ICCJ. Decizia nr. 5035/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5035/2011
Dosar nr. 2145/122/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta SC A. SRL – Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfiinţarea deciziei nr. 52 din 7 decembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societate împotriva deciziei de impunere fiscală suplimentară din 17 septembrie 2009, şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de plata sumei de 669.298 lei reprezentând TVA suplimentară şi majorări de întârziere la plata TVA.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că organul fiscal a calculat TVA aferent unor operaţiuni de transport internaţional efectuate în perioada 2006-2008, în condiţiile în care transportul internaţional de persoane este scutit de taxe, conform art. 143 C. fisc. Totodată, reclamanta a susţinut că documentele de evidenţă au fost legal întocmite, în sensul că foile de parcurs au fost ştampilate de către Poliţia de Frontieră Română, iar lipsa unei ştampile identice şi din partea vămii nu poate invalida din punct de vedere juridic faptul consemnat de tranzit al graniţei româneşti.
2. Hotărârea de declinare a competenţei
Prin sentinţa civilă nr. 69/CAF din 18 martie 2010, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere cuantumul sumei contestate, în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
3. Hotărârea primei instanţe
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4295 din 2 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin decizia de impunere fiscală suplimentară, contestată în cauză, pârâta a reţinut în sarcina reclamantei obligaţia de plată a TVA suplimentar, precum şi majorări şi penalităţi aferente, întrucât nu a prezentat foi de parcurs sau alte documente vizate de organul vamal, reprezentat prin birourile vamale aflate la frontiera României, pentru operaţiunile de transport internaţional de persoane.
Prin decizia nr. 52 din 07 decembrie 2009, pârâta a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere fiscală suplimentară, reţinând că foile de parcurs folosite de reclamantă ca documente justificative nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1846 din 22 decembrie 2003 şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2222 din 22 decembrie 2006, întrucât nu sunt vizate de organele vamale.
Dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. c) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1846 din 22 decembrie 2003, conform cărora scutirea de TVA în cazul transportului internaţional de persoane este justificat cu foaia de parcurs sau alte documente din care să rezulte data de ieşire/intrare din/în ţară, vizate de organul vamal, au fost abrogate de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2222 din 22 decembrie 2006, care, la art. 7 alin. (2) lit. c), prevede că foaia de parcurs sau alte documente din care să rezulte data de ieşire/intrare din/în ţară, trebuie vizate, după caz, de organul vamal, iar în lipsa vizei organului vamal, pentru transporturile internaţionale din teritorii necomunitare spre România şi din România spre teritorii necomunitare, se va accepta o declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al transportatorului sau a casei de expediţie.
Instanţa a reţinut că, aşa cum reiese din actele dosarului, foile de parcurs prezentate de reclamantă nu sunt vizate de organele vamale, astfel că nu este îndeplinită o condiţie legală esenţială pentru scutirea de TVA.
Totodată, instanţa a apreciat că argumentele reclamantei, fundamentate pe adresa emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (filele 25-27 la dosarul de fond), conform căreia foile de parcurs pot fi utilizate ca documente justificative pentru scutirea de TVA chiar dacă nu sunt vizate de organele vamale, întrucât dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. c) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2222 din 22 decembrie 2006 conţin sintagma „după caz”, ceea ce conferă un caracter facultativ respectivei vize, nu pot fi reţinute întrucât, din interpretarea logică şi sistematică a întregului text, rezultă că, potrivit primei teze, justificarea scutirii se face cu foile de parcurs vizate „după caz” de organele vamale, iar, în continuare, textul are în vedere transporturile internaţionale din teritorii necomunitare spre România şi din România spre teritorii necomunitare, precizând că lipsa vizei organelor vamale poate fi complinită de o declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al transportatorului sau a casei de expediţie.
Prin urmare, Curtea de apel a reţinut că sintagma „după caz” se referă la transporturile în şi din teritoriile necomunitare, când foile de parcurs pot să nu fie vizate de organele vamale, situaţie în care dobândesc caracterul de documente justificative numai împreună cu o declaraţie pe proprie răspundere a reprezentantului legal al transportatorului.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că organele fiscale au interpretat corect normele aplicabile în cauză.
4. Calea de atac exercitată
Reclamanta SC A. SRL – Giurgiu a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că operaţiunile de transport persoane în trafic internaţional pe care le-a efectuat erau scutite de TVA în temeiul art. 143 lit. g) C. fisc., foile de parcurs fiind vizate de poliţia de frontieră, atât la intrarea, cât şi la ieşirea din ţară.
A mai arătat că, după aderarea României la Uniunea Europeană, formalităţile de trecere a frontierei de stat s-au simplificat, motiv pentru care Ordinul nr. 1503/2007 a fost modificat, devenind mai permisiv, în raport cu noul context juridic internaţional.
Prin notele scrise depuse la dosarul de recurs la data de 24 octombrie 2011, recurenta - reclamantă a invocat prevederile art. 6, 10, 11 şi 15 din Acordul INTERBUS, ratificat de România prin Legea nr. 439/2002, conform cărora documentul justificativ al efectuării transportului internaţional de persoane este foaia de parcurs, fără a institui vreo atribuţie a autorităţilor vamale în formalităţile de control. Modelul tipizat al foii de parcurs, modalitatea de completare şi instituţiile de control sunt prevăzute în anexa 3 a Acordului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta – reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 218 C. proc. fisc., decizia nr. 52 din 7 decembrie 2009, prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu i-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere fiscală suplimentară din 17 septembrie 2009, referitoare la plata sumei de 669.298 lei, reprezentând TVA suplimentară şi majorări de întârziere aferente, pentru perioada 2006 – 2008.
Faptul generator al obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar constă într-o serie de operaţiuni de transport rutier internaţional de persoane, pentru care autorităţile fiscale au apreciat că reclamanta nu beneficiază de scutirea de TVA prevăzută în art. 143 alin. (1) lit. g) C. fisc., întrucât contribuabilul nu a prezentat foi de parcurs sau alte documente din care să rezulte data intrării/ieşirii din/în ţară, vizate de organele vamale, aşa cum impun reglementările în materie.
În perioada supusă verificărilor, documentele justificative pentru scutirea de TVA statuată în art. 143 alin. (1) lit. g) C. fisc. au fost reglementate prin nouă acte normative, ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Astfel, în perioada 1 mai 2006 – 31 decembrie 2006 a fost aplicabil Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1846 din 22 decembrie 2003, care în art. 8 alin. (2) prevedea următoarele:
„(2) Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru transportul internaţional de persoane cu mijloace auto se face cu următoarele documente:
a) licenţa de transport;
b) caietul de sarcini;
c) foaia de parcurs sau alte documente din care sa rezulte data de ieşire/intrare din tara, vizate de organul vamal;
d) diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile fiscale in cazul curselor ocazionale;
e) factura pentru contravaloarea biletelor vândute, in situaţia in care vânzarea biletelor se face prin intermediari";.
La data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la U.E., a intrat în vigoare Ordinul nr. 2222 din 22 decembrie 2006, urmat de Ordinul nr. 1503/2007 pentru modificarea instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care în art. 7 alin. (2) prevede că:
";(2) Scutirea de taxa prevăzuta la art. 143 alin. (1) lit. g) C. fisc., pentru transportul internaţional de persoane cu mijloace auto, se justifica cu următoarele documente:
a) licenţa de transport după caz;
b) caietul de sarcini al licenţei de traseu, după caz;
c) foaia de parcurs sau alte documente din care sa rezulte data de ieşire/intrare din/în tara, vizate, după caz, de organul vamal. [.];
d) diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile fiscale in cazul curselor ocazionale;
e) factura pentru contravaloarea biletelor vândute, in situaţia in care vânzarea biletelor se face prin intermediari";.
Alături de reglementările naţionale, în materia supusă analizei sunt aplicabile şi prevederile Acordului INTERBUS, ratificat de România prin Legea nr. 439/2002.
În speţă, recurenta – reclamantă a făcut dovada efectuării transporturilor cu foi de parcurs vizate de structura poliţiei de frontieră, facturi, bilete de călătorie şi diagrame indicând traseul, timpul de conducere şi timpul de odihnă, vizate de Autoritatea Rutieră Română – Agenţia Autorităţii Rutiere Române Giurgiu (filele 59-134,188 – 277 dosar Tribunalul Giurgiu).
Autorităţile fiscale au considerat însă că aceste înscrisuri nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate documente justificative în sensul normelor administrative citate mai sus, pentru că foile de parcurs nu sunt vizate de autorităţile vamale, ci de poliţia de frontieră.
În contextul reglementărilor aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar constată că această interpretare, adoptată şi de judecătorul fondului, este excesivă, dând prevalenţă unei chestiuni de formă, în dauna condiţiei de fond ţinând de realitatea operaţiunilor de transport internaţional de călători, în care esenţial este ca documentele justificative să facă dovada intrării/ieşirii în sau din teritoriul României. Din moment ce poliţia de frontieră are atribuţia de a supraveghea şi controla trecerea frontierei de către călători, nu există nici un argument rezonabil pentru care vizei aplicate pe foile de parcurs să nu îi fie recunoscută o semnificaţie juridică.
Acest punct de vedere a fost exprimat, de altfel, şi de autorităţile vamale cărora li s-a solicitat opinia de specialitate asupra problemei de drept de a cărei dezlegare depinde soluţionarea litigiului.
Astfel, prin adresa nr. 5574 din 23 septembrie 2009, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Giurgiu a comunicat că serviciile rutiere ocazionale internaţionale de călători efectuate cu autocare se fac în conformitate cu prevederile din Acordul INTERBUS, potrivit cărora listele interbus ce reprezintă document de control vor fi ştampilate de către operatorul de transport şi poliţia de frontieră, la trecerea frontierei. Atât în anul 2006, cât şi în anul 2007, autorităţile vamale nu aveau obligaţia să ştampileze listele interbus, atribuţiile lor vizând controlul mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi bagajele călătorilor, pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei vamale.
De asemenea, prin adresa din 8 octombrie 2009, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad, Compartimentul Control Fizic, a comunicat că, în conformitate cu reglementările vamale, atât cele de dinainte de aderare (Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României), precum şi cele după aderare (Regulamentul (CEE) nr. 2913 din 12 octombrie 1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar), obiectul de activitate al instituţiei vamale sunt măsurile de politică comercială în ceea ce priveşte schimbul de mărfuri între state.
În acest sens, s-a menţionat că organele vamale vizează numai documentele specificate de normele în vigoare şi care fac obiectul schimburilor menţionate mai sus.
Pentru perioada ulterioară aderării României la Uniunea Europeană, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Metodologii Fiscale, îndrumare şi Asistenţă a Contribuabililor, prin adresa nr. 836825 din 26 august 2009, a comunicat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu că, dată fiind eliminarea formalităţilor vamale cu statele membre U.E., foile de parcurs pot fi utilizate ca document pentru justificarea scutirii de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. g) C. fisc., chiar dacă nu sunt vizate de organele vamale, alături de celelalte documente prevăzute la art. 7 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2222/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., constatând întemeiate criticile încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor administrative fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SRL – Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 4295 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei.
Anulează decizia de impunere din 17 septembrie 2009 şi decizia din 7 decembrie 2009 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5029/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5136/2011. Contencios → |
|---|
