ICCJ. Decizia nr. 4812/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4812/2011
Dosar nr. 4002/2/2010
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 mai 2008, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului C.P.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţelor de contencios, excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 1512 din 17 noiembrie 2009 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Prin sentinţa civilă nr. 1056 din 30 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.
La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr. 4002/2/2010.
Prin sentinţa nr. 4667 din 23 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.P. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că pârâtul C.P. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Biroului de Contrainformaţii al Penitenciarului B., având gradul de căpitan, astfel că s-a apreciat a fi îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
De asemenea Curtea a mai constatat că Planul de măsuri şi propunerea de continuare a urmăririi informative a unui deţinut în Penitenciarul B. întocmit şi semnat olograf de către pârât conţine măsurile dispuse de către acesta referitoare la poziţia persoanei urmărite faţă de regimul comunist, intenţiile acesteia după punerea în libertate, prin apropierea unor informatori şi stabilirea intenţiilor ulterioare ale persoanei vizate.
Totodată, din conţinutul raportului cu propunerea de transfer al dosarului „B.B.” la Securitatea judeţului Neamţ reiese că pârâtul a aprobat olograf un plan de urmărire informativă a unei persoane făcând parte din cultul adventist care făcea aprecieri negative la adresa regimului comunist şi îşi manifesta nemulţumirea faţă de modalitatea de cercetare penală şi temeinicia pedepsei aplicate.
A apreciat prima instanţă că din conţinutul înscrisurilor menţionate, rezultă în mod evident că în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, fiind îndeplinită şi ipoteza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.: - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., „instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia” şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”;
Criticile formulate de recurentul-pârât sunt, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond a dat o rezolvare nelegală excepţiei de necompetenţă materială a instanţelor de contencios administrativ în a soluţiona astfel de cauze, în opinia recurentului, competentă fiind instanţa civilă, pentru că este vorba de o acţiune în constatare formulată în baza art. 111 C. proc. civ.
Pe lângă această excepţie, recurentul a invocat în recurs şi excepţiile lipsei de interes, a lipsei calităţii de reprezentat a C.N.S.A.S. şi implicit a lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., fiind evident că nu a acţionat în baza unui mandat legal de reprezentare, cerut expres de O.U.G. nr. 24/2008.
Excepţia necompetenţei materiale, susţine recurentul-pârât este întemeiată şi în raport de faptul că legea contenciosului administrativ este prohibitivă în a se pronunţa în materia actelor administrative de comandament militar;
- în mod eronat a reţinut instanţa de fond că recurentul-pârât ar fi „suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului ce erau garantate şi recunoscute de legile în vigoare”, întrucât acţiunile pretins a fi executate erau cuprinse într-un plan de măsuri, ele rămânând doar pe hârtie, toate aceste acţiuni neavând o finalizare în realitate, iar întocmirea planului de măsuri nu avea ca scop decât acela de a justifica activitatea cotidiană a aparatului de securitate.
În plus, precizează recurentul, această activitate avea un caracter secret, confidenţial, iar analizele de caz se efectuau doar în prezenţa şefului ierarhic.
Nu se poate vorbi de o „îngrădire a drepturilor” individului, atâta timp cât măsurile dispuse în planul de măsuri nu au fost puse efectiv în aplicare şi nu s-au materializat prin cercetarea, abordarea şi cunoaşterea personală a celui vizat prin acţiuni cum ar fi anchetarea, influenţarea şi determinarea celui vizat să accepte o colaborare organizată pe criterii de materiale compromiţătoare, obţinute informativ;
- instanţa de fond, în mod greşit, a trecut la soluţionarea pe fond a cauzei, numai pe baza unor înscrisuri insuficient de convingătoare, fiind astfel lipsită de rol activ;
- hotărârea instanţei de fond este sumar motivată, aceasta necuprinzând toate motivele de fapt şi de drept care să arate convingerea instanţei că a fost dovedită cu prisosinţă apartenenţa recurentului-pârât la serviciile poliţiei politice.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează.
Cât priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ de a soluţiona acţiuni ale C.N.S.A.S. privind constatarea calităţii de lucrător al securităţii, ca în speţa de faţă, instanţa de fond a soluţionat în mod corect această excepţie prin respingerea sa, astfel de acţiuni fiind date prin lege în competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 care stabileşte reguli procedurale referitoare la acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Nici în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu este întemeiată excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios, deoarece obiectul cauzei îl reprezintă constatarea calităţii de lucrător al securităţii a recurentului-pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în speţă nefiind vorba de existenţa unor acte de comandament cu caracter militar la care se referă textul de lege invocat de recurent.
Celelalte excepţii invocate de recurentul-pârât direct în recurs, precum cea a lipsei de interes a C.N.S.A.S. şi a lipsei calităţii sale procesuale active în a promova astfel de acţiuni, sunt de asemenea neîntemeiate, C.N.S.A.S. fiind titularul unor acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, în virtutea reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, act normativ ale cărei prevederi au fost declarate a fi constituţionale, chiar şi în prezenta cauză prin Decizia nr. 1512/2009 a Curţii Constituţionale.
O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum se reţine prin decizia Curţii Constituţionale, urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Criticile vizând aspectele de fond ale speţei sunt şi ele nefondate.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile textului art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece intimatul-pârât şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Biroului de Contrainformaţii al Penitenciarului B., având gradul de căpitan, deci a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, în această calitate întocmind şi semnând olograf un plan de măsuri şi propunerea de continuare a urmăririi informative a unui deţinut în Penitenciarul B., măsurile dispuse cu privire la acest deţinut fiind legate de poziţia acestuia faţă de regimul comunist şi intenţiile sale după punerea în libertate.
Totodată, prima instanţă a reţinut în mod corect şi faptul că intimatul-pârât a aprobat olograf un plan de urmărire informativă a unei persoane făcând parte din cultul adventist, care făcea aprecieri negative la adresa regimului comunist şi îşi manifesta nemulţumirea faţă de modalitatea de cercetare penală şi temeinicia pedepsei aplicate.
Deci, contrar celor susţinute de recurentul-pârât, acţiunile cuprinse în planul de măsuri au avut o finalitate reală, ele nu au rămas pur şi simplu pe hârtie, persoanelor urmărite informativ fiindu-le îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de legislaţia în vigoare la acea dată, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea opiniilor şi libertatea conştiinţei şi a religiei, astfel cum corect a apreciat instanţa de fond.
Nu poate fi reţinută nici lipsa de rol activ a instanţei de fond, pe motiv că nu a administrat probe suficiente cu înscrisuri în dovedirea acţiunii C.N.S.A.S., astfel cum critică sentinţa într-un alt motiv de recurs pârâtul, pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, cele reţinute de instanţa de fond au rezultat din nota de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 de către C.N.S.A.S., Direcţia Investigaţii, care la punctul C vorbeşte despre „documentele care atestă calitatea de lucrător al securităţii a „pârâtului”, documente concretizate în plan de măsuri şi propunere de continuare a urmăririi informative „O.” privind pe H.O. deţinut în Penitenciarul B. şi raport cu propunere de transfer al „B.B.” la Securitatea judeţului Neamţ din 1987, întocmite şi semnate olograf de intimatul-pârât C.P.
Documentele emise de C.N.S.A.S. se bucură de prezumţia de veridicitate până la proba contrarie.
Hotărârea instanţei de fond, contrar criticilor formulate de recurent, cuprinde o motivare amplă, fiind arătate motivele de fapt şi de drept care au îndreptăţit instanţa la admiterea acţiunii C.N.S.A.S. şi constatarea calităţii de colaborator al C.N.S.A.S. a intimatului-pârât.
Aşadar, motivele de recurs invocate de pârât sunt nefondate, iar sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută.
În conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de pârât urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinţei nr. 4667 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
