ICCJ. Decizia nr. 4922/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4922/2011
Dosar nr. 1239/36/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 413 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC M.D.S.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., D.G.S.C., privind anularea deciziei din 2 iunie 2010 emisă de A.N.A.F., prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale formulate împotriva deciziei de impunere din 28 septembrie 2009, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală şi obligarea A.N.A.F. la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel, examinând legalitatea măsurii adoptate de pârâtă prin decizia din 2 iunie 2010, a constatat că sunt întrunite cerinţele impuse de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., în cauză existând indiciile săvârşirii unei infracţiuni cu înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei.
În acest sens, s-a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa efectuează cercetări faţă de reprezentanţii legali ai SC M.D.S.F. SRL Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2).C. pen., ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Constanţa din data de 8 mai 2009.
Sesizarea din oficiu se referea la livrarea fictivă, în perioada ianuarie 2008-februarie 2009, de produse energetice în regim scutit de plata accizei, către clientul SC B.N.C.S.T. SRL.
Cu privire la SC B.N.C.S.T. SRL şi SC D.I. SRL s-a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa efectuează cercetări faţă de învinuitul G.Z.G., administrator la SC B.N.C.S.T. SRL Constanţa şi G.P. şi N.I., administratori la SC D.I. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în achiziţionarea de la diverşi furnizori, printre care şi SC M.D.S.F. SRL de produse energetice, în regim scutit de la plata accizei, fără ca operaţiunile comerciale să fie înregistrate în evidenţa contabilă şi respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă a sediului social.
Totodată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. a comunicat faptul că relaţiile comerciale dintre SC M.D.S.F. SRL, SC B.N.C.S.T. SRL, SC R.S. SRL, SC M.S. SRL şi SC S.T.N. SRL fac obiectul Dosarului penal nr. 182/P/2009, cercetările fiind în faza actelor premergătoare.
În acest context, Curtea de apel a constatat legalitatea măsurii suspendării contestaţiei adoptată de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F prin decizia din 2 iunie 2010, având în vedere efectuarea cercetărilor penale în legătură cu activitatea societăţii comerciale reclamante şi a celor cu care aceasta a avut raporturi comerciale.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M.D.S.F. SRL Constanţa, societate în reorganizare, prin administrator special şi judiciar, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a dispus soluţionarea contestaţiei sale din 28 octombrie 2009, prin decizia din 2 iunie 2010 a A.N.A.F., D.G.S.C., măsură menţinută prin sentinţa nr. 413 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, deşi recurenta a respectat normele şi obligaţiile ce-i reveneau în calitate de antrepozitar autorizat, în privinţa vânzării de carburant scutit de plata accizelor şi nu a încălcat normele penale, acesta fiind motivul pentru care a solicitat să-i fie soluţionată pe fond contestaţia.
Recurenta a susţinut că nu mai subzistă motivele pentru care s-a suspendat contestaţia sa administrativă, deoarece prin rezoluţia din 29 aprilie 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de administratorul societăţii recurente, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta.
A învederat recurenta că în relaţia de vânzare-cumpărare produse energetice în regim scutit de la plata accizelor, ea şi-a respectat obligaţiile legale, culpa sustragerii de la plata accizei pentru motorina vândută aparţinând SC B.N.C.S.T. SRL, faţă de al cărei reprezentant legal se continuă cercetările în Dosarul penal nr. 907/P/2009 şi SC D.I. SRL, ai cărei reprezentanţi legali au fost trimişi în judecată în Dosarul penal nr. 945 /P/2009.
A concluzionat recurenta că nu poate fi ţinută să răspundă pentru faptele, chiar şi penale, comise de reprezentanţii societăţilor comerciale cărora le-a vândut produse energetice, respectiv pentru utilizarea motorinei scutită de la plata accizelor şi în alte scopuri decât cel de combustibil pentru motor de navigaţie maritimă, declarat în faţa antrepozitarului fiscal.
S-a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia nr. 158 din 2 iunie 2010 intimata A.N.A.F., D.G.S.C. a dispus suspendarea contestaţiei administrative formulată de recurenta-recurentă SC M.D.S.F. SRL împotriva deciziei de impunere privind obligaţii suplimentare de plată din 28 septembrie 2009 emisă de A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa pentru accize în valoare de 16.603.574 RON şi 5.566.642 RON accesorii aferente.
Măsura suspendării soluţionării contestaţiei administrative s-a dispus de către organele fiscale în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., deoarece „organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă”.
Curtea de Apel Constanţa a respins cererea societăţii de anulare a deciziei din 2 iunie 2010 a A.N.A.F. şi de înlăturare a măsurii suspendării soluţionării contestaţiei administrative, având în vedere că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa începuse cercetările faţă de reprezentantul legal al recurentei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prin livrarea fictivă de produse energetice scutite de la plata accizelor în perioada ianuarie 2008-februarie 2009, dar şi faptul că s-au început cercetări în legătură cu relaţiile comerciale dintre recurentă şi beneficiarii produselor, de către D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 182/P/2009.
Instanţa de fond a apreciat corect că erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., existând interdependenţa între posibilul caracter penal al faptelor investigate şi stabilirea corectă a obligaţiilor bugetare în sarcina contribuabilului.
În recurs reclamanta a depus ca act nou, în temeiul art. 305 C. proc. civ., copia rezoluţiei din 29 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 1018/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de fostul administrator al recurentei, întrucât fapta de evaziune fiscală pentru care a fost cercetat nu a fost săvârşită de acesta.
În plus, s-a precizat de către recurentă că Dosarul nr. 182/P/2009 instrumentat de D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află în faza actelor premergătoare.
În materie fiscală dispoziţiile art. 214 C. proc. fisc. reprezintă o reglementare similară celei cuprinse în art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întâietatea rezolvării acţiunii penale fiind în mod evident justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen.
De altfel, art. 22 alin. (1) C. proc. pen. prevede că „hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.
Cele statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea, pentru identitate de raţiune şi în materie fiscală, în privinţa suspendării facultative a procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrativ-fiscale.
Adoptarea măsurii suspendării este condiţionată de înrâurirea hotărâtoare pe care ar avea o constatarea, de către organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracţiuni, asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speţă însă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de singurul reprezentant al recurentei, constatându-se că acesta nu a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în legătură cu produsele energetice scutite de la plata accizelor, comercializate de recurentă, astfel că motivul principal care a condus la suspendarea soluţionării contestaţiei administrative a recurentei, în temeiul art. 214 C. proc. fisc., nu mai subzistă.
Împrejurarea că faţă de reprezentanţii societăţilor care au cumpărat produse scutite de la plata accizelor de la recurentă, s-au început acte premergătoare cercetării penale în Dosarul nr. 182/P/2009 al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fostul administrator al recurentei având calitatea de „martor” în acea cauză, nu justifică menţinerea măsurii suspendării contestaţiei administrative, dispoziţiile art. 214 C. proc. fisc. vizând în mod evident posibila săvârşire de infracţiuni de către reprezentanţii sau prepuşii societăţii în cauză şi nu de către cei care reprezentau sau săvârşeau acte de comerţ în numele partenerilor contractuali.
De altfel, este şi în interesul organelor fiscale să clarifice situaţia recurentei-contestatoare care, potrivit deciziei de impunere din 22 septembrie 2009 datorează bugetului de stat 22.170.216 RON reprezentând accize şi majorări de întârziere, neexistând nici o raţiune pentru întârzierea soluţionării contestaţiei, care are drept consecinţă şi întârzierea executării obligaţiilor bugetare suplimentare stabilite în sarcina acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica sentinţa atacată şi va anula decizia din 2 iunie 2010 emisă de intimata A.N.A.F., pe care o va obliga să soluţioneze contestaţia administrativă a recurentei înregistrată din 28 octombrie 2009.
Se va respinge însă ca neîntemeiată cererea recurentei privind obligarea intimatei A.N.A.F. la plata penalităţilor de întârziere de 1.000 RON/zi, întrucât, organele fiscale au dreptul de a aprecia asupra incidenţei art. 214 C. proc. fisc., nimeni neputând fi pedepsit că şi-a valorificat un drept prevăzut de lege.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat deja, atât organele fiscale, cât şi instanţa de fond au considerat în mod judicios că se impunea suspendarea contestaţiei administrative, însă în recurs s-a făcut dovada terminării cercetării penale, fără să se fi reţinut săvârşirea vreunei infracţiuni de către reprezentantul recurentei, astfel că măsura dispusă nu mai avea justificare nici legală, nici raţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.D.S.F. SRL Constanţa prin administrator judiciar împotriva sentinţei nr. 413 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei SC M.D.S.F. SRL.
Anulează decizia din 2 iunie 2010 emisă de intimata Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. şi obligă această autoritate la soluţionarea contestaţiei fiscale înregistrată din 28 octombrie 2009.
Respinge cererea de obligare a pârâtei A.N.A.F. la plata penalităţilor de 1.000 RON pe zi de întârziere, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3335/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
