ICCJ. Decizia nr. 5057/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna F., Consiliul Local al Comunei F. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Comisia de soluționare a contestațiilor, solicitând instanței, în principal, nulitatea deciziei nr. 3 din 20 aprilie 2011, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, iar, pe fond, anularea aceleiași decizii, precum și a procesului-verbal de constatare înregistrat din 2 martie 2011, întocmit de către Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 353 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și prevederile O.G. nr. 79/2003 (la data pronunțării sentinței, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011), având în vedere cuantumul sumelor ce formează obiectul actelor contestate, competența revine tribunalului, ca instanță de contencios administrativ.
învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1614 din 9 septembrie 2011, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, creanțele bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente nu mai sunt asimilate criteriilor fiscale, având în vedere natura lor juridică total distinctă. Astfel, a reținut tribunalul că, întrucât creanța contestată nu intră în categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor, astfel încât instanța competentă să fie determinată în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de cuantumul sumei contestate, potrivit acelorași dispoziții, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de apel deoarece se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală
II. Considerentele înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante
înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21,art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
După cum rezultă din lucrările dosarului, înalta Curte reține următoarele:
Reclamanta Comuna F., Consiliul Local al Comunei F. a învestit instanța cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 3 din 20 aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și a procesului-verbal din 2 martie 2011 întocmit de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.
în fapt, prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 15 februarie 2011 și înregistrat din 2 martie 2011 la Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, s-a constatat că, în derularea contractului "Zonal system for the colection of waste and temporary storage in Fârtățești commune", finanțat din contribuția autorității contractante (ministerul), contribuție Phare CE, contribuție națională și contribuție a beneficiarului, s-a produs o neregulă în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 și s-a stabilit că debitorul Consiliul Local al Comunei Fârtățești datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitar un debit total de 12.276,59 Euro, echivalentul a 52.163,23 RON, și TVA în sumă de 8.854 RON, după cum urmează:
- la bugetul Uniunii Europene, suma de 9.201,41 Euro, reprezentând echivalentul a 39.096,79 RON;
- la bugetul aferent confinanțării, suma de 3.067,14 Euro, reprezentând echivalentul a 13.032,28 RON;
- costuri bancare în valoare de 8,04 Euro, reprezentând echivalentul a 34,16 RON;
- TVA în sumă de 8.854 RON.
Prin decizia nr. 3 din 20 aprilie 2011, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului a respins contestația formulată de Comuna F., Consiliul Local al Comunei F. împotriva procesului-verbal, reținându-se că, potrivit art. 210 alin. (2) din C. proc. fisc., decizia este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată la instanța competentă în condițiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
Atât în reglementarea O.G. nr. 79/2003, cât și în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, sumele de recuperat reprezintă creanțe bugetare [art. 2 lit. d) din O.G. nr. 79/2003, respectiv art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011] și, pe cale de consecință, se circumscriu noțiunii de "contribuții" în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în plus, aserțiunea tribunalului în sensul că sumele de recuperat au o natură juridică distinctă și le este aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi primită, deoarece, în cauză, constatarea neregulilor și stabilirea sumelor de recuperat au fost realizate și au fost finalizate prin acte administrative (procesul-verbal din 15 februarie 2011 și decizia din 20 aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor) anterior intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 461/30.06.2011). în acest sens, instanța are în vedere faptul că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune în sensul că "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare".
în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu caracter unitar faptul că sumele acordate în cadrul programelor și proiectelor cu finanțare PHARE cu privire la care se constată nereguli și în privința cărora se dispune restituirea/recuperarea sunt creanțe bugetare, asimilate "contribuțiilor" în sensul dispozițiilor art. 10
nr. 554/2004, în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea urmează:
- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
în cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, în sumă totală de 61.017,23 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5044/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5036/2011. Contencios → |
|---|
