ICCJ. Decizia nr. 5044/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Procedura în primă instanță.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2010 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul N.I.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor, Regiunea Nord-Est solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea avizului nefavorabil din 24 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, a deciziei nr. 132 din 06 mai 2009 emisă de directorul executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est, prin care s-a sistat acordarea majorării salariale de 75%, recunoașterea dreptului de a beneficia de majorarea salarială conform H.G. nr. 595/2009, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la eliberarea unui aviz favorabil, respectiv obligarea Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est la emiterea unei dispoziții prin care se acordă majorarea salariată cu 75%, începând cu data sistării dreptului, respectiv 14 aprilie 2009, obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorare cu 75% a salariului de bază începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009 și actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că deține funcția de auditor intern în cadrul compartimentului de audit Intern din cadrul Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est, care este o instituție publică deconcentrată aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Până la data de 14 aprilie 2009 a beneficiat de o majorare salarială de 75% a salariului de bază în baza avizului favorabil din 1 octombrie 2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
La data de 14 aprilie 2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 35/2009 care a modificat Legea nr. 490/2004 în sensul că "personalul de specialitate care îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României vor beneficia de o majorare salarială a salariilor de bază cu până la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor ce se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. a prezentei ordonanțe de urgență".
Urmare a intrării în vigoare a acestui act normativ directorul executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a emis decizia nr. 132 din 6 mai 2009 prin care au fost stabilite drepturile salariate fără procentul de 75%.
La data de 27 mai 2009, a intrat în vigoare H.G. nr. 595/2009 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, care a abrogat H.G. nr. 170/2005.
Organismul Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a transmis Ministerului Finanțelor Publice pe răspunderea directorului coordonator, adresa din 4 iunie 2009 și lista nominală a personalului care îndeplinește condițiile art. 2 alin. (1) din Hotărâre, cu precizarea biroului sau serviciului, listă în care se regăsea și reclamantul.
Ministerul Finanțelor Publice a comunicat avizul favorabil pentru persoanele din listă, fără a fi menționat însă și reclamantul.
Prin adresa din 10 noiembrie 2009, Organismul Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a revenit la Ministerul Finanțelor Publice invocând motivele legale pentru care se impune acordarea avizului favorabil pentru acordarea procentului de 75% și reclamantului.
La data de 14 decembrie 2009, Ministerul finanțelor Publice a comunicat cu adresa din 2009 faptul că majorarea salarială nu se aplică personalului care asigură funcția de audit public intern.
Ministerul Finanțelor Publice fără nici o justificare a apreciat că nu poate acorda aviz favorabil reclamantului deoarece face parte dintr-o structură ce nu poate fi identificată ca făcând parte din categoria celor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 595/2009.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea adreselor din 14 decembrie 2009 și din 24 iulie 2009 ale Ministerului Finanțelor Publice și să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75% în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr. 595/2009. plângere respinsă de către Ministerul Finanțelor Publice.
Mai arată reclamantul în motivarea acțiunii că era îndreptățit să beneficieze de majorarea de 75%, avându-se în vedere art. 1 lit. a) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004,art. 2 din aceeași hotărâre de Guvern și că Ministerul Finanțelor Publice a dat o interpretare greșită prevederilor legale menționate.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind decizia din 6 mai 2009 emisă de directorul executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est, având în vedere că acest organism intră în structura organizatorică a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Neamț, având în vedere că actele atacate sunt emise de instituții centrale; excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la majorarea salariului cu 75%. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică, deoarece ministerul în mod corect și legal a stabilit că structura din cadrul Organismului Intermediar, reprezentată de Compartimentul de Audit Intern, nu poate fi identificată ca făcând parte din categoria celor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 595/2009, iar reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre structurile enumerate expres și limitativ de dispozițiile respective.
Prin sentința civilă nr. 232CA din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând că se atacă acte administrative emise de autoritățile publice centrale și, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., competența revine Curții de Apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 698/32/2010 la data de 2 decembrie 2010.
La termenul din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la anularea deciziei din 6 mai 2009 și cu privire la obligarea la majorarea salariului reclamantului cu 75%.
Totodată, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la decizia din 6 mai 2009.
2.Hotărârea Curții de Apel.
Prin sentința civilă nr. 2 din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la anularea deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est și cu privire la obligația majorării salariului reclamantului cu 75%;
- a admis excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est;
- a respins capetele de cerere formulate de reclamant împotriva Ministerului Finanțelor Publice privind anularea deciziei din 6 mai 2009 și obligarea majorării salariului cu 75%, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive;
- a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată, întrucât acest minister nu are calitatea de emitent al deciziei din 6 mai 2009, iar majorarea salariului se dispune de către angajator, în speță Organismul Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est.
Excepția lipsei procedurii prealabile este întemeiată în ceea ce privește decizia din 6 mai 2009, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a formulat plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că avizul nefavorabil din 24 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice este de fapt o adresă de răspuns către directorului coordonator al Organismului Intermediar pentru POS DRU, Regiunea Nord-Est la cererea formulată de către acesta din 4 iunie 2009 și nu este un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Adresa respectivă este o simplă corespondență prin care ministerul aduce la cunoștința solicitantului avizării personalului din cadrul Organismului Intermediar pentru POS DRU, Regiunea Nord-Est că nu se poate acorda aviz favorabil reclamantului și altei persoane, astfel că nu dă naștere unei situații juridice noi, adică să creeze ori să recunoască drepturi sau obligații în favoarea sau în sarcina reclamantului, nefiind susceptibilă a fi cenzurată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ.
Actul administrativ care se impunea a fi atacat de către reclamant este decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est, prin care s-a stabilit reclamantului un salariu de bază de 1.163 RON la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă de 10% și sporul pentru complexitatea muncii de 1%, fără procentul de 75%, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 35/2009. A reținut instanța că reclamantul nu a contestat această decizie.
3. Recursul formulat de reclamant.
împotriva sentinței civile nr. 2 din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 din C. proc. civ.
Sintetizând aspectele invocate înalta Curte reține că soluția primei instanțe este combătută pentru greșita soluționare și admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la anularea deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est și cu privire la obligația majorării salariului reclamantului cu 75%", întrucât tocmai avizul nefavorabil din 24 iulie 2009 emis de către Ministerul Finanțelor Publice a determinat nemodificarea acestei decizii în sensul majorării salariului reclamantului cu 75%.
Recurentul consideră că nu a fost motivată soluția primei instanțe în privința excepției lipsei procedurii prealabile cu privire la decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est", ținând cont de faptul că decizia din 6 mai 2009 a directorului executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a fost emisă urmare publicării în M. Of.
în data de 14 aprilie 2009 a O.U.G. nr. 35/2009, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar. Arată în acest sens că în fapt, nu contestă legalitatea deciziei din 6 mai 2009, ci solicită emiterea unei alte decizii, așa cum au primit ceilalți salariați ai instituției, decizie prin care să se restabilească dreptul la majorare salarială cu 75% și care prin efectul său să anuleze prevederile stabilite anterior.
Apreciază că avizul nefavorabil emis de Ministerul Finanțelor Publice este un act administrativ, prin prisma faptului că este emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, așa cum prevede Legea nr. 554/2004, la art. 2, alin. (1), lit. c), și acest act administrativ a fost singurul care i-a lezat nejustificat interesele salariale și a fost singurul asupra căruia s-a putut îndrepta legal prin procedura prealabilă, astfel că este nelegală soluția primei instanțe prin care s-a reținut că respectivul aviz nu este act administrativ.
Referitor la respingerea capetelor de cerere formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, arată că deși OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est are într-adevăr calitatea de ordonator principal de credite în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale persoanelor angajate, această instituție nu a putut plăti majorarea salarială de 75% solicitată, întrucât legislația impune existența avizului favorabil din partea Ministerului Finanțelor Publice, astfel că există legături de cauzalitate între faptă (emiterea avidului nefavorabil) și prejudiciu (privarea de majorarea salarială de 75%), fiind privat nejustificat de un drept la o majorare salarială.
Prin cererea precizatoare la motivele de recurs recurentul susține în esență aceleași critici invocând ca temei juridic art. 304 pct. 7 și 9 cu referire la art. 3041din C. proc. civ. arătând că sub aspect temporal, a fost încadrat în cadrul instituției in funcția de auditor pana la data de 1 februarie 2011, astfel ca drepturile sale salariale sunt revendicate începând cu 14 aprilie 2009 până pe 1 februarie 2011 iar în opinia sa, la cererea de modificare a drepturilor salariale a achiesat și instituția angajatoare care a declarat ca în măsura în care va primi avizul favorabil din partea Ministerului Finanțelor Publice, va emite și decizia de majorare.
6. Apărările formulate de intimat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 octombrie 2011 intimatul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor, Regiunea Nord-Est OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est, a solicitat respingerea recursului în ceea ce privește soluția primei instanțe privind excepția lipsei procedurii administrative prealabile în cauză (a prematurității) ținând cont de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 109 din C. proc. civ. iar pe fond arată că raportul juridic obligațional de acordare a majorării salariale de 75% dedus judecății în cauză era și este afectat de modalitatea condiției suspensive, cauzale și pozitive de acordare a avizului conform de către Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, a apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală și se impune a fi menținută.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
După cum se constată din cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75% începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menționată; recunoașterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea avizului din 24 iulie 2009 emis de către pârât și obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin notele scrise depuse în recurs recurentul-reclamant a precizat că a fost încadrat în funcția de auditor intern în cadrul instituției până la 1 februarie 2011 și solicită drepturile salariale pentru perioada 14 aprilie 2009-1 februarie 2011.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. este neîntemeiat pentru că în sentința atacată sunt menționate în mod logic și clar motivele de fapt și de drept care au format sonvingerea instanței, împrejurările reținute fiind de natură să fundamenteze soluția atât în privința soluționării excepțiilor cât și a pretențiilor deduse judecății constând în drepturile salariale reprezentând majorarea salarialui de bază cu 75% în baza prevederilor normative menționate anterior.
Motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de asemenea, nefondat.
Recurentul-reclamant a îndeplinit funcția de auditor intern în cadrul compartimentului audit intern ce se află în structura organizatorică a OIR POS DRU Regiunea Nord-Est.
Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, "prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție, definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele criterii_a)_b) pct. 1-16".
Conform art. 4 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din H.G. nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale și avizează structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse de instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la art. 2 alin. (1).
La art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile H.G. nr. 595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1-16.
La pct. 11 al acestui articol, se menționează și persoanele încadrate în "structurile care au rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritățile de management".
Potrivit art. 13 din H.G. nr. 457/2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a fost desemnat ca autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", având responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare neramburasabile alocate acestui program, iar la art. 17 sunt prevăzute atribuțiile autorităților de management.
în conformitate cu art. 25 din H.G. nr. 457/2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin cele opt structuri subordonate acestuia, cu personalitate juridică, organizate la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 312/2004 cu modificările ulterioare, a fost desemnat drept organism intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".
în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din același act normativ, delegarea de atribuții către un organism intermediar de către autoritatea care deleagă se realizează pe bază de acord.
Pentru a beneficia de majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamant se impune îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 595/2009 și anume: a) să aibă atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului și b) să fie încadrat într-una din structurile prevăzute la pct. 1-16 ale acestui articol și să respecte cerințele de la pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de organisme intermediare.
însă, verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării majorărilor salariale, se face de Ministerul Finanțelor Publice, care ulterior emite un aviz în sensul solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform art. 6 din H.G. nr. 595/2009.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că prin decizia din 6 mai 2009, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale prin OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est, a dispus încetarea acordării acestei majorări salariale pentru reclamantul N.I.I.,, această decizie nefiind contestată, producându-și efectele, astfel că avizul negativ, în ceea ce îl privește, confirmă o situație de fapt deja existentă.
Astfel că indiferent de natura juridică a avizului nefavorabil emis de Ministerul Finanțelor Publice actul administrativ care se impune a fi atacat pentru valorificarea pretențiilor salariale era decizia din 2009 care este în vigoare și își produce efectele.
înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentul-reclamant privind soluționarea de către prima instanță a excepțiilor conform art. 137 din C. proc. civ. în raport de obiectul cererii deduse judecății existența deciziei din 2009, limitele raportului juridic obligațional și actele depuse la dosar, în cauză nefiind făcută dovada procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Așa cum susține intimata OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est reclamantul nu a formulat plângere prealabilă cu privire la decizia din 2009, și a introdus cererea direct la instanța de contencios administrativ, situație necombătută de recurent care menționează în calea de atac că în fapt nu contestă legalitatea deciziei din 2009 ci solicită emiterea unei noi decizii așa cum au primit ceilalți salariați ai instituției în care să i se restabilească dreptul la majorare salarială cu 75%.
în cauză, nu suntem în prezența unei situații de discriminare a recurentului în raport de colegii acestuia, care îndeplinesc alte funcții, întrucât nu este vorba de două situații comparabile care au primit un tratament diferit, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.
Pe de altă parte, în cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată vizează situația reclamantului astfel că nu poate fi analizată acordarea majorării cu 75% a salariului de bază altor persoane din cadrul OIR POS DRU, Regiunea Nord - Est sau altor instituții ale statului.
Cu privire la acest din urmă aspect prima instanță însă s-a pronunțat că, în condițiile în care decizia din 2009 este în vigoare, nu poate fi eliberată o altă dispoziție cu același obiect, respectiv drepturile salariale pretinse astfel că și din acest motiv criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.
în consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și 312 din C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5062/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5057/2011. Contencios → |
|---|
