ICCJ. Decizia nr. 4924/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4924/2011
Dosar nr. 1372/42/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 4182/120/2010, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâtele C.A.S. Dâmboviţa şi C.N.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie anulate măsura dispusă prin raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, ca nelegală, ca şi dispoziţia de imputare din 1 iulie 2010, ca neîntemeiată şi să fie exonerat de la plata sumei de 1.800 RON. Totodată s-a solicitat şi suspendarea executării dispoziţiei de imputare din 1 iulie 2010, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul universitar 2008-2009, a urmat cursul de master postuniversitar „Auditul entităţilor publice şi private”, finanţat de C.A.S. Dâmboviţa, conform prevederilor art. 50 şi art. 51 din Legea nr. 188/1999 şi H.G. nr. 1066/2008, în baza referatului aprobat de conducerea instituţiei şi vizat pentru legalitate de compartimentul juridic.
A învederat reclamantul că studiile urmate a căror valoare i se impută sunt studii postuniversitare de master şi nu studii universitare de master ciclu II, cum eronat s-a interpretat şi reţinut în raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a măsurii dispuse în raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, raportat pe de-o parte la prevederile cuprinse în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în 1999, cu modificările şi completările ulterioare, lege care prevede masteratul ca fiind curs postuniversitar, forma de perfecţionare a pregătirii profesionale, iar pe de altă parte, raportat la „Metodologia organizării şi desfăşurării concursului de admitere la studii universitare şi postuniversitare de masterat în învăţământul superior pentru anul universitar 2008/2009” a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Universitatea V. Târgovişte.
În motivarea excepţiei, a arătat că potrivit acestei metodologii, Universitatea V. Târgovişte a organizat concurs de admitere în anul universitar 2008/2009 atât pentru ciclul II de studii universitare de master (conform Legii nr. 288/2004), cât şi admitere la studii postuniversitare de masterat (conform Legii învăţământului nr. 84/1995).
A mai arătat reclamantul că măsura dispusă prin raportul de control din 1 aprilie 2010, care a avut drept consecinţă emiterea dispoziţiei de imputare din 1 iulie 2010, a avut la bază o interpretare greşită a legii, prin confuzia studiilor universitare de master cu cele postuniversitare de master, care, potrivit Legii nr. 84/1995, constituie o formă de perfecţionare a pregătirii profesionale, finanţarea cursului postuniversitar de master fiind în acord cu prevederile art. 52 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificări şi completări ulterioare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1447 din 30 noiembrie 2010, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin sentinţa nr. 12 din 17 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a raportului de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, invocată de reclamantul D.I. şi ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost aceasta precizată, în contradictoriu cu pârâtele Casa de asigurări de sănătate Dâmboviţa şi C.N.A.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că problema ce se impune a fi dezlegată în speţa de faţă este dacă masteratul urmat de reclamant echivalează cu studii postuniversitare sau are natura unor studii universitare.
Astfel, potrivit art. 3 din H.G. nr. 404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de master, studiile master reprezintă ciclul II al studiilor universitare, iar potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, nu constituie forme de perfecţionare profesională şi nu pot fi finanţate din bugetul de stat, studiile universitare.
În acest context, instanţa a reţinut că, în mod legal i s-a imputat reclamantului suma de 1.800 RON achitată din bugetul C.A.S. Dâmboviţa pentru efectuarea masteratului „Auditul entităţilor publice şi private”, cât timp actul normativ special prevede clar că acestea reprezintă ciclul II al studiilor universitare.
Faţă de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanţa a respins ca neîntemeiată şi excepţia de nelegalitate invocată, deoarece raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010 s-a întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul D.I.
În termen legal împotriva hotărârii primei instanţe ale cărei considerente au fost succint prezentate, a formulat recurs reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică recurentul a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile art. 4 din această lege, acesta având natura juridică a unui act preparator. S-a mai arătat că totuşi măsura dispusă prin acelaşi raport de control al C.N.A.S., prin raportare la textele legale incidente, este întemeiată dată fiind reglementarea cuprinsă în Legea nr. 288/2004 potrivit cu care studiile universitare sunt organizate pe 3 cicluri, fiecare având un regim distinct.
În fine, recurentul a mai susţinut că prevederile legale în materie demonstrează că există o delimitare clară între studiile universitare şi cele de masterat, acestea din urmă având caracter de studii post universitare, în sensul arătat şi în art. 52 din Legea nr. 188/2009, astfel că şi sub acest aspect instanţa de fond a realizat o greşită aplicare a legii.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată şi actele dosarului prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare înfăţişate.
Primul motiv de recurs vizând modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei de nelegalitate a măsurii dispusă prin raportul de control al C.N.A.S. nu este întemeiat în sensul şi pentru considerentele ce urmează a substitui motivaţia soluţiei primei instanţe pe acest aspect, apreciată a fi principial corectă în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Independent de argumentele şi criticile contradictorii formulate de recurent care, pe de-o parte susţine că raportul de control al C.N.A.S. nu este un act administrativ, iar pe de alta, afirmă că totuşi măsura ce face parte integrantă din acest raport poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate în condiţiile Legii nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte reţine că respectiva excepţie invocată, se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă şi nu ca netemeiată.
Excepţia invocată de recurentul-reclamant în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/204 nu era admisibilă în condiţiile în care aceasta a fost ridicată de reclamant în cadrul acţiunii al cărei obiect viza, inter alia, dar în mod direct chiar anularea aceluiaşi act, respectiv a aceleiaşi măsuri ce a stat la baza emiterii dispoziţiei de imputare din 1 iulie 2010, a cărei anulare a fost de asemenea solicitată.
Astfel cum constant a reţinut Înalta Curte în jurisprudenţa sa, examinarea actului pe cale directă exclude controlul judecătoresc şi pe calea indirectă, a excepţiei de nelegalitate.
Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte arată că şi în condiţiile în care cu privire la măsura dispusă prin actul de control arătat, recurentul-reclamant ar fi invocat numai excepţia de nelegalitate, fără a solicita concomitent şi anularea acesteia, soluţia legală ce se impunea a fi pronunţată era aceea de respingere ca inadmisibilă a excepţiei ridicate, dată fiind natura de act preparator şi nu de act administrativ, în sensul art. 4 cu referire a art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, şi cum de altfel a învederat recurentul-reclamant.
Nici celelalte critici formulate de recurent nu sunt fondate şi de natură a atrage modificarea sentinţei atacate.
Prima instanţă, identificând corect problema de drept ce se impunea a fi clarificată în cauză, respectiv natura postuniversitară sau universitară a studiilor de master, a determinat cu justeţe, în aplicarea prevederilor legale incidente, că masteratul făcut de reclamant reprezintă ciclul II al studiilor universitare şi ca atare potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 nu putea fi finanţat din bugetul de stat.
H.G. nr. 404/2006, privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat, reglementând cadrul general al acestor studii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004, privind organizarea studiilor universitare, cu modificările ulterioare şi ale O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei statuează cu claritate în sensul că studiile de masterat reprezintă ciclul II al studiilor universitare, fiind şi o etapă obligatorie pentru studiile doctorale.
În raport de această normă legală incidentă în cauză, împrejurarea că Universitatea V. din Târgovişte, unde recurentul a urmat studiile de master, le-a intitulat „studii postuniversitare de masterat”, astfel cum rezultă din contractul încheiat la 14 noiembrie 2008, apare ca lipsită de relevanţă din perspectiva calificării juridice prevăzută în cuprinsul textelor de lege sus arătate.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că dispoziţia de imputare a sumei reprezentând contravaloarea cursului de master urmat de recurent a fost emisă cu respectarea reglementărilor incidente, fiind deci neîntemeiată solicitarea de anulare a acesteia.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte ca respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul D.I. împotriva sentinţei nr. 12 din 17 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3343/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
