ICCJ. Decizia nr. 4923/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4923/2011
Dosar nr. 1190/42/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, reţinând, în esenţă, următoarele:
Reclamantul C.V. a solicitat obligarea pârâtei să-i constate calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, motivat de faptul că urmare a arestării tatălui său pentru motive politice în anul 1958, a fost victima unei măsuri administrative abuzive din partea autorităţilor comuniste.
Deşi reclamantul a invocat în cererea sa prevederile Legii nr. 221/2009, solicitarea de a i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă atrage examinarea cererii sale prin prisma O.U.G. nr. 214/1999.
Domnul C.V. a mai solicitat, în baza altor înscrisuri, printr-o altă cerere de chemare în judecată, să i se recunoască calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 28 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, hotărâre rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2992 din 19 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 27/42/2008.
Conform prevederilor O.U.G. nr. 214/1999, acordarea calităţii solicitate de reclamant este atributul Comisiei de Constatare a Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă. Reclamantul s-a adresat acestei Comisii, cererea fiind înregistrată în Dosarul nr. 620/2003. Comisia a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată prin decizia din data de 25 ianuarie 2007.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, arătând, în esenţă, că s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând readmiterea acţiunii care a mai fost admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3139/2005 şi în Dosarul nr. 12937/01/2005, dar instanţa supremă a dat două decizii contradictorii. Referitor la acţiunea din prezentul dosar, a relatat că a depus acte ce se impun a fi studiate şi, de asemenea, hotărâri definitive şi irevocabile prin care a fost admisă sau a fost respinsă cauza.
La data de 27 septembrie 2011, reclamantul a depus un memoriu ce priveşte completarea şi dezvoltarea motivelor de recurs, însoţit de un set de înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, făcând trimitere la o hotărâre judecătorească a instanţei supreme, decizia civilă nr. 50 din 11 ianuarie 2006, prin care, susţine acesta, i-a fost deja recunoscută calitatea solicitată. În realitate, constată Înalta Curte, prin decizia amintită a fost admisă în parte acţiunea domnului C.V. şi a fost obligat intimatul pârât să-i soluţioneze cererea formulată pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, iar nu că i-a fost acordată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, aşa cum eronat consideră acesta. În baza deciziei civile nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a instanţei supreme, Comisia de Constatare a Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei a soluţionat cererea reclamantului, prin decizia din 25 ianuarie 2007, prin care i-a respins-o ca neîntemeiată.
În prezenta cauză nu a fost contestată decizia mai sus amintită a Comisiei, ci reclamantul s-a adresat direct instanţei de judecată invocând prevederile O.U.G. nr. 214/1999, cu motivarea că a fost supus unor măsuri administrative abuzive ale autorităţilor comuniste.
Cât priveşte completarea motivelor de recurs, din 27 septembrie 2011, au fost depuse tardiv în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 306 C. proc. civ., astfel că nu vor fi examinate de către instanţa de control judiciar.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei nr. 15 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3342/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
