fiscale atacate pentru suma de 14.296 RON şi 16.976 RON cu accesoriile aferente, nu are nicio influenţă, atâta timp cât dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. nu condiţionează restituirea cauţiunii de admiterea sau nu a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal.
De altfel sumele reţinute de Curtea de Apel Piteşti ca fiind datorate, respectiv suma de 14.296 RON şi 16.976 RON cu accesoriile aferente, au fost achitate de societatea reclamantă, în totalitate, aspect ce rezultă atât din certificatul de atestare fiscală din 6 octombrie 2011, cât şi din decontul de taxă pe valoare adăugată pentru luna ianuarie 2011, înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Curtea de Argeş din 24 februarie 2011.
În consecinţă, având în vedere considerentele susmenţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş împotriva încheierii nr. 40/F din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3508/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
